Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 375
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, cu sediul în municipiul B,--30, sector 1, împotriva sentinței nr. 1522 din 12 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Școala cu clasele nr. I-VIII nr. 6 " " B și reclamanții intimați, -, și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 3 octombrie 2007 sub nr-, disjunsă prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2007, formându-se dosarul nr-, reclamanții, -, -, A, și prin reprezentant Liga Sindicatelor din Învățământ B au chemat în judecată Ministerul Județean () B, Consiliul Local B și Școala cu clasele I-VIII nr. 6 " " B, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul Colectiv de muncă la Nivel Național nr. 2895/29.11.2006 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație precum și a dobânzii legale aferente.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei.
Or, conform art. 3 alin. 1 lit. a contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât Ministerul Educației, Cercetării și T este partea semnatară a contractului. Cu toate acestea, clauzele contractului unic nu au fost însă aplicate.
De asemenea, au mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciați, pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice din instituția de învățământ chemată în judecată și drept urmare, nu calculează și nu plătește salariul pentru reclamanți deoarece nu are o asemenea competență.
Totodată, a mai arătat că unitățile școlare pârâte aparțin de sectorul bugetar și de aceea salarizarea se stabilește prin lege și nu prin negociere individuală sau colectivă între sindicate și patronate.
Or, potrivit art. 3 alin. 2 din, nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale pentru salariații instituțiilor publice, iar personalul didactic auxiliar și nedidactic este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 și a actelor normative ulterioare, astfel că nu negociază individual și nici colectiv salariul sau coeficienții de multiplicare, din acest motiv acțiunea fiind nefondată.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând de asemenea că nu are calitatea de angajator al reclamanților. De asemenea, a mai arătat că prevederile art. 3 alin. 2 din (la care a făcut referire și ) sunt în acord și cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr- privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din acest motiv, salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 prin contractul unic la 440 lei ca și nivelul de 880 lei pentru funcțiile cu studii superioare, ar fi utilizabil doar ca bază a salariului personalului contractual care negociază drepturile salariale și nu pentru salariații din sectorul bugetar. În acest sector pentru anul 2007, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin HG18825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
Întrucât prin cererea inițială din dosarul nr- au fost chemați în judecată 147 de pârâți, prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2007, instanța a dispus disjungerea acțiunii în raport cu fiecare unitate de învățământ în parte și consiliul local aferent, pentru o mai bună administrare a actului de justiție.
În urma disjungerii, prezentul dosar are în vedere pe reclamanții, A, și prin reprezentant Liga Sindicatelor din Învățământ B și pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Local B și Școala cu clasele 1-8 nr. 6 " "
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 1522 din 7 decembrie 2007 a dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean B;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Local B și Școala cu clasele I-VIII nr. 6 " " B;
- a obligat pârâții Consiliul Local B și Școala cu clasele I-VIII nr. 6 B să calculeze și să plătească diferența de drepturi salariale, după cum urmează:
- dintre salariul de bază brut de 880 lei și salariul de bază brut efectiv acordat reclamanților, -, -, pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2007, sume ce vor fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, și la care se va aplica dobânda legală de la 13 septembrie 2007 până la data plății efective;
- a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, A, și.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Botoșania soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod proc. civilă, respingând excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate atât de Ministerul Educației, Cercetării și T, cât și de Inspectoratul Școlar al Județului B, pe considerentul că aceste instituții au stabilite atribuții în procedura de finanțare a învățământului, fiind necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții, pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2192/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.", iar conform art. 17 alin. 2, finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în discuție sunt două chestiuni legate de aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007, precum și de aplicabilitatea acestuia pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ, părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauze negociate.
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial partea V- nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 1.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996, art. 8 cât și al Legii nr. 53/2003, art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților, indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sector particular.
A mai reținut că, prin anexa 7 Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației, Cercetării și T figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct. 27, figurând ramura "Învățământ" cu un număr de 115.835 salariați.
S-a constatat că, în conținutul Legii nr. 128/1997, nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
În raport cu cele arătate, instanța a constatat că prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, relevantă în acest sens fiind prevederea din art. 95 din Legea nr. 128/1997, care arată că personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
Potrivit Ordonanței nr.11/2007, a fost modificată Legea nr. 128/1997, în sensul că au fost incluse anexele 1.1, 1.2, 2, 3, 4, 5, prin care au fost stabiliți coeficienții de multiplicare aplicabili pentru funcțiile didactice din învățământul universitar și preuniversitar.
În temeiul acestui act normativ a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007.
Potrivit art. 2 alin. 2, salariul de bază este format din:
- salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime;
- îndemnizația de conducere;
- îndemnizația pentru învățământ special;
- gradație de merit;
- salariu de merit;
- îndemnizație pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator.
Acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care la avut în vedere instanța de fond la soluționarea acestei cauze, prin raportare și la art. 41 din contractul nr-, în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri, astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoră în ceea ce privește drepturile salariale.
Conform acțiunii introductive, reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi până la data pronunțării sentinței și pentru viitor. Începând cu data de 1.10.2007, valoarea coeficientului de multiplicare pentru personalul din învățământul preuniversitar este de 259,593 lei, iar un profesor debutant cu studii superioare are un coeficient de multiplicare de 3,439, echivalent unui salariu de bază al funcției didactice de 892,74 lei. Așa cum se poate observa în această situație, salariul de bază minim brut al funcției didactice este mai mare de 880 lei, stabilit în art.40 din Contractul colectiv de muncă, astfel că nu se mai justifică acordarea de diferențe drepturi salariale după 1.10.2007.
Urmarea relațiilor solicitate de instanța de fond, prin adresele de la filele 23,37 și 55, emise de unitatea școlară, rezultă că reclamanților le-a fost acordat un salariu de bază brut mai mic decât cel prevăzut de, pretențiile acestora fiind întemeiate.
Întrucât din adeverințele depuse la dosar rezultă că reclamanții, și A - profesori, precum și și - muncitori au beneficiat de un salariu de bază brut peste nivelul celui minim prevăzut de ( 880 lei și respectiv 440 lei), instanța de fond le-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru reclamanții a căror salariu de bază brut este mai mic de 880 lei și ocupă o funcție pentru care sunt necesare studii superioare în domeniu, devine aplicabil art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național -, le-au fost acordate diferențele de drepturi salariale începând cu 1.01.2007, cu obligarea la plata dobânzii legale, conform nr.OG 9/2000 începând cu data sesizării instanței, până la plata efectivă.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, cu aplicarea art. 1088 cod civil și art. 293 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii formulate de reclamanți față de Ministerul Educației, Cercetării și
În acest sens, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale și cu interpretarea dispozițiilor legale, întrucât în mod greșit s-a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât între acest minister și cadrele didactice - reclamanți în cauză, nu există raporturi juridice de muncă și nici obligații pentru calcularea și plata salariaților acestora, raporturile juridice de muncă având caracter intuitu personae, iar calitatea de angajator aparținând unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995, precum și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ.
S-a arătat că, în mod eronat au fost reținute prevederile nr.HG 2192/30.11.2004 ca motiv pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, întrucât normele acestor prevederi se aplică doar în județele pilot nominalizate.
Totodată, a susținut că Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator financiar de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, arătând că, potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea, dispoziție ce se regăsește și în conținutul art. 1 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei, a susținut că prin art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, s-a stabilit că contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații unități bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, dispoziție ce se regăsește și în conținutul art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. Cum personalul didactic și personalul didactic auxiliar din unitățile bugetare de învățământ are stabilită salarizarea prin Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și nr.OG 11/2007 privind criteriile salariale ce se vor acorda în anul 2007, iar legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare - acesta fiind stabilit prin nr.HG 1825/2006 la nivel de 390 lei lunar, a considerat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, dar și în raport de actele și lucrările dosarului, precum și actele normative incidente în cauză, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privitor la lipsa legitimării procesual pasive, această excepție a fost în mod corect soluționată de instanța de fond, întrucât în atribuțiile recurentului intră și asigurarea unităților din învățământul preuniversitar, iar plata salariilor pentru personalul didactic și auxiliar din învățământ reprezintă o parte componentă a acestei finanțări. Este de reținut faptul că, în temeiul Legii nr. 128/1997, recurentul Ministerul Educației, Cercetării și TBa emis o serie de acte normative ulterioare, prin care se stabilește metodologia de calcul pentru salarizarea personalului didactic din învățământ.
Ori, potrivit dispozițiilor legale, răspunzătoare de aducerea la îndeplinire prevederilor privind salarizarea sunt și direcțiile generale din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, inspectoratele școlare județene și din municipiul B, unitățile de învățământ de stat și alte unități subordonate. Conform art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerului Educației, Cercetării și T, aprobată prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică inspectoratelor școlare, edificatoare în acest sens fiind dispozițiile nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat cu modificările ulterioare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat are obligația de a fundamenta sumele necesare conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget emise de Ministerul Finanțelor Publice, care se înaintează la Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat, care propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării, criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri. La nivelul fiecărui inspectorat se constituie comisia pentru stabilirea cheltuielilor medii anuale pe instituții de învățământ preuniversitar de stat. După elaborarea bugetelor, acestea se prezintă autorității publice locale, urmând a fi deschise credite bugetare de către ordonatorii principali de credite.
Așadar, recurentul are calitate procesuală pasivă pentru drepturile pretinse prin acțiune, întrucât, prin diferite acte normative s-a stabilit procedura de prezentare și aprobare a bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, edificatoare fiind dispozițiile art. 17 și 19 din nr.HG 538/2001, dar și procedura de raportare a execuției bugetare de către instituțiile de învățământ.
Consiliul Național al Învățământului Preuniversitar de Stat are obligația de a analiza, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare teritoriale, modul în care se respectă prevederile legale privind finanțarea învățământului, inclusiv fenomenele perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină, întocmind trimestrial și anual rapoarte înaintate conducerii Ministerului Educației, Cercetării și T, cu propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare.
Totodată, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, privind legea învățământului cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, în urma consultării celorlalte instituții și ministere interesate, are atribuții de proiectare, fundamentare și aplicare a strategiei globale a învățământului, stabilind obiectivele de aplicat pentru domeniul învățământului în ansamblul său, deci și a învățământului preuniversitar de stat.
În raport de prevederile legale enunțate, în mod corect a stabilit instanța de fond că nu poate fi admisă lipsa calității procesuale pasive a unității recurente, fiind necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții acționați în judecată, în vederea asigurării opozabilității hotărârii, urmând a fi respinse susținerile recurentei privind lipsa calității de angajator.
Mai mult, inexistența calității de angajator este lipsită de relevanță juridică, din moment ce recurentul nu a fost obligat la plata diferenței drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, se constată că, prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat sub nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 5 din 29.01.2006, respectiv art. 40 alin. 1, s-au stabilit coeficienții de ierarhizare pentru categoriile de salariați, astfel încât, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de studii este cea de studii superioare s-a stabilit coeficientul 2, iar potrivit alin. 4 al art. 40, s-a stabilit un salariu de bază minim negociat de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din acest contract, "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
Aceste dispoziții sunt în corelație cu prevederile art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, privind Contractul colectiv de muncă, în ce privește câmpul de aplicare a contractelor colective de muncă, legea stabilind că "clauzele contractelor colective de muncă produc efectepentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul Contractului colectiv de muncă la nivel național".
În cauză, recurenta a invocat dispozițiile art. 12 din alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 130/1996, care stabilește că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, se constată că aceste prevederi sunt contrare atât celor stabilite prin art. 7 din lege, dar și a dispozițiilor Codului muncii.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1999, la negocierea clauzelor și la încheierea Contractului colectiv de muncă, părțile sunt egale și libere, iar Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie "legea părților", prevederi ce se regăsesc și în conținutul art. 236 alin. 3 și 4 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003.
Totodată, potrivit art. 239 și 240 din Codul muncii, prevederile Contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea la o organizație sindicală, iar cele încheiate la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară. În cazul Contractului colectiv de muncă la nivel național, situație menționată expres prin art. 244 alin. 1 lit. d, executarea acestui contract fiind obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate prin angajarea răspunderii patrimoniale, în condițiile art. 269 și următoarele din Codul muncii.
Conform art. 95 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare din statut, din Carta Universitară precum și din prevederile contractului colectiv de muncă, salarizarea acestei categorii de personal având la bază principiul conform căruia, învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, precum și de importanța activității prestate, salarizarea stabilindu-se diferențiat, atât în raport de funcția și norma didactică, gradul didactic și titlul științific, nivelul studiilor, locul și condițiile de desfășurare a activității.
Cum prin art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003, dispozițiile Codului muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, aplicându-se și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar Contractul colectiv de muncă unic la nivel național a fost înregistrat la nivelul Direcției -e de Muncă și Protecție Socială a municipiului B și a fost publicat în Monitorul Oficial, cu respectarea dispozițiilor art. 25 și 29 din Legea nr. 130/1999, executarea acestuia fiind obligatorie pentru părți, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 din Contractul colectiv de muncă enunțat.
Cu toate că în cauză au fost invocate și dispozițiile nr.OG 11/2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, adoptată în baza Legii nr. 502/2006 de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial nr. 85/2.02.2007, se constată că dispozițiile acestei ordonanțe, nu sunt de natură a modifica prevederile unor legi, fiind acte normative de inferior, conform celor stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Totodată, se constată că prin art. 8 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, care constituie legea părților, conform art. 7 din Legea nr. 130/1999, părțile semnatare, printre care și unitatea recurentă Ministerul Educației, Cercetării și T, s-au obligat ca, în perioada de aplicare a acestui contract, să nu se promoveze și să nu se susțină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate.
Față de cele reținute, vor fi respinse și susținerile recurentei privind stabilirea salariului minim brut pe țară garantat la nivelul sumei de 390 lei, conform nr.HG 1825/2006 și constatând că sentința instanței de fond este legală și nici nu sunt date motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței nr. 1522 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond
ex. 2/06.05.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus
