Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2269/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2269
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și G, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1044 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și G, reprezentați de avocat, din cadrul Baroului P, conform delegație depusă la dosar fond - fila nr.34, și intimata-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 20.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, depune la dosar notă de ședință prin care solicită să se dispună rectificarea încheierii de ședință de la termenul din 29.10.2009 în sensul că recurenții au declarat nu mai au înscrisuri de depus la dosar și nu au solicitat amânarea cauzei, instanța acordând un nou termen pentru ca intimata să depună înscrisuri la acest termen de judecată.
Arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr. 2412/29.05.1998 emisă de SNP SA, decizia nr. 230/05.06.1998 emisă de, decizia nr. 127/1998 emisă de G și adresa nr. 2520/3.06.1998-Anexa nr.4 eliberată de SA.
Avocat, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să studieze actele depuse la acest termen de judecată de partea adversă și a formula eventuale apărări cu privire la acestea.
Avocat, nu se opune la cererea apărătorului recurenților-reclamanți.
La a doua strigare a cauzei, părțile având pe rând cuvântul au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor bănești salariale solicitate prin acțiune.
Astfel, arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a făcut dovada unei situații de fapt în sensul că după anul 2005 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat a drepturilor pretinse, singura probă fiind o decizie emisă de G care vizează indexarea salariilor conform unei hotărârii de guvern.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că drepturile salariale au fost acordate prin includerea acestora în salariul de bază, sens în care depune la dosar concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.1457/120, reclamanții și au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata contravalorii actualizate a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă și a contravalorii cotei de gaze pe anii 2006, 2007 și 2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte și, în această calitate, trebuiau să beneficieze de toate drepturile acordate de contractele colective la nivel de ramură. Contractul colectiv la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.53346/06/25.04.2000 și a fost ulterior renegociat și prelungit prin actul adițional nr.430/20.02.2005. În anul 2006 acest contract a fost renegociat și, în consecință, noul contract la nivel de ramură a fost înregistrat sub nr.288/15.02.2006 fiind amendat prin actele adiționale nr. 498/06.03.2006 și nr.397/12.02.2007. Acest contract colectiv de muncă prevede pentru anii 2005, 2006 și 2007 la art. 176 alin.1 și 2 că în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură.
De asemenea, reclamanții au arătat că pârâta era obligată să plătească salariaților contravaloarea unei cote anuale de gaze cuprinsă între 2500 - 4000. conform art. 187 alin.1 din CCM la nivel de ramură, însă pârâta nu a respectat acest contract și nu a plătit aceste suplimentări salariale.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile cap. III din Legea 168 cu modificările și completările ulterioare, pe textele din legislația cu caracter general în materie precum și pe dispozițiile CCM invocate.
Cererea a fost însoțită de copii de pe cărțile de identitate ale reclamanților, de copii de pe carnetele de muncă ale acestora, de extrase din CCM la nivel de ramură și de unitate și de practică judiciară în materie.
Pârâta, deși legal citată, nu a trimis reprezentant în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1044 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această sentință, instanță de fond a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtei conform carnetelor de muncă ale acestora, depuse în copie la dosarul cauzei.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007, dispoziții care prevăd că în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă ce va avea un cuantum de un salariu minim pe ramură.
Același CCM la nivel de ramură prevede conform dispozițiilor alin. 6 că fiecare dintre aceste adaosuri se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
A mai reținut instanța de fond că din actele depuse la dosarul cauzei de către reclamanți rezultă că acestora le-au fost majorate salariile anual iar cele două suplimentări salariale solicitate au fost introduse în salariul de bază anterior anului 2006, motiv pentru care în contractele colective la nivel de unitate nu se mai face vorbire de aceste drepturi.
Este adevărat că, la nivel de ramură, drepturile sunt prevăzute în continuare în conținutul contractului, dar cu mențiunea că ele se acordă doar în măsura în care nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Cum din analiza carnetelor de muncă ale reclamanților rezultă majorări anuale ale salariului, iar alte probe din care să rezulte că drepturile nu au fost plătite nu s-au făcut de către reclamanți, tribunalul a apreciat că cererea acestora este neîntemeiată și respins-o ca atare.
În plus, instanța de fond a mai reținut că din analiza contractelor colective la nivel de unitate și a notelor Comisiei Paritare, acte accesibile în sistem informatizat, rezultă că reprezentanții salariaților împreună cu reprezentanții pârâtei, recunosc de comun acord că aceste drepturi au fost incluse în salarii și nu se mai cuvin începând cu anul 1998 pentru gaze și cu anul 2003 pentru aprovizionarea toamnă iarnă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 iar lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de plată a drepturilor reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic că nu există dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2006, 2007, 2008 după cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte, și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte, și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 a ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
Din actele dosarului rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din aceleași înscrisuri mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece în cauză intimata-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2006, 2007,2008 a fost în mod corect respinsă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul și va menține în totalitate sentința, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și G, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1044 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./16.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
