Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3881/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1000/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Decizia civil nr.3881/
Ședința public din data de 28 mai 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.256 din 10 noiembrie 2008, pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII a Civil și Pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr- (5210/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, având ca obiect - drepturi bnești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50%.
La apelul nominal fcut în ședinț public nu au rspuns prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz instanței c intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratur al acestei instanțe la data de 13.05.2009, precum și faptul c atât recurenții pârâți cât și intimații reclamanți au solicitat soluționarea cauzei în lips conform art.242 Cod procedur civil.
Curtea constat cauza în stare de judecat și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.256/10.11.2008 pronunțat în dosarul nr- (5210/2008), Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a Civil și pentru Cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a admis în parte acțiunea formulat de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâtul la plata ctre reclamanți a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, din indemnizația de încadrare brut lunar, pe perioada cuprins între data de 08.10.2007, pân la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legal, pân la data plții efective; a respins captul de cerere privind actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație, ca neîntemeiat; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat acesta s aloce fondurile necesare plții.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin decizia nr.21 din data de 10.03.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.5/2008, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin.3 Cod proc. civil, s-a statuat c, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobat prin Legea nr.334/2001.
În considerentele deciziei susmenționate, instanța suprem a reținut c, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat s completeze și s modifice, iar nu s abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial, dup cum nu a fost abilitat nici s modifice sau s completeze Legea nr.56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judectorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților-asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, fiind depșite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și fiind astfel înclcate dispozițiile. art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a reținut c art.81 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judectoreasc, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.142/1997, prevedea c magistrații beneficiaz și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, iar sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speț art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinar prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, lege organic.
Nu se poate opune nici faptul c neconstituționalitatea abrogrii dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000, norme abrogate în prezent, poate fi invocat numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judectorești, întrucât Curtea Constituțional are în competenț numai legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalitții normelor abrogate revine, prin interpretarea "per a contrario" a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judectorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune c instanțele de judecat s considere rmase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul c dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadreaz în ipoteza textului de lege.
De altfel, astfel cum rezult și din motivarea recursului în interesul legii, în baza unor hotrâri judectorești definitive și irevocabile, unui numr însemnat de persoane-magistrați și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, astfel c neacordarea acestui spor ar duce în mod inevitabil la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar care beneficiaz de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic și pe de alt parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate crora, deși desfșoar aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, s-a statuat c interpretarea diferențiat a normelor incidente cu privire la aceleași categorii profesionale, în condițiile în care nu se constat existența unei justificri legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natur s reprezinte o discriminare în sensul art.16 alin.1 din Constituție, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și Protocolului nr.12 adițional la Convenția pentru Aprarea Drepturilor și Libertților Fundamentale.
În consecinț, potrivit acestor considerente, instanța de fond a constatat c, faț de interpretarea obligatorie conținut într-o decizie pronunțat de instanța suprem, în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic nu mai poate fi pus în discuție, ea fiind tranșat cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins, pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții, aceștia fiind personal auxiliar conex și anume, șoferi în cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prima instanț a reținut c, în temeiul dispozițiilor art.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, conductorii auto au fost încadrați ca personal conex, asimilat personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judectorești și parchetelor de pe lâng acestea.
Din chiar interpretarea gramatical a textului de lege susmenționat, rezult c salarizarea personalului conex are același regim cu cea a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lâng acestea.
Astfel, în dicționarul explicativ al limbii române se atribuie termenului "conex" mai multe accepțiuni, care, în esenț, sunt aceleași și anume, conex este ceva: "care se gsește în legtur cu ceva; care însoțește ceva; care merge împreun cu ceva; care este alturat prin natura sa; legat prin ceva comun; legat prin raporturi strânse; adiacent; contiguu".
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea formulat de reclamanți, care, deținând funcțiile de șoferi, au calitatea de personal conex personalului auxiliar de specialitate din justiție și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție la plata, ctre aceștia, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat în procent de 50% din indemnizația de încadrare brut lunar a acestora, pe perioada cuprins între data de 08.10.2004, pân la zi și în continuare,
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de actualizare a drepturilor salariale cu dobânda legal, s-a apreciat c aceasta este întemeiat, faț de dispozițiile art.269 raportat la art.295 alin.1 Codul muncii. Astfel, s-a dispus ca sumele acordate reclamanților, prin hotrâre judectoreasc s fie actualizate cu dobânda legal, pân la data plții efective.
Actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație se cuvine persoanei prejudiciate pentru a asigura repararea integral a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bnești cuvenite din raportul de munc.
A nu ține seama de devalorizarea acestor sume ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut c ele s-au depreciat în timp în acest interval de timp.
Așadar, acțiunea a fost admis doar în parte, deoarece prima instanț a respins ca neîntemeiat, captul de cerere privind actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație.
