Drepturi bănești. Jurisprudență. Sentința 4/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu Aneta
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ I și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, că prin serviciu registratură s-au depus cereri de comunicare a acțiunii de către pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ I și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că acțiunea a fost comunicată pârâților ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ I în perioada în care dosarul se afla pe rolul Tribunalului Iași, aceștia depunând și întâmpinare în cauză. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată acțiunea în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 16.07.2004 - 05.10.2005 cu obligarea celui de al patrulea pârât la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Motivează reclamantul că în perioada 05.10.1999-05.10.2005 a fost detașat în funcția de director la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2111/C din 05.10.1999 (detașare), respectiv Ordinul ministrului justiției nr. 2323/C din 02.10.2002 (prelungire durată detașare).
Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2111/C din 05.10.1999 a fost detașat în funcția de director la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2323/C din 02.10.2002 s-a prelungit detașarea cu încă 3 ani, în conformitate cu art. 96 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
În toată această perioadă a fost salarizat de Administrația Națională a Penitenciarelor în conformitate cu Legea nr. 50/1996, iar începând cu 18 decembrie 2002, cu nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 347/10 iulie 2003.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
S-a ajuns la această concluzie dat fiind faptul că, în timp ce nr.OUG 177/2002 prevedea expres în art. 50 că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementează și pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate până la data e 01.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, abrogând Legea nr. 50/1996.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentant legal formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondate.
Pârâtul arată că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, modificare permisă în raport de dispozițiile art. 115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului și de art. 62 al. 3 din Legea 24/2000. Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu art. 76 din Constituția revizuită.
Mai arată pârâtul că OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000. Pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu au nici o bază legală. În prezent statutul magistraților este reglementat de Legea 303/2004, iar salarizarea acestei categorii de personal se realizează în baza nr.OUG 27/2006, acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai invocă pârâtul excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pe temeiul art. 1 din D 167/1958 și art. 166 din Codul muncii.
Penitenciarul Iași, prin reprezentant legal formulează întâmpinare, prin care excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pe temeiul art. 12 din D 167/1958 și art. 166 și 283 din Codul muncii.
Pe fond arată că acțiunea este nefondată, pe perioada în care a îndeplinit funcția de director al Penitenciarului Iașia beneficiat de sporurile specifice sistemului penitenciar, conform Legii 293/2004.
Ministerul Economiei și Finanțelor formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează pârâtul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, Curtea constată că este nefondată și o va respinge. Prin HG232/2005 cap. VI anexa 2 pct. 3.2 s-a hotărât plata nediscriminatorie a drepturilor salariale aferente anilor 2000-2004,magistraților și personalului auxiliar de specialitate, drepturi datorate și pentru care nu există hotărâri judecătorești. Această hotărâre de guvern este un act întrerupător de prescripție fiind o recunoaștere a necesității plății drepturilor salariale cuvenite, în sensul art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că nu este întemeiată, urmând să o respingă. Astfel, instanța reține că pârâtul a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale pretinse de reclamanți, acesta fiind cel care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art. I pct. 42 din OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a dispus că art. 47 se abrogă.
OG nr. 83/2000 a fost emisă în baza Legii 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996. Din dispozițiile Legii 24/2000 se reține că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Or, prin Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/1996, nici total și nici parțial. Astfel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art. 108 al. 3, cu referire la art. 73 al. 1 din Constituția României.
normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și art. IX al. 2 din OG 83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinate de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea 50/1996, republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs efecte juridice, pe perioada de referință.
În acest sens este și decizia în interesul legii nr. 21 din 10.03.2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art. 329 (3) Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată întemeiată acțiunea și o va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de Penitenciarul Iași și Ministerul Justiției.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași,-, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-, sector 2, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, cu sediul în I, str. -. -, nr. 10 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 16.07.2004-05.10.2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI:
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
22.09.2008/2 ex.-
Asupra cauzei de față constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Asistent Judiciar, - |
Asistent Judiciar, | ||
Grefier, |
10 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu Aneta
