Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 247/R-CM
Ședința publică din 16 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele membrilor de sindicat:, C, împotriva sentinței civile nr.1107 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, MINISTERUL ECONOMIEI, CERCETĂRII și T, cu sediul în B, sector 1,--30, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna - -, județul V, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII -, cu sediul în comuna - -, județul V și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII -, cu sediul în comuna - -, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.16/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, pentru recurenta-reclamantă Uniunea Sindicatelor Învățământ V, lipsind intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Județului V, Ministerul Economiei, Cercetării și T, Consiliul Local al Comunei - -, Școala cu Clasele I-VIII -- - și Școala cu Clasele I-VIII -- -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, arată că nu mai are cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă Uniunea Sindicatelor Învățământ V, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia.
Prin acțiune, reclamanții au solicitat să le fie acordate drepturile salariale prevăzute de art.50 alin.1 din legea nr.128/1997, respectiv tranșele suplimentare de vechime, începând cu data de 1.10.2001 până la data de 31.12.2007, de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest articol, situație față de care apreciază că problema ce se impune a fi discutată este din ce buget și cine trebuie să asigure această finanțare.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, nu au calitate procesuală pasivă, întrucât, potrivit legii bugetului de stat, sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, respectiv ale reclamanților, sunt repartizate din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, prin bugetele locale, iar angajarea personalului se face de către directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul școlar județean.
Cum, însă, drepturile salariale sunt suportate din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, fiind repartizate prin intermediul bugetelor consiliilor locale, rezultă că bugetul local nu suportă în mod efectiv aceste cheltuieli, ci are rolul numai de a retransmite sumele alocate de la nivelul central.
Apreciază că atât Inspectoratul Școlar Județean V cât și Ministerul Educației, Cercetării și T au calitate procesuală pasivă, întrucât sunt angajatorii salariaților și finanțatorii acestor sume de bani, urmând a fi obligate și acestea la plata drepturilor salariale.
Cu privire la admiterea excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiunea, apreciază că și aceasta a fost soluționată în mod greșit, întrucât reclamanții au invocat ca act întrerupător de prescripție Acordul din 28.11.2005, precum și OUG nr.17/2006, acte prin care au fost recunoscute toate debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001-octombrie2004.
Atât din OUG nr.17/2006 cât și din adresa nr.14697/13.12.2007, emisă de Ministerul Educației,Cercetării și T rezultă o recunoaștere implicită a faptului că aceste sume trebuie plătite.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, întrucât acestea urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului de față::
Prin acțiunea formulat[ la data de 05 septembrie 2008, reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V, în numele titularilor dreptului material la acțiune:, C, de la Școala cu clasele I-VIII -- -;, - -, de la Școala cu clasele -- -, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȘCOALA CU CLASELE I-VIII -- - și Școala cu clasele -- -, a solicitat să se dispună obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007 prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata către Vac heltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și potrivit art. 50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
În privința calității procesuale a pârâților se arată că toate instituțiile chemate în judecată sunt instituții cu care sistemul învățământului coexistă pentru a-și putea atinge scopurile ce au determinat instituirea ca atare, având atribuții fie cu elaborarea sau asistarea tehnică de realizare a metodologiilor, fie cu finanțarea efectivă a metodologiilor astfel elaborate.
S-a mai arătat că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, a precizat că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr. 128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr. 128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr. 128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In susținerea acestei excepții, pârâtul arată că potrivit art. 7 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997.
Pe fondul cauzei, acest pârât apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani,35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr. 18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin sentința civilă nr.1107 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și
A fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților de mai sus ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 - 4.09.2005 și fost respinsă acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V, în numele titularilor dreptului material la acțiune:, C, de la Școala cu clasele I-VIII -- -;, - -, de la Școala cu clasele -- - în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII -- - și Școala cu clasele -- -.
Au fost obligați pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al comunei - - să acorde și să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 5.09.2005 și până la data de 31.12.2007, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
A fost obligat pârâtul unitatea de învățământ preuniversitar să înscrie în carnetul de muncă al fiecăruia dintre reclamanți tranșele suplimentare de vechime defalcate pe fiecare an de activitate din perioada pentru care s-a admis acțiunea.
Au fost obligați unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al comunei - - să plătească Uniunii Sindicatelor de Învățământ V suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, nu au calitate procesuală pasivă, având în vedere următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii 215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat a unității administrativ teritoriale, îndrituit să a probe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001-04.09.2005, instanța a constatat că este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord, prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic, nu este o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărui acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr. 128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează in alin. 1 si alin. 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝si˝ rezulta faptul ca articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝transe de vechime˝ si ˝transe suplimentare de vechime˝.
In ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, in cazul concret expus de art. 50 alin 1, introduce momentul: la 30, la 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr. 128/1997 cat si cele ale OG nr. 15/2008).
Statuând in primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la transa de vechime si cel la transa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in aliniatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, in accepțiunea OG nr. 15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art. 48 alin 3 din Legea nr. 128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de baza al personalului in cauză este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr. 2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea in transa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art. 50 alin 1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de transa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării in vigoare a OG 15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Aceasta creștere, in exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător transei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea in acest fel a transei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, in Monitorul Oficial nr. 82, fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime.Acest drept exista in continuare in virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca transele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a precizat că dreptul privind transele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar si după intrarea in vigoare a OG nr. 15/2008, in considerarea art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat in nici un fel.