În acest context solicitarea reclamanților de a acorda atât dobânda legal, cât și indicele de inflație, a fost apreciat neîntemeiat, întrucât instanța nu poate proceda la aplicarea a dou categorii de actualizri ale aceluiași prejudiciu, pentru c aceasta ar echivala, de altfel, cu o îmbogțire fr just temei.
Prima instanț a admis cererea de chemare în garanție formulat de pârât, apreciind-o ca întemeiat și, în consecinț, a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor s aloce fondurile necesare plții drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta sentinț.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cât și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiurile de modificare prevzut de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civil, recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice susține în esenț pronunțarea sentinței atacate cu depșirea atribuțiilor puterii judectorești și cu interpretarea greșit a normelor de drept material incidente în cauz.
În dezvoltarea recursului formulat, recurentul invoc excepția absolut a lipsei calitții sale procesuale pasive.
Faptul c instituția recurent gestioneaz bugetul de stat, nu îi confer acesteia dreptul de a înclca legea finanțelor publice, prin alocri de fonduri din diverse capitole bugetare. Aceasta este și rațiunea pentru care la art.5 alin.1 lit.f din HG nr.386/2006 se prevede c "în îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Finanțelor este autorizat s refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementrile în vigoare".
Or, tocmai pronunțarea unei hotrâri prin care Ministerul Finanțelor s fie obligat la alocarea fondurilor ctre Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație si Justiție sau Ministerul Justiției și Libertților ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementat procedura bugetar i totodat ar pune instituția în imposibilitatea executrii acestei hotrâri.
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002: "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pân la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
Responsabilitatea instituției recurente se limiteaz la faza de proiect bugetar.
În alt ordine de idei, recurentul solicit a se observa c între pârâtul Ministerul Public sau Ministerul Justiției si Libertților și Ministerul Finanțelor Publice nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care s justifice chemarea în garanție a acestuia, totodat nu sunt îndeplinite nici condițiile prevzute de art.60 Cod procedur civil, cum în mod greșit și fr nici o motivare a reținut instanța de fond.
Raporturile de munc sunt intre reclamanți pe de o parte și instituțiile în care își desfșoar activitatea pe de alt parte, Ministerul Public și Ministerul Justiției și Libertților fiind ordonatorii principali de credite pentru aceștia, de altfel singurele instituție care își elaboreaz propriile proiecte de buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, in funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitțile estimate pentru anul respectiv si in principal ținând cont de prioritțile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organic de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativ prin urmare, pronunțarea unei hotrâri judectorești prin care s se impun elaborarea bugetului sub o anumit form și conținut, decizie luat de puterea judectoreasc, consider recurentul c reprezint o implicare n atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la înclcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizeaz potrivit principiului separației si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judectoreasca - în cadrul democrației constituționale." (art. 304 pct. 4 Cod procedur civila).
bugetar este urmtorul: ordonatorii principali de credite își elaboreaz propriile bugete, in concordanț cu legea bugetului pe anul respectiv si a legii finanțelor publice, nr.500/2002, dup care le transmit Ministerului Finanțelor Publice in vederea centralizrii și a crerii bugetului general consolidat. Așadar, Ministerul Finanțelor Publice nu poate decât s se conformeze legilor bugetului si a finanțelor publice, precum si tuturor actelor normative incidente. Menționeaz recurentul c legea anual a bugetului de stat este aprobat de Parlamentul României, nu de Ministerul Finanțelor Publice.
Într-o alt cauz, identic sub aspectul obiectului dedus judecții, instanța a reținut în mod corect faptul c Ministerul Finanțelor nu poate avea calitate de parte în proces, deoarece "nu exist un raport juridic legal sau convențional de garanție a sumelor ce reprezint primele de vacanț, Ministerul Finanțelor neavând obligația s garanteze plata acestor sume, în contextul în care reclamanții nu sunt salariații acestui minister și deci nu exist un raport juridic legat de sumele solicitate."(Curtea de APEL BUCURE ȘTI, dosar nr-, sentința civil nr.1338/22.05.2007).
e învedereaz instanței de control c prin adoptarea OUG nr.75/2008 privind stabilirea de msuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a fost reglementat modalitatea de acordare a drepturilor salariale în favoarea personalului din justiție, legiuitorul prevzând obligația ordonatorilor principali de credite de a lua masurile ce se impun în vederea aplicrii acestui act normativ.
De asemenea, solicit ca instanța de judecat s observe faptul c, în vederea aplicrii dispozițiilor actului normativ sus menționat a fost emis Ordinul comun înregistrat la Ministerul Justiției si Libertților sub nr.1859/C/21.08.2008, la Ministerul Finanțelor Publice sub nr.2484/21.08.2008, la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr.26650/01.09.2008, la Înalta Curte de Casație si Justiție sub nr.131/01.09.2008 și la Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3774/C/22.08.2008, prin care a fost stabilit modalitatea de eșalonare a plții sumelor prevzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natur salarial stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției emise pân la intrarea în vigoare a nr.OUG 75/2008.
