Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2271/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2271
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 489 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, a, a, el, -, a -, -, a, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 40 dosar recurs, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil a și, precum și adresele nr. 3552/29.06.1999, 5852/18.11.1999, 5922/22.11.1999, 2412/29.05.1998 și 2328/8.10.1997 eliberate de SC SA, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretenției privind obligarea societății la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă și cotei de gaze ca neîntemeiate, sens în care depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de fata, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, a, a, el, -, a -, -, a, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform prevederilor art.176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, la plata contravalorii a 4000. gaze, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că pentru perioada solicitată au avut calitatea de salariați ai pârâtei, conform mențiunilor din carnetele de muncă.
În dovedirea acțiunii aceștia au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-au anexat, respectiv: copiile cărților de muncă, copii extras din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, actul adițional înregistrat la sub nr.397 din 12.02.2007, copia sentinței civile nr. 6551/2008 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor ca neîntemeiate și invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că pentru plata altor drepturi decât cele salariale termenul de prescripție este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
S-a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe considerentul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că reclamanții nu sunt creditori în raporturile obligaționale și, pe cale de consecință, nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Ulterior, reclamanții au precizat acțiunea în sensul că au arătat sumele solicitate de fiecare reclamant.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.489 din 26 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă, a admis acțiunea completată formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramură pentru anii 2005-2007 calculată la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare an și contravaloarea a 4000. de gaze naturale pentru perioada 2005-2008 conf. art.178 din M, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut, pentru perioada menționată, calitatea de salariați la SA
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a reținut că reclamanții sunt părți în contractele colective de muncă pe care și-au întemeiat acțiunea și au calitatea de creditori chiar în ipoteza în care nu ar indica exact cuantumul sumelor din moment ce există criterii clare în raport de care pretențiile pot fi stabilite, în speță solicitându-se cuantumul de un salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007, astfel că urmează să respingă excepția, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta se contrazice întrucât a susținut printre altele că drepturile respective au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că recunoaște implicit calitatea lor de reclamanți.
Instanța de fond a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani, fiind vorba de drepturi de natură salarială.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007, la art.176 se prevede în mod expres "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract".
În consecință, instanța de fond a reținut că din actele si lucrările dosarului a rezultat că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art.243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța de fond a considerat că, pârâta nu a respectat prevederile disp. art.176 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
În baza art.178 din reclamanții erau îndreptățiți și la contravaloarea a 4000. de gaze naturale, drepturi ce nu le-au fost achitate până în prezent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC B, fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea va retine ca drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă, sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința și va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Totodată, va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta- pârâtă SC SA cu sediul în B, str. G-ral., nr. 11 bis. sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -7, etaj 4, împotriva sentinței civile nr. 489 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, a, a, el, -, a -, -, a, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./10.12.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond - ;
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Emis 2 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. SC SA
2., reprezentantul legal al reclamanților
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
