Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 40
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantele, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1677 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenții-reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, față de împrejurarea că reclamanții nu au dreptul la cota de participare la profitul societăți întrucât nu există o hotărâre a adunării generale în acest sens.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâta SC - SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la achitarea
cotei părți din profitul societății pe anii 2005-2007, cu titlu de beneficiu reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, dobânzilor legale aferente pentru fiecare sumă de bani neacordată, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în perioada 2005-2007 au fost salariatele pârâtei care avea obligația să le achite cota parte ce li se cuvenea din profitul societății.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, atât timp cât societatea are capital majoritar privat, iar salariații nu au dreptul la profitul acestei societăți.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1677 din 13 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit cărților de muncă existente la dosar, reclamantele au fost salariatele pârâtei, motiv pentru care pretind că li se cuvine câte o cotă parte din profitul societății pe anii 2005-2007.
Disp.art.137-139 din CCM stipulează că pentru stimularea salariaților, se constituie anual, un fond de premiere de până la 10% asupra fondului de salarii plătit, constituire și repartizare ce se va face cu acordul, astfel încât acordarea acestor premii individuale, se va face de comun acord cu organizația sindicală corespondentă, iar cota de participare la profitul anual a salariaților, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, vor fi stabilite prin negociere cu.
A mai reținut instanța de fon că, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamantele au fost salariatele pârâtei îndeplinind funcții diferite, fiind disponibilizate, însă în speță, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâtă privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții determină imposibilitatea pârâtei de a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamante privind această cotă de participare, mai ales că pârâta nu mai este o societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurentele, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata unei cote de profit, aceasta este legală și temeinică, deoarece acest drept este clar reglementat de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nu poate fi pusă în discuție existența lui.
Ori, in situația in care negocierea nu a avut loc, deoarece nici sindicatele, nici patronatul nu au luat o astfel de inițiativă nu se poate considera ca dreptul salariaților la cota de profit nu ar mai exista, iar invocarea propriei culpe de către pârâtă nu poate fi reținută.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantelor privind acordarea cotei de participare la profit este însă neîntemeiată având în vedere că din modul de redactare al textului art.139 din CCM rezultă că părțile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariaților să poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație a salariaților care trebuie analizată nu numai prin prisma disp. art.139 din CM ci și legilor în vigoare prin care este reglementat regimul juridic al profitului.
Sub acest aspect se face precizarea că în urma modificărilor Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr.161/2003 vocația salariaților de a primi o cotă parte din profitul unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată întrucât se aducea o atingere regimului juridic al proprietății private, astfel că singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este AGA.
Trebuie înțeles sub acest aspect că anterior oricărei negocieri între patronat și sindicate, mai precis între administrația recurenelor și sindicatul reprezentativ trebuie să existe o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine o anumită cotă din profit ce urmează a fi cesionată salariaților și numai după emiterea unei astfel de hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea dispozițiilor art.139 din CCM.
Cum o astfel de hotărâre nu există caracterul de vocație al dreptului pretins prin acțiune devine evident.
De asemenea, așa cum s-a reținut mai sus, cuantumul sumelor care eventual ar trebui acordate salariaților nu este determinat și nici nu poate fi determinat prin prisma prevederilor contractuale, iar aplicarea în speță a nr.OG64/2001 este greșită, deoarece acest act normativ se referă în mod exclusiv la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, el nefiind aplicabil în domeniul economiei private.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că sentința recurată este legală și temeinică, sens în care, în conformitate cu disp.art.312 al.1,2 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele, și, toate cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1677 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./12.02.2010
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
