Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.24/CM
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtăSC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1653/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C,-, - Sc.B,.34, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Apărătorul recurentei - pârâte depune delegație și înscrisuri la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentei - pârâte arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, apreciind că instanța de fond în mod greșit a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât avea obligația să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în mod greșit acordând ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată apărătorul recurentei apreciază că aceasta a fost soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al oralității. Astfel, deși excepția a fost invocată ca și subsidiar prin întâmpinare, reclamanta precizându-și punctul de vedere în scris, instanța nu a acordat cuvântul părților asupra acesteia în ședință publică.
Totodată apărătorul recurentei - pârâte consideră că în mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, reținându-se că în cauză sunt aplicabile disp.art. 283 lit.c) codul muncii.
Pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă conform disp.art. 283 lit.e codul muncii.
Mai arată apărătorul recurentei că deși instanța a respins excepția considerând că obiectul cauzei constă în plata drepturilor salariale, în considerente se face o amplă analiză a clauzelor contractului colectiv de muncă, din interpretarea acestora concluzionându-se că pretențiile reclamante sunt întemeiate, în conformitate cu disp. art. 168 alin.1 acestea se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu cel brut pe unitate.
Apărătorul recurentei - pârâte apreciază că pe fondul cauzei, în mod greșit instanța a respins apărarea pârâtei, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariul de bază. Consideră că s-a făcut dovada celor susținute prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele colective de muncă, deciziile paritare, precum și celelalte înscrisuri.
În concluzie, apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, în conformitate cu disp. art. 304 pct. 6-9 și următoarele pr.civ.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de fata:
Reclamantul a chemat în judecată B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 611,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost salariat al societății pârâte până la data de 14.06.2006 si pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paște pe 2005 și 2006 si pentru cele de C, pe anii: 2004 și 2005, care se ridica la suma totala de 5.630 lei.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamantul considera ca se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate disp. art. 166 codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște, menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară si limitată la nivelul anului 2003, ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Dealtfel, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat si procedura prevăzută de și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare.
Prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al si prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare.
În subsidiar, parata a solicitat respingerea actiunii ca prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Mai mult decat atat, sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
La ultimul termen de judecata, Parata a invocat si exceptia prescrierii dreptului la actiune aratand ca drepturile ce fac obiectul cererii sunt supuse termenului de prescriptie de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.
Tribunalul Constanțaa respins aceasta exceptie cu motivarea ca, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.283 litera "e" codul muncii ci, dispozitiile art.283 litera "c".
Prin sentinta civila nr. 1653/5.10.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului, a obligat societatea pârâtă la plata, către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a avut in vedere urmatoarele aspecte:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005 a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a retinut astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Apărările pârâtei referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, au fost respinse de instanta de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevazute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cu aceasta motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
S-a apreciat ca si cererea privind acordarea de daune, este intemeiata si că reclamantul este îndreptățit la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, SC SA invocand nelegalitatea si netemeinicia acesteia in raport de dispozitiile art. 304 pct.6 si 9 cod procedura civila:
-Recurenta apreciaza ca prima instanta a acordat ceeace nu s-a cerut deoarece, a obligat parata la plata drepturilor salariale plecand de la salariul de baza mediu, in conditiile in care reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale calculate in functie de salariul brut la nivel SC;
-Exceptia prematuritatii formularii cererii a fost solutionata cu incalcarea principiului oralitatii si contradictorialitatii.
Desi exceptia a fost invocata prin intampinare, instanta a solutionat-o fara a da cuvantul partilor asupra acesteia.
-In mod gresit a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune intrucat sunt incidente disp. art. 283 litera "e" codul muncii potrivit cu care cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.
-Pe fondul cauzei, recurenta apreciaza ca nu datoreaza sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse in salariul de baza si au fost incasate.
In acest sens, recurenta considera ca a facut dovada cu inscrisurile depuse la dosar, ca in urma negocierii contractului colectiv de munca s-a decis inca din anul 2003 sa fie incluse in salariul de baza suplimentelepentru Paste si
Faptul ca disp. art. 168 pot fi interpretate, nu inseamna ca salariatii nu si-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicita admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
Intimatul reclamant, nu si-a exprimat pozitia procesuala cu privire la prezentul recurs nici oral, in instanta si nici prin note scrise.
Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
-Prima critica, potrivit careia instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, va fi respinsa ca nefondata, nefiind incidente disp. art. 304 pct. 6 cod procedura civila.
Astfel, reclamantul a solicitat "drepturi salariale cuvenite si neacordate" si a indicat ca temei al cererii sale disp. art.166 codul muncii si art. 168(1) din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii, renegociat si reeditat in anii 2004-2005-2006.
