Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3484/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-0% personal conex-aprod
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3484
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea judecător
- - -judecător
- - -judecător
Grefier
*************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1 din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reclamanții, C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1 din 6. ianuarie 2009, Curtea de APEL CRAIOVA ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, a admis în parte acțiunea privind pe reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, la plata sporului de 50% pe perioada 01.02.2007-01.10.2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății, și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins acțiunea privind plata în viitor precum și față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 25.09.2008 reclamanții, C -personal auxiliar( aprozi) la TRIBUNALUL MEHEDINȚI au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut, prevăzut de art.47 din legea 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01 februarie 2007 și până la data de 01 octombrie 2008, precum și în continuare.
De asemenea să fie obligați pârâții la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut:
Potrivit art.47 din legea 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar brut".
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, s-a admis recursul în interesul legii având ca obiect acordarea sporului de 50% pentru solicitare neuropsihică și s-a constatat că " judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001."
Astfel, personalul auxiliar de specialitate este îndreptățit a beneficia de acest spor de solicitare neuropsihică, atât pentru trecut cât și în continuare, întrucât, așa cum a constatat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii.
La data de 11.11.2008 pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nemotivată arătând următoarele:
1.Reclamanții au omis să prezinte argumentele pentru care au solicitat chemarea în garanție a MEF.
2.Acțiunea a fost introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nici măcar nu ar putea avea calitate procesuală pasivă în speța de față, dată fiind inexistența raporturilor juridice între acesta și reclamanți, plata sumelor de bani solicitate de către aceștia fiind exclusiv în competența angajatorului.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare invocând următoarele:
Ca odată cu intrarea in vigoare a 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate, aprozii si agenții procedurali au fost incluse in categoria personalului conex, astfel ca de la aceasta data nu mai pot beneficia de sporul de risc si suprasolicitare.
Ca potrivit art.4 al aceluiași text legal pentru activitatea desfășurata, personalul auxiliar are dreptul la o salarizare stabilita in raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținuta, cu vechimea in munca si in specialitate, precum si cu alte criterii prevăzute de lege.
Ca legea speciala de salarizare este OG nr. 8/2007.
Ca nici OG 8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul sporului de 50%.
Ca textul de lege a avut in vedere doar aprozii si personalul auxiliar de specialitate, situație in care nu se regăsesc aprozii si agenții procedurali.
Ca pentru perioada de după 01.02.2007, pretențiile sunt neîntemeiate deoarece textul art. 47 din 50/1996 a fost abrogat prin art.42 din OG 83/2000.
Ca prin Decizia nr. - s-a admis recursul in interesul legii, instanța suprema constatând ca personalul auxiliar de specialitate are dreptul la 50%.
Ca având in vedere ca in februarie 2007 intrat in vigoare noua lege de salarizare, pretențiile reclamanților după 01.02.2007 sunt nefondate.
Analizând materialul probator existent la dosar, instanța de fond retine următoarele:
Reclamantii indeplinesc functia de aprozi in cadrul Tribunalului
Potrivit art. 47 din 50/1996, entru p. risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Potrivit anexei I la lege, cap. III, aprozii si agentii procedurali erau inclusi sub aspectul stabilirii drepturilor salariale in categoria "personal auxiliar de specialitate de la judecatorii si parchetele de pe langa aceste instante", deci beneficiau de sporul prevazut de art. 47.
Prin decizia XXI/10.03.2008, instanta suprema a admis recursul în interesul legii si in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În acest sens,s-a retinut ca "în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României".
S-a concluzionat de catre instanta suprema ca: "Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Așa cum rezulta din interpretarea data de către instanța suprema, prin decizia pronunțata, dispozițiile art.47 din 56/1996 nu si-au încetat aplicarea iar drepturile consacrate de aceste dispoziții legale se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cum in raport de prevederile art. 329 Codul d e procedura civila, dezlegarea dată problemelor de drept judecate si dispuse prin deciziile pronunțate in interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Curtea urmează sa admită in parte acțiunea si sa oblige paratii Ministerul Justiției, TRIBUNALUL MEHEDINȚI si Curtea de APEL CRAIOVA la plata sporului de 50% pe perioada 01.02.2007-01.10.2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății, ca să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Economiei si Finantelor se constata ca drepturile salariale sunt grefate pe existenta raporturilor de functie nascute intre angajator si salariat. Ori intre reclamanti si parata MEF nu exista astfel de raporturi, situatie in care instanta constata ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva, exceptia fiind intemeiata, urmand sa respinga actiunea fata de acest parat.
In ceea ce priveste cererea de plata a drepturilor respective si pentru viitor, instanta retine urmatoarele:
Pentru a se pronunța asupra respectării obligațiilor asumate de părți într-un raport contractual, judecătorul are de analizat modul în care părțile contractante au înțeles să-și execute obligațiile. În mod logic și necesar, analiza instanței trebuie să aibă în vedere comportamentul părților raportului juridic manifestat anterior formulării cererii de chemare în judecată sau concomitent derulării judecării cauzei, neputându-se pronunța asupra unei eventuale culpe viitoare. Hotărârea judecătorească trebuie obligatoriu să fie rezultatul analizei unor probe cu privire la executarea sau neexecutarea unei obligații, în nici un caz instanța nu poate să prezume fără nicio dovadă că una din părțile contractante nu își va executa obligația asumată prin contract sau dată de lege.
Pe de alta parte, plata drepturilor prevăzute de art. 47 din lege, reprezintă contraprestația îndeplinirii obligațiilor ce cad in sarcina salariatului. Ca atare dreptul respectiv ia naștere la data îndeplinirii obligațiilor proprii, respectiv la data când s-a prevăzut prin lege plata indemnizației.
dreptului este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile si, pentru a fi exercitat, acesta trebuie sa fie actual, adică sa nu fie supus unui termen si sa fie corespunzător unei obligații exigibile.
Ca atare la data sesizării instanței, dreptul trebuie sa îndeplinească toate cerințele de validitate.
Având in vedere cele mai sus expuse, instanța de fond a constatat că partea din cerere privind obligarea pârâtei la plata sumelor pe viitor, este nefondată in condițiile in care dreptul la achitarea sumelor datorate in viitor nu a luat naștere si nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata salariului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,prin motivele de recurs reținându-se, în esență, că:
1. instanța de fond, admițând acțiunea a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care a recunoscut dreptul la sporul de 50% reclamanților care fac parte din categoria personalului conex, drept care nu mai există din anul 2007;
2. sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct.9 civ. întrucât prin Decizia nr.21.din 10 martie 2008 admițând recursul în interesul legii a statuat existența dreptului numai în ceea ce privește pe magistrați și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea. Nefiind menționate și categoriile de personal conex - respectiv, aprozii. De altfel, nr.OG 8/2007 nu prevede acordarea acestui spor personalului auxiliar de specialitate și, prin urmare nici celui conex.
3. în mod nelegal a fost obligat pârâtul la efectuarea mențiunilor cu privire la acordarea acestui spor în carnetele de muncă ale reclamanților, această obligație revenind prin lege Curților de Apel, sau - art. 7 alin.2 Decretul 92/1976, privind carnetul de muncă.
Analizând sentința instanței de fond prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea, ca instanță de recurs - în temeiul dispozițiilor Deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG75/2008 -constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, ICCJ a constatat urmatoarele aspecte.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, magistratii si personalul auxiliar despecialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare-neuropsihica.
Sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 si prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, a fost efectiv platit magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, fiind evidentiat ca atare in carnetele de munca.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organelle autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus ca art. 47 se abroga.
Aceasta ordonanta a Guvernului a fost aprobata prin Legea nr. 334/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intra in atributiile exclusive ale Parlamentului Romaniei, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constitutie, adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
Este adevarat ca, in temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atributia adoptarii de acte normative Guvernului Romaniei, care emite ordonante, in temeiul acelei legi speciale, insa numai in limitele si in conditiile prevazute in acea lege [art. 108 alin. (3) din Constitutie]. Dar asemenea ordonante nu pot fi emise decat pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu si al legilor organice.
Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost emisa, asa cum rezulta din preambul, in baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.
La randul ei, Legea nr. 24/2000, in vigoare la data emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 si 62, precizeaza ca modificarea unui astfel de act consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si redarea lor intr-o noua formulare, iar completarea actului normativ consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte care se adauga elementelor structurale existente, si, in fine, ca abrogarea se refera la prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, care trebuie sa isi inceteze aplicabilitatea.
Reiese deci ca modificarea, completarea sau abrogarea totala sau partiala a unui act normativ reprezinta institutii juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici partial.
Mai este de retinut ca la momentul emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 era in vigoare si Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor-asistenti si ale celorlalte categorii de personal.
In acest sens, in Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata la randul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica judecatorii si magistratii-asistenti beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza lunar.
Cu toate ca Guvernul Romaniei nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 sa modifice sau sa completeze Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 126/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
In acest fel, prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
Prin urmare, judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, conform acestei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 444 din 13 iunie 2008.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță,
Î n ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că
(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer. "
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe -8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de aprod, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
De altfel, rațiunea "asimilării" acestei categorii de personal din instanțe rezidă în chiar definiția dată deexplicativ al limbii românetermenului " conex", pornind de la atribuțiile de serviciu pe care această categorie de personal le au în cadrul instanțelor
-"conex- care este alăturat prin natura sa, legat prin ceva comun, adiacent, contiguu", termenul fiind folosit cu privire la caracterizarea disciplinelor și profesiilor.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, inclusiv personalului conex, după cum s-a arătat.
Ulterior pronunțării deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost edictată nicio normă juridică de abrogare a dispozițiilor legale în discuție, astfel încât pârâților le incumbă obligația corelativă acordării acestui spor. Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a se rețin următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
- Decizia 21/2008 a este pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea,condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
Cu privire la dispoziția operării sporului de 50% în carnetul de muncă al reclamanților, Curtea constată că soluția instanței de fond este, de asemenea corectă, aceste mențiuni impunându-se a se realiza chiar în temeiul dispozițiilor art. 11 din Decretul 92/1976 prin efectul repunerii în situația anterioară, și sub acest aspect, ca urmare a recursului în interesul legii - a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, anterior ele fiind menționate în carnetele de muncă ale persoanelor îndreptățite la acordarea acestui spor tocmai datorită calculării sale la indemnizația brută lunară cuvenită salariatului.
Pentru aceste considerente Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza II civ. va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1 din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reclamanții,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Raicea - - | JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu - - |
Grefier, |
Red. /2 iulie 2009
și
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