Totodat, se arat și faptul c instanța de fond a nesocotit dispozițiile obligatorii ale Deciziei 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit cu care "Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței 137/2000, prin care se confer instanțelor judectorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalc principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țrii." Având în vedere dispozițiile OUG nr. 75/2008, coroborate cu cele ale Legii nr.500/2002 si OG nr.22/2002, se apreciaz c Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesual în cauz astfel încât se impune admiterea excepției lipsei calitții procesuale pasive a acestuia.
Invocând, de asemenea, temeiul de modificare prevzut de art.304 pct.9 Cod pr.civil, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție,susține în esenț pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșit a legii.
Se arat în dezvoltarea recursului formulat c prin art.30 alin.1 din OG nr.8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificrile și completrile ulterioare", acțiunea reclamanților fiind inadmisibil.
Intimații-reclamanți au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, prevzut de art.47 din Legea nr.50/1996, republicat și modificat, invocând în susținerea acțiunii Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțat în dosarul cu numrul 5/2008 și c respectivul articol nu a fost abrogat la data de 01 octombrie 2000, când a fost emis Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 - pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Într-adevr, Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.5/2008, a statuat c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001.
Astfel, arat recurentul, conform mai sus menționatei decizii, art.47 Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, nu a fost abrogat prin art.1 pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, art.47, acest text de lege fiind aplicabil și dup data de 1 octombrie 2000, data intrrii în vigoare a nr.OG 83/2000.
Raportat la cele artate mai sus, raționamentul intimaților-reclamanți este corect, dar numai pentru perioada anterioar datei de 3 februarie 2007, aceast dat fiind momentul intrrii în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, precum și din cadrul altor unitți din sistemul justiției, act normativ care prin art.30 abrog în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996, deci și art.47.
In condițiile în care Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 aprobat prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ, și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține c art. 47 este singurul care își mai gsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogat în totalitate.
De altfel art. 30 alin. 1 lit.a din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 prevede c: "la data intrrii în vigoare a prezentei ordonanțe se abrog Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificrile și completrile ulterioare".
Deci nu se face referire la o eventual neabrogare sau aplicare în continuare doar a art. 47.
Și din Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție se poate desprinde aceeași concluzie, aceasta deoarece instanța trateaz doar problema eventualei abrogri a art.47 de ctre Ordonanța Guvernului nr.83/2000.
Instanța suprem statueaz c judectorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și dup intrarea în vigoare a nr. OG83/2000, dar nu precizeaz întinderea în timp a acestei aplicri.
Consider recurentul c Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii a avut în vedere dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.8/2007 și faptul c Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin aceast ordonanț.
În concluzie, Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.5/2008 trebuie interpretat în sensul c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, dar numai pân la abrogarea Legii nr.50/1996 prin Ordonanța Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, precum și din cadrul altor unitți din sistemul justiției, aprobat prin Legea nr.247 din 12 iulie 2007.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând actele și lucrrile dosarului sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrrilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauz, Curtea apreciaz nefondate recursurile pentru considerentele ce se vor înfțișa în cuprinsul prezentei motiv a deciziei.
Într-un prim motiv de recurs, recurentul Ministerul Finanțelor Publice susține c prima instanț a depșit puterile conferite prin legea autoritții judectorești, intrând în domeniul puterii legislative.
Curtea noteaz c o hotrâre judectoreasc poate fi casat pentru acest motiv atunci când instanța svârșește un exces de putere, adic atunci când pronunț o hotrâre fr nici o competenț în acea problem, fie chiar și atunci când svârșește orice alt act de procedur în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipotez este realizat atunci când exist incursiune a autoritții judectorești în sfera activitții executive sau legislative astfel cum este consacrat de Constituție.
Acest motiv nu subzist în cauz.
În aceste limite, recurentul invoc faptul c prima instanț impunându-i elaborarea bugetului într-o anumit form și conținut, decizia adoptat reprezint o implicare în atribuțiile puterii judectorești. Ori, prima instanț nu a dispus elaborarea bugetului într-o anumit form și conținut și a obligat recurentul s aloce fondurile necesare în baza art.2 din Legea nr.500/2000.
Aceste argumente vor fi înlturate de C, cât vreme nu s-a antamat în nici un fel de instanța de fond atribuțiile puterii judectorești.
Prin al doilea motiv de recurs, recurentul Ministerul Finanțelor Publice critic hotrârea instanței de fond faț de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil, susținând c este nelegal, deoarece instanța de fond a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs Curtea noteaz c o hotrâre este dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, atunci când nesocotește o norm de drept substanțial, fie atunci când interpreteaz eronat o norm juridic aplicabil. Prin urmare, instanța ar fi culpabil când ignor o lege aflat în vigoare la data judecții sau când deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului le d o greșit interpretare.
