Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 370/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 370
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul V D - prin primar, județul S, împotriva sentinței nr. 60 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâtul-recurent și consilier juridic, pentru reclamantul intimat Sindicatul Județean de Învățământ " " S, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați Clubul Sportiv Școlar V D, Inspectoratul Școlar Județean S și reclamanții intimați, și .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, consilier juridic, pentru pârâtul-recurent a depus delegație de reprezentare în instanță și adresa nr. 211 din 7 aprilie 2008, emisă de Clubul Sportiv Școlar V
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta pârâtei-recurente a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic, pentru reclamantul intimat Sindicatul Județean de Învățământ " " S, a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 7533/86/18.12.2007 reclamanții, toți de la Clubul Sportiv Școlar V D, Sindicatul Județean de Învățământ " " S prin în contradictoriu cu pârâții Clubul Sportiv Școlar V D, Municipiul V D - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean S, au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, 18.12.2007, actualizată în funcție de rata inflației la data plății și obligarea pârâtei unitatea de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai Clubului Sportiv Școlar V D, județul S, respectiv al Inspectoratului Școlar al Județului S, cu vechimea totală în învățământ de peste 30 de ani și conform art. 50 alin. 1 și 2 din Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe suplimentare de vechime.
În continuare au arătat că, deși Statutul este în vigoare din anul 1997 și nici un alt act normativ nu a modificat acest articol, angajatorul nu a considerat necesară și nici obligatorie aplicarea lui.
Pârâtul Municipiul V D- prin primar, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între Primăria V D și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 60 din 9.01.2008, a dispus următoarele:
- a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Consiliul Local - Primăria V D, ca nefondată;
- a admis acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamanții, toți de la Clubul Sportiv Școlar V D, Sindicatul Județean de Învățământ " " S prin în contradictoriu cu pârâții Clubul Sportiv Școlar V D, Consiliul Local - Primăria V D, Inspectoratul Școlar Județean S;
- a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pe o perioadă de 3 ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.12.2007, actualizate în funcție de rata inflației, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1,2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare;
- obligat pârâtele unități de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, prevăzut de art.50 alin.1,2 din Legea nr.128/1997.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a reținut că prin art. 13 alin. 1 din OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare stabilește că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția anumitor cheltuieli între care nu se încadrează și drepturile salariale, iar potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, legea administrației publice locale, consiliul local aprobă bugetul local, nevoile de creanță, modul de utilizare a rezervei bugetare.
S-a mai arătat că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, privind statutul personalului didactic, prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, prima instanță reținând că din adeverințele depuse de reclamantă la dosar, rezultă că reclamanta are o activitate în învățământ de peste 30, 35 sau 40 de ani, încadrându-se astfel în dispozițiile legale mai sus arătate.
În accepțiunea dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, salariul este alcătuit din totalitatea drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată, obligația principală fiind aceea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de reclamanți.
Instanța a reținut că pârâții nu au formulat apărări pe fondul pricinii și nu au depus dovezi până la prima zi de înfățișare, așa cum impun dispozițiile art. 287 din Codul muncii, dovezi cu care să se facă dovada în condițiile art. 163 Codul munciia plății drepturilor salariale solicitate iar legiuitorul, prin dispozițiile art. 286 și 287 din Codul munciia acordat celeritate soluționării acestor litigii, prin instituirea sarcinii probei în favoarea pârâților, printr-o normă juridică imperativă astfel încât nerespectarea acestei îndatoriri procedurale a atras decăderea pârâților din dreptul de a propune dovezi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul V D - prin primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-10 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentul a susținut că în mod greșit s-a reținut că nu au fost formulate apărări pe fondul cauzei conform art. 287 din Codul muncii, întrucât așa cum a arătat prin întâmpinare nici Consiliul local V D și nici Primăria municipiului V D nu au competența de a stabili și calcula drepturile salariale ale personalului din învățământ, nu dețin nici documente prin care să facă dovada dacă s-au acordat sau nu cadrelor didactice sumele necesare pentru tranșele salariale suplimentare. În acest sens, a susținut că salarizarea cadrelor didactice este reglementată prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Legea învățământului nr. 84/1995 și legile bugetare anuale, precum și nr.OG 11/2004.
Totodată a arătat că pentru salarizarea personalului didactic se repartizează doar sumele necesare pentru plata contravalorii salariilor, dar competența de a stabili sumele aparține inspectoratelor școlare criticând sentința și sub aspectul neindicării cuantumului diferențelor salariale.
Recursul, ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, dar și a altor reglementări legale, respectiv Legea nr. 631/2002, Legea bugetului de stat pe anul 2003, Legea nr. 507/2003, Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr.HG 538/2001, rezultă că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților ad-tiv. teritoriale.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 538/2001, în care se stabilește că din bugetul de stat se finanțează în continuare, prin Ministerul Educației, Cercetării și T, în conformitate cu prevederile legale, cheltuielile specificate expres. Deci, este lipsit de relevanță inexistența unor raporturi juridice de muncă, din moment ce fondurile pentru învățământ sunt distinct prevăzute date în bugetul de stat cât și în bugetele locale, edificatoare fiind și dispozițiile art. 7 din Legea 84/1995, dar și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 486/2006 privind legea bugetului de stat pe anul 2007.
Drept consecință, nu are relevanță faptul că drepturile salariale ale cadrelor didactice sunt calculate de inspectoratele școlare județene sau faptul că nu s-a specificat cuantumul sumelor datorate, câtă vreme instanța de fond a specificat că reclamanta are dreptul la contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la o vechime de peste 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, încadrându-se în prevederile art. 50 din Legea nr. 578/1997.
În plus, individualizarea creanței constituie o problemă de executare silită și nu poate constitui un motiv de nelegalitate a sentinței.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Prima instanță n-a acordat mai mult decât s-a cerut. De asemenea, hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici n-a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă după cum, în mod corect, a argumentat pe larg prima instanță.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale.
Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în aceste bugete.
Deosebit, potrivit art. 14 alin. 5 din Legea nr. 485/2006 și primarilor le revin atribuții cu privire la repartizarea sumelor defalcate, destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Termenul de formulare a cererilor este de 3 ani (art. 283 din Codul muncii ). . acestuia se circumscrie exercitarea acțiunii.
Individualizarea creanței constituie o fază care ține de executarea silită, nicidecum un motiv temeinic de recurs.
Pe fond, din examinarea adeverințelor depuse la dosar reiese că reclamanții au o activitate în învățământ de peste 30, 35 și/sau 40 de ani, astfel ei se încadrează în prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/10997, cu modificările ulterioare, privind statutul personalului didactic.
Cum criticile nu sunt justificate;
Văzând și art. 3041. pr. civ.;
Constatând nefondat recursul pârâtului, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul V D - prin primar împotriva sentinței nr. 60 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
Jud.fond:; /
06.05.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus
