Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
Secțiade itigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 373
Ședința publică din data de 5 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr. 205 pronunțată la 1 octombrie 2007 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, și pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect tichete de masă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 31 ianuarie 2007 sub nr. 910/30, reclamanții, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 ianuarie 2007 și până în momentul punerii la dispoziția fiecărui salariat a tichetelor de masă la care este îndreptățit conform legii, cât și la acordarea tichetelor de masă în continuare; la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, prevăzute de Legea nr. 193/2006, G nr. 1317/2006, Legea nr. 417/2006 de la data publicării acestor acte normative la zi, precum și în continuare; să dispună plata reactualizată a acestor sume, precum și indexările semestriale cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare comunicat de Comisia Națională pentru Statistici; pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în buget și sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea acțiunii arată că dreptul la tichete de masă este reglementat de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, iar la tichetele cadru și de creșă de art. 1 din Legea nr. 193/2006; că au calitatea de salariați ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și că nu le-au fost acordate drepturile pretinse cu motivarea că nu există fonduri, deși pârâții aveau obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare acoperirii și a acestor drepturi.
Mai arată că acordarea acestor drepturi în funcție de voința angajatorului reprezintă o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților care nu se impune în condițiile în care nu există nicio dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică, adică să fie determinate de o împrejurare care să impună imperios luarea unei asemenea măsuri.
Se mai susține că prin faptul că anumite categorii de salariați beneficiază de tichete de masă, tichete cadou și tichete de creșă, iar marea majoritate a angajaților din sectorul bugetar între care și angajații Ministerului Public nu beneficiază de ele, s-a creat o discriminare, încălcându-se un drept fundamental al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept ocrotit de Constituția României și de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamantul are calitatea de personal contractual; că din analiza dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 reiese că nu se stabilește în sarcina autorităților publice pârâte o obligație, ci doar o posibilitate, care se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile legilor bugetului de stat; că pentru anul 2005, acordarea tichetelor de masă lunare și pentru personalul contractual nu a fost posibilă conform art. 40 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005; că nici în anul 2006, în bugetul de stat nu au fost aprobate sume cu aceste destinație.
Mai arată că acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație a angajatorului, ci o facultate; că art.3 din nr.OUG88 /2006 prevede neacordarea tichetelor de masă și pentru anul 2007.
În ce privește acordarea tichetelor cadou, arată că art.1 din Legea 193/2006 prevede că pentru unitățile bugetare, utilizarea acestor tichete poate fi efectuată doar în măsura în care sunt prevăzute sume în buget pentru aceste categorii de cheltuieli, or în speță nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
Prin încheierea nr. 38 din 18 aprilie 2007, urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de membrii completului de judecată și a constatării imposibilității de constituire a completului de judecată la nivelul Tribunalului Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus continuarea judecății de către Tribunalul C-S, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 205 pronunțată la 1 octombrie 2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea reclamanților în raport de cele 3 parchete chemate în judecată, a obligat pârâții să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă cuvenite acestora și neachitate pe perioada 1 ianuarie 2004 - 1 ianuarie 2007 și a tichetelor cadou cuvenite cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști pentru anul 2006, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, a respins cererea privind acordarea drepturilor pentru viitor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, fiind străin de raporturile de muncă dintre reclamanți și pârâții Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Sub aspectul fondului a reținut că reclamanții sunt angajați a Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și că deși au dreptul potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr. 193/2006 la tichete de masă, tichete cadou și tichete de creșă, nu le-au primit nici până în prezent.
A apreciat că dreptul reclamanților la tichete de masă și la tichete cadou este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la convenție și că această posibilitate prevăzută de lege reprezintă o speranță legitimă, speranță care este protejată de art. 1 din Protocolul adițional 1.
Din anul 1998, de la apariția legii, reclamanții nu au beneficiat de tichete de masă, astfel că dreptul tinde să fie lipsit de conținut fără să existe vreo cauză de utilitate publică, iar lipsa fondurilor bugetare pentru asigurarea acestor drepturi nu au relevanță și nu poate fi imputată reclamanților.
A respins pretențiile reclamanților la plata în continuare a drepturilor salariale reprezentând tichete de masă și cadou cu motivarea că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă.
Arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești reținând în mod greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, ale art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr. 193/2006, personalul auxiliar de specialitate neavând încheiat contract individual de muncă.
Mai arată că prin dispozițiile legale invocate de reclamanți nu se stabilește nicio obligație în sarcina autorităților pârâte, ci doar posibilitatea care se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat; că în perioada 2005-2007 nu au fost prevăzute în buget sume cu această destinație; că dispozițiile care reglementează acest drept nu sunt discriminatorii, deoarece niciun bugetar nu a beneficiat de tichete de masă și cadou achiziționate din bani proveniți de la bugetul de stat în cadrul exercițiului bugetar.
Apreciază că în mod greșit s-a dispus actualizarea contravalorii cu indicele de inflație, deoarece în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4, 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator. Conform art. 1 alin. 2 din aceeași lege, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Art. 1 din Legea nr. 193/2006 prevede că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă caracterul opțional al acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, acordare supusă, totodată, îndepliniri condiției înscrierii în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, precum și caracterul opțional al acordării tichetelor cadou.
Prin art. 5 din Normele de aprobare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă se stabilește că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar: tichete de masă.
Conform art. 2.3. din Anexa 1 la HG nr. 1317/2006, ce cuprinde Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 193/2006, "angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită "Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale.".
De altfel, în perioada de referință, prin art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut, în mod succesiv, că instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu pot să prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sintetizat și clarificat jurisprudența sa privitoare la noțiunea de "speranță legitimă" ca "valoare patrimonială" și, pe cale de consecință, ca "bun", în sensul dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1, prin decizia din 28.09.2004, pronunțată în cauza Kopecky contra Slovaciei, în cuprinsul căreia se arată că " speranță legitimă"a reclamantului din cauză rezultă din aceea că el se întemeia, în mod rezonabil și justificat, pe un act juridic, având o bază juridică "solidă" și o incidență incontestabilă asupra dreptului de proprietate.
Curtea a ajuns la concluzia că atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că ar aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și, implicit, ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", ca, de exemplu, atunci când existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. Un drept care face obiectul unei "contestații în justiție" sau care apare ca o "pretenție ce se poate susține" nu ar putea constitui o "speranță legitimă" apărată de dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 (decizia din 28.09.2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kopecky contra Slovaciei, paragraful 52). Or, existența drepturilor reclamate prin acțiunea pendinte nu este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor din România, practica judiciară fiind neunitară în această materie.
Atât Comisia, cât și Curtea au statuat, în mod constant, că art. 1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a dobândi un anumit bun (, 17.05.1996, nr. 25497/1997, cauza Lupuleț contra României, 9.05.1986, nr. 11628/1984, cauza Linde contra Suediei). Pe de altă parte, Comisia a statuat că o creanță condițională care a devenit caducă prin faptul nerealizării condiției nu constituie un bun în sensul acestor dispoziții.
Prin urmare, dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu poate fi calificat ca o "speranță legitimă", apărată de dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1, deoarece nu întrunește cerințele sus-menționate, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către pârâta recurentă, va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Pentru aceste motive
în numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr. 205 pronunțată la 1 octombrie 2007 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, și pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice .
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice B, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 5 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/7.04. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./7.04. 2008
Prim instanță:
și - Tribunalul C-S
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Maria Ana Biberea, Ioan
