Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 375
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C " România" SRL, împotriva sentinței civile nr. 2627/6.12.2007 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială în reprezentarea pârâtei-recurente și avocat în reprezentarea reclamantului-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr. 287/04.03.2008 în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului conform motivelor expuse pe larg în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamantul a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâta C " România" SRL obligarea acesteia din urmă să-i acorde sporul de vechime în muncă, în cuantum de 25% din salariul lunar, începând cu data de 28.06.2004 până la data de 28.06.2007, indexat și actualizat cu rata inflației și în continuare, lunar pe durata derulării contractului de muncă încheiat cu pârâta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei din anul 1999 în baza contractului individual de muncă nr. -/2002 în care nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime în muncă, acest spor fiind un drept câștigat prin contractul colectiv de muncă la nivel național ce nu poate fi redus, negociat ori anulat, ci doar pus în executare, acțiunea fundamentându-se pe dispozițiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006 și art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură electronică, electrotehnică, mecanică fină, utilaje și aparate pentru vechimea în muncă, confirmată de carnetul de muncă la un spor de vechime de 25% din salariul lunar.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat prin aceea că la negocierea contractului, părțile au avut în vedere includerea sporurilor și adaosurilor în salariul negociat cu excepția acelor sporuri care sunt reglementate expres în contract. Voința părților din contractul individual de muncă a fost în sensul absorbției sporului de vechime în salariu și din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2001 care, în art. 27.2 prevede în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, contract care, de altfel, nu a fost aplicabil din cauza refuzului nelegal al S de înregistrare a acestuia, iar Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede în art. 51 lit. d) faptul că - cu acordul părților patronat - sindicat, sporul de vechime poate fi inclus în salariul de bază negociat, acord care a existat, fiind concretizat în contractul încheiat la nivelul unității și care poartă semnătura părților.
Prin sentința civilă nr. 2677/6.12.2007 a Tribunalului Timiș, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei C " România" SRL, cu sediul în T, Calea DN 6, KM 5.7, și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sporul de vechime în cuantum de 25% din salariul lunar, în cuantum total actualizat cu rata inflației de 5.539 RON aferent perioadei 28.06.2004-28.06.2007, și în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.428 RON, onorariu avocat, și 1.000 RON onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din conținutul contractului individual de muncă nu rezultă în mod expres acordarea vreunui spor de vechime reclamantului, iar pârâta nu a depus vreun eventual act adițional la contractul individual de muncă din care să rezulte că ulterior încheierii acestuia, părțile au negociat conținutul acestui contract individual în ce privește includerea sporului de vechime în salariu, concluzionându-se că salariul a fost negociat fără spor de vechime, context în care devin aplicabile dispozițiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, coroborat cu art. 155, 156 și 157 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C " România" SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că la momentul negocierii și încheierii contractului individual de muncă, voința părților a fost clar exprimată în sensul absorbției sporului de vechime în salariu, și neacordării acestuia în mod aparte, situație ce rezultă din conținutul contractului individual de muncă, unde se face referire la salariul lunar și nu la salariul de bază ori, potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul lunar cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile precum și alte adaosuri.
Aceeași situație rezultă și din cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, devenind astfel incidente dispozițiile art. 40 (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național aplicabil la momentul încheierii contractului individual de muncă, dispoziții care prevăd în mod expres posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul de bază.
Un alt motiv de recurs invocat, vizează faptul că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin interpretarea în mod restrâns a dispozițiilor art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, respectiv în mod exclusiv doar a dispozițiilor art. 40 alin. 3, ignorându-se și celelalte alineate ale acestui articol.
În ce privește cuantumul sporului de vechime pretins de salariat - 25%, s-a solicitat respingerea pretențiilor ca neîntemeiate, față de dispozițiile art. 40 alin. 3 lit. "d" din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, rezultând că determinarea sporului de vechime urmează a fi făcută efectiv prin negociere între angajat și angajator.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probe și nici asupra unor dovezi administrative care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, neavându-se în vedere procesul-verbal de control al Inspectoratului Teritorial d e Muncă T nr. 15359/12.12.2005, și contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pe anii 2001-2003 în cuprinsul cărora se stipulează că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, precum și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului și reținând cauza spre rejudecare, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl constată neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Regula generală, stabilită atât de Codul muncii cât și de contractele colective de muncă, este că sporul de vechime nu se include în salariul de bază, excepția de la această regulă reprezentând-o situația în care includerea sporului de vechime în salariul de bază este expres prevăzută în contractul individual de muncă.
