Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3880/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(714/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3880/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Expertize Criminalistice, împotriva sentinței civile nr.341 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(4998/2008), în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 341/21.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.11.2000 - aprilie 2005 și a respins pretențiile pentru această perioadă, constatând întemeiată prescripție extinctivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, pe capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și a respins acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu acest Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, și Institutul Național de Expertize Criminalistice; a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna mai 2005 la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; a obligat pârâtul Institutul Național de Expertize Criminalistice să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în cauză a fost invocată prescripția dreptului material la acțiune de către pârâții Ministerul Justiției și Institutul Național de Expertize Criminalistice, obiectul cererii de chemare în judecată fiind unul patrimonial, s-a constatat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 01.11.2000 - aprilie 2005, motiv pentru care, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind aceste pretenții și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea având ca obiect pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - aprilie 2005, constând intervenită prescripția extinctivă.
Pe fondul pricinii s-a constatat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.48 alin.4 din Legea nr.50/1996, republicată experții criminaliști beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile art.47, iar prin OG nr.83/2000 acest articol a fost abrogat.
Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Curtea a reținut că abrogarea art.48 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.l pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.lX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Prin decizia nr.21/2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurori, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
În considerarea celor reținute, Curtea a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna mai 2005 la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
De asemeni, instanța a apreciat că se impune înscrierea acestui spor în carnetele de muncă ale reclamanților, și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Institutul Național de Expertize Criminalistice.
Prin recursul său, Ministerul Justiției, critică sentința pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Având în vedere că, din februarie 2007, a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și experților criminaliști din cadrul INEC, OG nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Astfel, prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar și experților criminaliști fiind abrogate în întregime.
Instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra acordării pe viitor a sporului de stres având în vedere că acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, critică sentința sub următoarele aspecte de nelegalitate:
Hotărârea primei instanțe nu este motivata si este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Instanța a interpretat si a aplicat greșit legea, considerând ca Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuala in dosar, desi reclamanții nu sunt si nu au fost angajați ai acestuia, si nu a motivat in nici un fel soluția data.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Justiției in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie de buget.
Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Astfel că, admițând cererea de chemare in judecata, instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar. Deci, este lipsit de relevanta, in speța, faptul ca, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora - si a proiectelor bugetelor locale.
Prin Ordinul comun nr.3774/22.08.2008 privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea unor masuri pentru soluționarea unor aspecte financiare in sistemul justiției, a fost reglementata modalitatea de executare a hotărârilor obținute de personalul din justiție.
Astfel, potrivit art.1 alin.2 din respectivul ordin acesta se aplica atat pentru drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cat si pentru dobânzi, penalități sau alte sume acordate, calculate pana la data plații efective, precum si pentru cheltuielile de executare.
Conform art.2 "Plata sumelor aferente fiecărui titlu executoriu dintre cele prevăzute la art.1 se va realiza eșalonat, in termen de 18 luni de la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, in trei transe stabilite.
Având in vedere dispozițiile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008 si Ordinului nr.3774/22.08.2008, plata drepturilor salarale din sistemul de justiție, recunoscute prin hotărâri judecătorești, vor fi achitate eșalonat de ordonatorii de credite din sistemul de justiție, din bugetele acestora, urmând ca fondurile sa fie alocate prin legile de rectificare si prin legea bugetului.
Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice si-a respectat obligațiile legale stabilite prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.75/2008, respectiv Ordinul nr. 3774/22.08.2008, in sensul ca a procedat la rectificarea bugetului Ministerului Justiției, alocând credite bugetare in suma de 280 milioane lei, pentru plata primei transe de 30%, asa cum se prevede la art. 2 din Ordinul comun nr. 3774/22.08.2009.
În același sens, pentru plata transelor aferente lunilor martie 2009 si octombrie 2009, sumele rezultate din titluri executorii definitive au fost prevăzute in proiectul de buget al Ministerului Justiției pe anul 2009.
În concluzie, solicită recurentul admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, ca nelegala, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Prin recursul formulat recurentul-pârât Institutul Național de Expertize, solicită înlăturarea obligației dispusă în sarcina sa de a efectua mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă, motivat de faptul că au fost interpretate greșit dispozițiile legale referitoare la sporurile salariale.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Astfel, corect s-a reținut din considerentele Deciziei nr.21/2008 pronunțată de în dosarul nr.5/2008, că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
Curtea a găsit neîntemeiată critica recurentului Ministerul Finanțelor Publice privind lipsa calității sale procesuale pasive. Deși în mod corect a afirmat că între acest minister și intimații-reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, Ministerul Economiei și Finanțelor are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților și evident hotărârea îi este opozabilă.
Chiar dacă între reclamanți si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale,litigiul de față are natura de dreptul muncii, conflict de drepturi în sensul art.5 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, în art. 281 și 282 din Codul muncii prevăzându-se că:
Art.281 Codul muncii: "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Art.282 Codul muncii: "Pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; c) sindicatele și patronatele; d)alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă".
Art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice - prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
În conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța de Guvern nr.22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii " în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii ".
Neîntemeiată a fost găsită și critica privind înlăturarea obligației de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă,deoarece conform art.155 din Codul muncii: "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri", astfel că corect a obligat instanța de fond la operarea acestor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Așa cum se prevede în disp. art.1 și 6 din Decretul nr.92/1976, ste esențial a se menționa în carnetul de muncă aceste sporuri, având în vedere că, prin acest document, se consemnează parcursul în muncă al unei persoane, drepturile salariale de care a beneficiat, și care au consecințe asupra drepturilor de asigurări sociale ale oricărui angajat.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE împotriva sentinței civile nr. 341/21.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți,.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
1.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