Ori, în speț, prima instanț a pronunțat sentința atacat cu respectarea dispozițiilor art.60-63 Cod pr.civil și art.20 din Legea nr.500/2002, întrucât recurentul Ministerul Finanțelor Publice acord anual ordonatorului principal de credite respectiv Ministerului Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare pentru salarizarea inclusiv a personalului conex din cadrul acestui minister, sumele de bani necesare acoperirii salariilor. De asemenea, aceste sume sunt transferate fiecrui parchet prin intermediul direcțiilor județene de finanțe publice.
Drept urmare, raportat la dispozițiile sus menționate, corect a fost admis cererea de chemare în garanție a recurentului Ministerul Finanțelor Publice, neîntemeiat fiind excepția lipsei calitții procesuale invocat de acest recurent în calea de atac formulat.
Prima instanț nu a nesocotit dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.818/2008 a Curții Constituționale, întrucât nu a desființat norme juridice instituite prin lege, nu a creat alte norme și nici nu le-a substituit cu norme cuprinse în alte acte normative.
Dimpotriv, a realizat o corect aplicare a Legii nr.500/2002 și OG nr.22/2002 pentru considerentele expuse.
Nu va fi reținut nici aprarea recurentului Ministerul Finanțelor Publice referitoare la invocarea jurisprudenței pronunțat în cauze similare, respectiv sentința civilnr.1338/22.05.2007 - dosar nr- al Curții de APEL BUCURE ȘTI, întrucât jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Se vor înltura și susținerile aceluiași recurent prin care se invoc eșalonarea sumelor primite prin titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din justiție, conform OUG nr.75/2008 și Ordinului comun nr.1859/C/21.08.2008, la Ministerul Finanțelor Publice sub nr.2484/21.08.2008, la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr.26650/01.09.2008, la Înalta Curte de Casație si Justiție sub nr.131/01.09.2008 și la Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3774/C/22.08.2008, întrucât intimații-reclamanți nu sunt dețintorii unui astfel de titlu executoriu, tinzând la obținerea lui prin prezenta cerere de chemare în judecat.
Neîntemeiate sunt și criticile recurentului Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se reține astfel c abrogarea art.47 din legea nr.50/1996 nu poate fi asimilat modificrii unui act normativ și c norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinar prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231din Legea nr.56/1996 modificat și completat) contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificat și completat, lege organic.
Astfel s-a statuat și prin Decizia nr.21/2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dat în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 Cod pr.civil, constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, c judectorii. Procurorii,magistrații asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobat prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate s-a reținut c instanțele de judecat trebuie s considere rmase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicat, c normele ce reglementeaz acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând c nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezid incontestabil în faptul c drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.50/1996 se cuvin în continuare persoanelor care se încadreaz în ipotezele la care se refer aceste texte de lege.
Împrejurarea c prin OG nr.8/2007 au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996 nu este de natur a conduce la concluzia c personalul auxiliar de specialitate în categoria crora a fost inclus și personalul conex (categoria socio-profesional a reclamanților) prin art.3 alin.3 din Legea nr.17/2006 nu mai este îndreptțit la acordarea sporului în discuție, astfel cum susține recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care aceast abrogare s-a prevzut printr-o ordonanț de guvern, cu depșirea limitelor legii speciale de abilitare adoptat de Parlamentul României (Legea nr.502/2006), înclcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României, fiind valabile, mutatis mutandis, considerentele reținute de instanța suprem în cuprinsul deciziei nr.21/2008, la care s-a fcut mai sus referire.
Corect a soluționat prima instanț și captul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente drepturilor salariale restante, raportat la dispozițiile art.1082, art.1084 și art.1088 cod civil și OUG nr.9/2000, pentru a realiza o reparare integral a prejudiciului suferit prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bnești cuvenite din raporturi de munc. Raportat la dispozițiile sus menționate nu se poate reține c prin acordarea dobânzii legale s-ar realiza o îmbogțire fr just temei a reclamanților.
Legal a dispus prima instanț și plata în continuare a drepturilor bnești solicitate, realizând o corect aplicațiune a deciziei în interesul legii, al crei dispozitiv consacr plata sporului de risc și suprasolicitare și dup intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobat prin Legea nr.334/2001.
Faț de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civil va respinge recursurile formulate ca nefondate, neexistând o imixtiune a instanței de judecat în atribuțiile puterii legiuitoare, hotrârea atacat fiind pronunțat cu aplicarea și interpretarea corect a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.256 din 10 noiembrie 2008, pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII a Civil și Pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr- (5210/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți ,
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 28.05.2009
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./24.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