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul lunar cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile, precum și alte adaosuri.
În speța de față, în contractul individual de muncă al reclamantului-intimat, nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime, contrar susținerilor recurentei că la angajare i s-a oferit un "pachet salarial" ce ar fi cuprins și indemnizații, sporuri și alte adaosuri, însă fără a se indica în mod concret și sporul de vechime.
De altfel, plătitorii de salarii au obligația de a trece în statele de plată componentele salariului în mod distinct, după caz, conform distincțiilor făcute de art. 155 al Codului muncii, și în cazul oricăror sporuri, eventual adaosuri la salariu, cum sunt sporurile de vechime, evitând în acest fel orice aparență de drept. Aceasta și pentru că, potrivit legii, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri la salariul de bază se calculează după anumite criterii și într-un anumit procent, raportate la salariul de bază, fiind de altfel cunoscut că poate fi reglementată legal numai oac reșterii salariului de bază, nu și a celorlalte componente ale salariului.
În acest context, afirmația pârâtei-recurente potrivit căreia voința expresă a părților a fost aceea de absorbție a sporului de vechime în salariu, apare ca neîntemeiată căci, dacă voința expresă a părților ar fi fost în acest sens, s-ar fi prevăzut în mod expres această clauză în contractul individual de muncă.
Se va observa totodată că în cazul de față, sporul de vechime nu a fost evidențiat separat în carnetul de muncă al reclamantului-intimat și nici pe adeverințele de salariu.
Cu privire la susținerile pârâtei potrivit cărora, din moment ce dispozițiile art. 40 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național prevăd sporurile de vechime ce pot fi acordate unui salariat, iar intimatului în mod incorect i s-a stabilit un spor de vechime în procent fix de 25%, se vor avea în vedere contractele colective de muncă la nivel național și la nivel de ramură, în vigoare pentru perioada precizată în acțiunea de chemare în judecată, unde se precizează " un minim de 5% spor pentru vechime în muncă de 3 ani, și maximum de 25% la o vechime de peste 20 de ani".
Cum reclamantul are o vechime în muncă de peste 20 de ani, necontestată de către recurentă, corect tribunalul a stabilit un spor de vechime în cuantum de 25% din salariul lunar.
Nici motivul de recurs privind greșita acordare a sporului de vechime și pentru viitor, lunar, pe durata contractului individual de muncă, nu poate fi reținut de instanța de control judiciar.
Sporul de vechime este un drept cuvenit angajatului, consacrat de legiuitor prin dispoziții legale imperative, și care se cuvine pe toată durata derulării contractului individual de muncă.
Criticile aduse de recurentă în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă și nici asupra unor dovezi administrative care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, sunt de asemenea, neîntemeiate.
Procesul-verbal de control al Inspectoratului Teritorial d e Muncă T nr. 15359/12.12.2005 despre care face vorbire recurenta nu poate fi luat în considerare, întrucât acesta se referă la anumiți angajați, la anumite contracte individuale de muncă, care nu fac obiectul prezentului litigiu, iar pe de altă parte procesele-verbale nu constituie izvor de drept.
Caracterul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pe anii 2001-2003 de asemenea nu poate fi luat în considerare, întrucât, nefiind înregistrat la.S T, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. 1 și 3 din Legea nr. -, nu produce efecte juridice.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, și cum nu sunt date nici alte motive de casare, ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta-recurentă va fi obligată să plătească reclamantului-intimat 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs - onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta-recurentă C " România" SRL, împotriva sentinței civile nr. 2627/6.12.2007 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Obligă pârâta-recurentă să plătească reclamantului-intimat suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red. /01.04. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./02.04. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Maria Ana Biberea, Ioan
