Drepturi bănești. Practica juridica.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1275
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanțiiși, ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat, în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.73 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, actualizate la data plății, pentru anii 2005 -2006, privind aprovizionarea toamnă-iarnă, conform art. 170 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, în cuantum de un salariu minim pe, precum și a drepturilor bănești cuvenite și neacordate conform art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, privind contravaloarea ajutorului material egal cu 2500 - 4000 mc gaze naturale.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei și la acordarea contravalorii cotei de participare la profitul anual cuvenită salariaților în conformitate cu art. 139 alin. 1 din CCM al SA pe anii 2005-2006, reactualizate la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioada indicată au fost salariații pârâtei, iar pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze, conform prevederilor CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, ce au fost indicate, de suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă și de un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500 - 4000 mc gaze naturale având dreptul, conform art.139 alin.1 din CCM și la primirea unei cote-părți din profitul anual al societății, drepturi pe care reclamanții nu le-au primit.
Pentru neplata la timp a acestor drepturi, s-a cerut și plata sumelor reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
Pârâta SC SA nu a depus întâmpinare în apărare.
La termenul de judecată din data de 08.01.2009, reclamanții, prin apărător, au depus precizări la cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate pentru anii 2005 - 2006-2007.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 73 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată acțiunea promovată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în CCM la nivel de ramură și CCM la nivelul SC SA, pentru anii 2005 și 2006, nu sunt prevăzute acordarea acestor drepturi salariale suplimentări pentru aprovizionare toamnă-iarnă și contravaloarea cantității de 2500 - 4000 mc gaze naturale.
S-a mai arătat că aceste drepturi salariale nu au fost prevăzute nici prin acte adiționale la CCM la nivelul SC SA, prin conciliere directă cu reprezentanții sindicatelor ori cu persoanele încadrate în muncă prin contract individual de muncă.
De asemenea, s-a reținut că aceste sporuri au fost prevăzute inițial prin CCM la nivel de ramură petrolieră începând cu anul 1997, după care aceste sporuri au fost incluse în salariul minim de bază pe unitate, concluzionându-se că pârâta nu a produs, prin atitudinea sa, vreun prejudiciu angajaților săi.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții au declarat recurs criticând soluția ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că pentru anii 2005-2006, timp în care au fost angajați ai unității, drepturile solicitate nu au fost prevăzute în CCM și, drepturile solicitate de reclamanți fiind reglementate prin CCM la nivel de unitate din cadrul Industriei.
În privința acordării în mod gratuit a acțiunilor ce se cuvin recurenților ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, se arată că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 168 alin. 6 din CCM pentru anii 2004-2008.
Se mai învederează că la dosar nu a fost depus începând cu anul 1997, așa încât referirea la acest document nu are legătură cu prezenta cauză și dacă ne reportăm la pe 1997, se susține că aceste sporuri au fost incluse în salariul minim de bază pe unitate numai pe anul 1997 și nu rezultă că această prevedere a fost reiterată în contractele ulterioare neexistând o dispoziție expresă în acest sens și neputându-se aprecia că dacă așa s-a întâmplat în 1997, în același mod s-a perpetuat situația.
Se susține în continuare că așa cum se precizează în considerentele sentinței pârâta nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a -și susține interesele, iar motivarea instanței se întemeiază pe înscrisuri ce nu se află la dosarul cauzei.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și casarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii precizate.
Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise, prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Deși în recurs se face trimitere la cererea de acordare în mod gratuit a unor acțiuni ce s-ar cuveni recurenților ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, în temeiul art. 168 alin. 6 din CCM pentru anii 2004-2008, se constată că recurenții-reclamanți nu au învestit prima instanță, cu respectarea dispozițiilor legale procesuale, cu soluționarea unui capăt separat de cerere prin care să fi solicitat acest lucru, astfel încât respectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nici prima instanță nu s-a pronunțat prin sentința atacată cu privire la o asemenea cerere, la care se face referire pentru prima dată în recurs, critica recurenților neputând fi în consecință primită.
Potrivit cărților de muncă depuse în copie la dosarul de fond, recurentei-reclamante i-a încetat contractul de muncă la societatea pârâtă la data de 24.05.2006, iar recurentului-reclamant - i-a încetat contractul de muncă la data de 02.04.2007, astfel că pentru perioada ulterioară încetării contractelor de muncă ale acestora nu se mai pune oricum problema îndreptățirii lor la acordarea vreunei suplimentări salariale aferentă acestei perioade.
Art.170 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră statuează că salariații vor beneficia, cu ocazia unor evenimente anuale, indicate, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), de câte o suplimentare a drepturilor salariale, iar conform art.170 alin.4 din același contract, fiecare din suplimentările menționate se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Din concluziile scrise depuse la dosar de intimată, rezultă că prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Pentru anul 1998, art.168 alin.2 din pe anul respectiv prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2001, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază până la încetarea contractelor de muncă.
În ceea ce privește cota de gaze, prin art. 178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră s-a prevăzut că salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, stipulându-se la alin. 2 al art. 178, că în condițiile în care, prin act adițional la contractul colectiv de muncă, nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la alin. 1 în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a acestuia va fi stabilită la nivelul agentului economic.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate( ) s-a prevăzut, la alin. 1, că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Deși reglementarea privitoare la acordarea ajutorului constând în contravaloarea unei anumite cantități de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de unitate începând cu anul 1997, nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că dreptul respectiv nu ar mai fi fost plătit deoarece salariile angajaților nu au fost diminuate cu suma corespunzătore contravalorii cantității de gaze naturale inclusă inițial în salariul de bază al angajaților, după cum s-a prevăzut expres în CCM la nivel de unitate, încheiat între societatea pârâtă și salariați, reprezentați de, în sensul celor sus-arătate.
În consecință, pârâta a acordat ajutorul social tuturor salariaților prin includerea acestuia în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent ajutorul a fost plătit ca parte integrantă din salariu.
Concluzionând, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat, în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.73 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- - -
Fiind în concediu odihnă
Prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./07.07.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
