Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.23/CM
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtăSC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1707/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în C, Str. -, nr.43, - Sc.C,.4,.58, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei iar pentru intimatul reclamant se prezintă avocat, în baza împuterniciri avocațiale nr.-/14.12.2007 - depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Apărătorul recurentei - pârâte depune delegație și înscrisuri la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatului depune întâmpinare, comunicând un exemplar și apărătorului recurentei - pârâte.
Părțile precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen și de întâmpinarea formulată.
Întrebate, părțile arată că nu mai au alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, apreciind că instanța de fond în mod greșit a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât avea obligația să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în mod greșit acordând ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată apărătorul recurentei apreciază că aceasta a fost soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al oralității. Astfel, deși excepția a fost invocată ca și subsidiar prin întâmpinare, reclamanta precizându-și punctul de vedere în scris, instanța nu a acordat cuvântul părților asupra acesteia în ședință publică.
Totodată apărătorul recurentei - pârâte consideră că în mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, reținându-se că în cauză sunt aplicabile disp.art. 283 lit.c) codul muncii.
Pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă conform disp.art. 283 lit.e codul muncii.
Mai arată apărătorul recurentei că deși instanța a respins excepția considerând că obiectul cauzei constă în plata drepturilor salariale, în considerente se face o amplă analiză a clauzelor contractului colectiv de muncă, din interpretarea acestora concluzionându-se că pretențiile reclamante sunt întemeiate, în conformitate cu disp. art. 168 alin.1 acestea se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu cel brut pe unitate.
Apărătorul recurentei - pârâte apreciază că pe fondul cauzei, în mod greșit instanța a respins apărarea pârâtei, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariul de bază. Consideră că s-a făcut dovada celor susținute prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele colective de muncă, deciziile paritare, precum și celelalte înscrisuri.
În concluzie, apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, în conformitate cu disp. art. 304 pct. 6-9 și următoarele pr.civ.
Apărătorul intimatului, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la soluționarea excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, ca fiind soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al oralității, precizează apărătorul intimatului că, pârâta nu a formulat această excepție decât ca o apărare de fond. Consideră că instanța a soluționat corect această apărare de fond și solicită respingerea criticii formulate ca nefondată.
Precizează apărătorul intimatului că instanța de fond în mod corect a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că obiectul cererii introductive privește dreptul reclamantului la suplimentele salariale de Paști și C neacordate de pârâtă, drept salarial solicitat în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care respectivul drept era datorat, așa cum este prevăzut de art. 166(1) din codul muncii. Același termen de 3 ani este prevăzut și de art. 283(1) lit.c) din codul muncii, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Pe fondul cauzei, apărătorul intimatului arată că pârâta nu și-a dovedit susținerile privind acordarea suplimentelor salariale, neexistând nici un document care să confirme încasarea acestor sume. Mai mult, din toate înscrisurile depuse în dosarul cauzei reiese nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, neachitarea drepturilor salariale datorate.
Față de cele expuse, apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Societatea Comercială SA - Membru Grup a declarat recurs la data de 15 noiembrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1707 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamanta a chemat în judecată B, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 5.630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 611,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
În considerente s-a arătat că titularul acțiunii a fost salariat al societății pârâte până la data de 15.05.2006, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă.
S-a arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști pe 2005 și 2006, precum și pentru cele de C pe anii 2004 și 2005.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Or, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Prin sentința civilă nr.1707/05.10.2007 s-a admis acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează șidevinaplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Cât privește apărările referitoare laprematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu
s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
De altfel, instanța a respins ca neutilă cauzei administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară, reținând existența elementelor de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut în sensul că, deși prin acțiune s-a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor ce nu au fost acordate, reprezentând suplimentări salariale calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, prin sentință s-a dispus obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
Cu alte cuvinte, s-au solicitat drepturi salariale într-un anumit cuantum, calculate în funcție de salariul brut pe, instanța obligând pârâta la plata drepturilor salariale ce urmează a fi calculate plecându-se de la salariul de bază mediu la nivelul societății.
2. Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al oralității.
3. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta, deși a fost invocată prin concluziile scrise în fața instanței de fond, se impune repunerea cauzei pe rol.
4. Pe fondul cauzei, instanța de fond a respins în mod greșit apărările pârâtei recurente, care a susținut că începând cu anul 2003 au convenit a fi incluse în salariul de bază.
Pretențiile sunt nejustificate în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.
Orice susținere contrară este lipsită de fundament, având în vedere, în esență, că începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază iar reprezentanții salariaților au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea acestora către salariați.
Prin decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
În interpretarea alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu trebuie să se ignore existența alin. 1 al aceluiași articol.
În măsura în care textul alin. 2 ar fi avut o aplicabilitate temporară, așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul textului art. 168 din versiunea contractului colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs, reține caracterul nejustificat al acestora pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Într-o primă critică s-a susținut că instanța de fond a acordat în mod greșit ceea ce nu s-a cerut în sensul că s-au solicitat drepturi salariale calculate în funcție de salariul brut pe iar instanța a obligat pârâta la plata drepturilor salariale de bază la nivelul societății.
Critica nu subzistă și avem în vedere următoarele:
În cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a făcut trimitere în mod explicit la dispozițiile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă care prevăd: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
În niciun moment nu s-a făcut trimitere în cuprinsul acțiunii la salariul brut pe ci la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Împrejurarea că metoda de calcul aplicată a determinat-o pe recurentă să aibă îndoieli cu privire la care dintre salarii s-a făcut trimitere, respectiv la salariul mediu sau la salariul brut, a determinat pronunțarea soluției corecte de obligare la plata drepturilor salariale, făcându-se trimitere la temeiul legal al acestora, fără a fi cuantificate, întrucât un calcul al acestora este posibil și în faza de executare.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a reținut că există elemente de calcul care să permită cuantificarea drepturilor, nefiind utilă administrarea probei cu expertiza contabilă.
2. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3. O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Arătăm din capul locului că instanța de fond nu a fost învestită cu o asemenea excepție de ordine publică, ea fiind invocată prin concluziile scrise la data de 5 octombrie 2007, după susținerea pricinii pe fond și încheierea dezbaterilor, dezbateri ce au avut loc la data de 28 septembrie 2007.
Pe cale de consecință, instanța de fond nu avea nicio obligație legală de a repune cauza pe rol pentru a pune în discuția părților alte excepții și apărări care nu au fost invocate în termen legal, conform art. 136 Cod procedură civilă.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - august 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii.
4. O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței niciun litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată motivarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta - pârâtăSC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1707/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă, cu domiciliul în C, Str. -, nr.43, - Sc.C,.4,.58.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/01.02.2008
gref. -
2 ex./04.02.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
