Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 402
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de B - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1511 din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru pârâta recurentă, cu delegație de substituire, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care i s-a înaintat apărătoarei recurentei un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de reclamanta intimată.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta recurentă, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât la data formulării acesteia, termenul de prescripție prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii era împlinit, dreptul la acțiune fiind prescris.
Pe fond, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani și respingerea acțiunii, ca nefondată, precizând că s-au achitat toate drepturile salariale, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1511 din 5 decembrie 2007, admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta să plătească reclamantei prima de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007 și prima de C pentru anii 2004, 2005, 2006, potrivit art. 168(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe pentru anul 2004 și 2007 și câte două salarii de bază medii pe pentru anii 2005 și 2006.
Totodată, a mai obligat pârâta să-i plătească reclamantei și actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor susmenționate de la data scadenței fiecăreia în parte până la data plății efective, precum și dobânda legală de la data de 1 octombrie 2007 până la data plății efective.
A respins, ca prescrisă, cererea privind suplimentarea drepturilor salariale pentru Paști 2004.
În fine, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 450 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei "" B la plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta este angajata B pe postul de facturist Depozit B, conform contractului de muncă nr. 2338/2005, îndeplinind această funcție și în perioadele de timp indicate în cererea de chemare în judecată.
Așa cum arată art. 168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în anii 2004, 2005, 2006, 2007, salariații beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, drepturi care trebuiau acordate cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Este de observat că, dacă în contractul valabil în 2003, alin. 2 al art. 168 prevede că "Pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ", în contractele valabile pentru anii 2004 - 2007, alineatul 2 al art. 168 și-a schimbat forma în sensul că "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Așadar, din prevederile normative citate (contractul constituind legea părților, conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii ) se pot trage două concluzii.
Una se referă la caracterul de drept salarial al suplimentărilor prevăzute pentru Paști și C, ceea ce a permis, de altfel, și includerea lor în salariul de bază în anul 2003.
Iar cea de a doua, că doar în anul 2003, aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, nu și în anii următori, aceasta putând fi singura explicație pentru care, deși contractele erau încheiate pentru anii ulteriori (2004, 2005, 2006 și 207) alineatul 2 al art. 168 făcea referire la modalitatea de acordare a acestor suplimentări în 2003.
Pârâta nu a dovedit, în condițiile art. 163 din Legea nr. 53/2003, plata acestor drepturi salariale, deși potrivit art. 286 alin. 1 din Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență. Acesta este și motivul pentru care art. 287 din Codul muncii prevede imperativ depunerea dovezilor în apărare "până la prima zi de înfățișare".
Așadar, din prevederile contractuale susmenționate, rezultă că reclamanta este îndreptățită la plata suplimentărilor solicitate prin acțiune. Întrucât însă, art. 168 alin. 1 prevede cuantumul fiecărei suplimentări, ca fiind "de un salariu de bază mediu pe ", iar din înscrisurile depuse de reclamantă nu rezultă un asemenea cuantum, pârâta a fost obligată la plata suplimentărilor pentru Paști 2005, 2006, 2007 și C 2004, 2005 și 2006, urmând ca sumele concrete să fie calculate de angajator.
Ca accesoriu la aceste sume, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și actualizarea acestora în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței fiecăreia în parte și până la data plății lor efective, motivat de deprecierea monedei naționale prin inflație în acest interval de timp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ""
Ea (recurenta) invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că termenul de prescripție ar fi de 6 luni, potrivit art. 283(1) lit. e din Codul muncii.
Pe fond, susține că ea a achitat toate drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar din 2003, toate drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Mai este criticată sentința și pentru că instanța n-ar fi motivat acordarea dobânzii de la 1 octombrie 2007 și până la plata efectivă, pretinzând că e dublă reparație.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul "" B este nefondat.
Obiectul conflictului individual de muncă constă din plata unor drepturi salariale neacordate. În această situație, termenul pentru formularea cererii este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Textul art. 168 din Contractul colectiv de muncă, aplicabil în perioada 2004 - 2005 - 2006 - 2007, se află în afara oricărei ambivalențe.
Potrivit acestui text << (1) Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, angajații SN vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SN. >>. (fila 23 dosar fond).
Dovada plății se face în condițiile art. 163 din Codul muncii, anume, în principal, cu statele de plată.
Or, recurenta n-a făcut vreo dovadă în acest sens.
În fine, daunele-interese, la care se referă art. 161 alin. 4 din Codul muncii, cuprind, în conținutul acestora, și dobânda legală, prevăzută de nr.OG 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, pentru repararea integrală a prejudiciului produs angajatului, odată cu punerea în întârziere prin cererea de chemare în judecată.
Cum criticile recurentei nu sunt justificate;
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul "" B, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B, împotriva sentinței nr. 1511 din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
23.04.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