Împotriva sentinței a formulat recurs Uniunea Sindicatelor Învățământului V pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T ca fiind formulată față de persoane ce nu au calitate procesuală pasivă.
De asemenea, instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - octombrie 2004, ignorând acordul încheiat cu Guvernul României prin care la data de 28.11.2005 s-a recunoscut dreptul la plata diferențelor salariale.
Prin întâmpinare, Ministerul Educației și Cercetării a solicitat respingerea recursului cu argumentul că nu are calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ, respectiv calitatea de angajator al cadrelor didactice.
Intimatul s-a apărat și în sensul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă asupra prescripției dreptului material la acțiune, fiindcă actele invocate de către reclamant nu au întrerupt cursul prescripției.
Analizând recursul în limita motivelor invocate, se apreciază ca nefondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamantul a chemat în judecată pârâții pentru a se constata în contradictoriu cu aceștia dreptul la tranșele suplimentare de vechime, precum și plata acestora, invocând în sprijinul pretențiilor lor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Instanța de fond a stabilit raporturile procesuale fată de raporturile juridice ce s-au născut între părți anterior conflictului de interese, respectiv raportul de muncă pe care-l au reclamanții cu Școala, pe care a obligat-o la plata acestora și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 privind învățământul, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea precum și de la bugetul de stat.
Finanțarea de bază cuprinde cheltuieli de personal, ce nu fac parte din categoria acelora ce se asigură prin Ministerul Educației și Cercetării conform art.167 pct.17 din actul normativ mai sus arătat.
De la bugetul de stat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată se repartizează de către Direcția -ă a Finanțelor Publice Județene, unităților administrativ teritoriale pentru plata salariilor cadrelor didactice după ce în prealabil au fost consultate consiliile județene și primarii, potrivit Legii bugetului.
În raport de aceste reglementări, Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratele Școlare Județene, nu au nici o obligație cu privire la repartizarea sumelor destinate cheltuielilor de personal pentru activități didactice, aceste operațiuni juridice de finanțare cad în sarcina Direcției Finanțelor publice, respectiv a unității administrativ teritoriale.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă normelor în vigoare atunci când a reținut că plata salariilor urmează să fie asigurate din fondul de la bugetul local și cel de stat din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, după operațiunea repartizării și alocării acestor sume, angajatorul respectiv Școala având obligația de plată a salariilor.
Legea învățământului nr.84/1995, reglementează atribuțiunile Ministerului Educației, Cercetării și T precum și acelea ale Inspectoratelor Școlare în cadrul lor neregăsindu-se nici una cu privire la calitatea de angajator și obligația de plată a drepturilor salariale, respectiv asigurarea sumelor necesare la care sunt îndreptățiți reclamanții, astfel că, în conflictul de interese dedus judecății, aceștia de pe urmă, nu au putut justifica calitatea procesuală pasivă.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art.166 din Codul Muncii în raport de care se apreciază că:
Dreptul la acțiune privind drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, cursul prescripției putând să fie întrerupt printr-un act de recunoaștere din partea debitorului.
Recurentul a invocat ca act de recunoaștere al drepturilor salariale rezultând din tranșele suplimentare de vechime, acordul încheiat la data de 28.11.2005, cu Guvernul României.
Acordul a vizat plata drepturilor salariale ce rezultă din modul de constituire al salariului de bază prin OUG nr.17/2006, reglementându-se ca urmare a acestui acord, în mod concret plata unor diferențe salariale.
Astfel OUG nr.17/2006, cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001-septembrie 2004, se referă la aceste diferențele, ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice. În aplicarea acestei ordonanțe, Ministerul Educației și Cercetării a emis Ordinul nr.3351/02.03.2006, din prevederile căruia reiese că litigiile nu se refereau la tranșe de vechime, ci la sporurile ce intră în salariul de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale. Deci dreptul pretins de reclamant este distinct de cel reglementat de OUG nr.17/2006 și nr.3351/2006, emise în baza acordului invocat, întrucât în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului a tranșelor suplimentare de vechime.
Or, una dintre condițiile pentru care recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul celuia aceasta curge, să aibă ca efect întreruperea prescripției extinctive, este ca recunoașterea să fie neîndoielnică.
În speță, așa cum s-a arătat nu există o asemenea recunoaștere neîndoielnică a dreptului de către debitor, astfel că nu s-a produs întreruperea cursului prescripției extinctive.
Pe de altă parte, acordul încheiat cu Guvernul României, la data de 28.11.2005, a intervenit după împlinirea termenului de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților, pentru plata drepturilor salariale ce au un caracter succesiv și care presupunea curgerea a câte unui termen distinct de prescripție pentru fiecare dintre acestea; pentru a-și produce efectele întreruptive de prescripție, acordul trebuia să intervină înainte de expirarea termenului de 3 ani, ce curge pentru fiecare dintre obligațiile succesive.
Față de toate aceste argumente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele membrilor de sindicat:, C, împotriva sentinței civile nr.1107 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, MINISTERUL ECONOMIEI, CERCETĂRII și T, cu sediul în B, sector 1,--30, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna - -, județul V, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII -, cu sediul în comuna - -, județul V și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII -, cu sediul în comuna - -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
02.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