Art. 168 (1) din Contractul colectiv de munca prevede:
"Cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, salariatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de unsalariu de baza mediupe SNP "
Asadar nu s-a acordat mai mult decat s-a cerut, ci exact ceea ce s-a cerut, respectandu-se atat principiul disponibilitatii partilor cat si limitele textului din contractul colectiv de munca astfel cum a fost invocat de reclamant.
Dealtfel, obiectul actiunii civile nu trebuie confundat cu dreptul subiectiv dedus judecatii, rolul actiunii fiind tocmai acela de protectie a dreptului.
Existenta si intinderea dreptului urma sa se stabileasca in urma administrarii probelor, prin actul de dispozitie al instantei si in conditiile in care s-a apreciat ca in ce-l priveste pe reclamant nu au fost respectate disp. art. 168 din CCM, instanta nu putea depasi si nici micsora intinderea acestor drepturi.
-Cu privire la cea de a doua critica:
xceptia prematuritatii formularii cererii a fost invocata prin intampinare si instanta a dispus comunicarea acestei intampinari reclamantui care dealtfel a si raspuns.
Nu se poate retine critica privind incalcarea principiului oralitatii si contradictorialitatii cu privire la acest aspect, deoarece partilor li s-a da posibilitatea sa formuleze aparari pe toate exceptiile invocate iar paratei i s-a si comunicat un exemplar de pe raspunsul la intampinare, astfel ca avea posibilitate sa cunoasca pozitia reclamantului cu privire la aceasta exceptie.
Cu ocazia inchiderii dezbaterilor, aceasta exceptie nu a mai facut obiectul concluziilor orale ale, desi partile aveau posibilitatea sa discute in contradictoriu toate elementele cauzei.
Atata vreme cat instanta a asigurat partilor posibilitatea de a-si sustine si argumenta cererile, de a invoca probe, de a ridica si combate exceptii, nu se poate constata o incalcare a principiului contradictorialitatii sau oralitatii.
Solutionand exceptia, instanta a retinut in mod corect ca lipsa negocierilor pentru determinarea sumei datorate nu poate conduce la respingerea cererii ca prematur formulata in conditiile in care dreptul reclamantului este recunoscut prin CCM.
-Cat priveste exceptia prescrierii dreptului la actiune, in mod corect, prima instanta a constatat ca in cauza nu sunt incidente disp. art. 283 litera "e" codul muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat, plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevazut un termen de prescriptie de 3 ani.
In acest sens sunt si disp. art. 166 alin.1 codul muncii care prevede ca "dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurentul nu a facut dovada unei alte situatii de fapt si in conditiile in care nu a platit drepturile salariale prevazute de art. 168 alin 1 din CCM, aferente perioadei 2004-2006, reclamantul era in termen sa solicite plata.
- Recursul este nefondat si in ce priveste ultima critica, ce vizeaza fondul cauzei.
Reclamantul si-a intemeiat cererea pe disp. art. 168 CCM la nivel SNP, care arata:
"Cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, salariatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP "
Potrivit art. 7(2) din Legea nr. 130/1996, republicata, privind contractul colectiv de munca,"contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor".
Art. 30 precizeaza ca "executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti".
Recurenta a aratat ca art. 168 din CCM a fost respectat pentru ca in urma negocierii, partile semnatare au convenit includerea acestor compensatii in salariul de baza, astfel ca salariatii si-au primit drepturile salariale in totalitate.
In sprijinul afirmatiilor sale SNP a depus CCM/2003 unde apare la art. 168 alin 2 mentiunea capentru anul 2003,suplimentarile vor fi introduse in salariul de baza.
Astfel de mentiuni nu apar in CCM pe anii 2004-2005-2006 iar instanta nu poate retine apararile recurentei in sensul ca aceasta clauza, astfel cum a fost modificata in 2003, a fost valabila si in perioada urmatoare, deoarece mentiunea apare doar pentru 2003.
Ori asa cum rezulta din disp. art.25 alin 1 si 3 din Legea 130/1996, CCM se depune si se inregistraza la directia generala de munca si protectie sociala judeteana si se aplica de la data inregistrarii.
Si modificarile aduse CCM isi produc efectele tot de la data inregistrarii, sau de la o data ulterioara, convenita de parti. conf. art. 31 din aceeasi lege.
Precizarile recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au facut obiectul judecatii.
In conformitate cu dispozitiile legale mai sus enuntate si materialul probator administrat, Curtea constata ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, recursul va fi in totalitate respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta - pârâtăSC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1653/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C,-, - Sc.B,.34, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnoredact.-jud.-/01.02.2008
2 ex.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
