Pretentii civile. Speta. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 403
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat loc. R, str. - -,. 10,. A,. 2, județul S, împotriva sentinței nr. 189 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul recurent și avocat, cu delegație de substituire, pentru pârâta intimată
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului - ca nefondat - și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava, fiind temeinică și legală, precizând că reclamantul nu a lucrat în tură continuă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 6661/86/01.11.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, obligarea pârâtei să-i plătească drepturile bănești pe care i le datorează pentru sistem de tură continuă - 15%, conform art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, drepturi bănești actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat ca angajat al pârâtei în perioada mai 1990 - ianuarie 2007, la Stația de Distribuție nr. 10 R, în program de tură continuă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că programul de lucru al reclamantelor era de 12 ore, urmate de 24 ore libere și nu a lucrat în sistem de tură continuă, fapt ce ar fi justificat acordarea sporului de 15% prevăzut de art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 189 din 24.01.2008, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată, acțiunea.
Prin considerentele sentinței s-a reținut că, prin art. 134 lit. e din Contractul colectiv de muncă încheiat între și salariați, s-a stabilit ca personalul care lucrează în sistem de tură continuă să beneficieze de un spor de 15%, același contract definind continuă ca fiind lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 ore ale unei zile.
Au fost enunțate și dispozițiile art. 155 din Codul muncii - potrivit căruia, salariul cuprinde salariul de bază, sporurile și adaosurile la acesta, dar în condițiile în care, din foile de prezență depuse la dosar și din interogatoriu rezultă că programul de lucru al reclamantului era de 12 ore, acesta nu era îndreptățit la acordarea sporului de 15%, acordat doar persoanelor a căror activitate acoperă cele 24 de ore ale unei zile.
Apreciind că nu poate fi acordat un spor pentru o activitate care nu a fost desfășurată în temeiul dispozițiilor enunțate, acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ.
Motivând recursul, s-a susținut că instanța nu a analizat în mod obiectiv argumentele prezentate prin acțiune cu privire la acordarea sporului de 15% prevăzut prin art. 134 alin. 1 lit. a din Codul muncii, interpretat în mod abuziv cu depășirea dispozițiilor Codului muncii privitor la timpul de muncă, durata timpului de muncă, munca suplimentară și repaosul zilnic, dar și a Directivei 2003/88 din 4.11.2003 a Comisiei Europene privind reglementarea timpului de lucru.
În acest sens, au fost enunțate dispozițiile art. 131 din Codul muncii - prin care a fost definită munca în schimburi, cu referire la durata normală a timpului de muncă, de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, neputându-se depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, dar și art. 112 din Codul muncii, conform căruia, pentru anumite sectoare de activitate, durata zilnică a timpului de muncă va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore, cu referire și la munca suplimentară definită prin art. 109 din Codul muncii, compensată prin ore libere sau prin achitarea unui spor la salariu stabilit prin negociere în cadrul Contractului colectiv de muncă.
Nefiind acordate ore libere și nici plătită munca suplimentară, s-a motivat că, pentru cele 4 ore prestate peste durata normală a timpului de muncă, trebuie acordat sporul de 15%, stabilit prin art. 134 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, coroborat cu art. 120 din Codul muncii.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5. pr. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul, prin acțiunea formulată, a solicitat obligarea pârâtei S la plata sporului care se acordă personalului care lucrează în sistemul de tură continuă prevăzut prin dispozițiile art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Potrivit acestui text, sporul de 15% se acordă pentru personalul care lucrează în sistem de tură continuă, definită conform alineatului 2 ca fiind lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 de ore ale unei zile.
Unitatea pârâtă, prin întâmpinare, dar și reclamantul, prin interogatoriul dat în fața instanței, au susținut că în perioada specificată a desfășurat activitatea în program de 12 ore, urmate de 24 ore libere.
Conform art. 109 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar conform art. 40 din același cod, repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este de regulă uniformă, de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile repaus.
Totodată, prin alin. 2 se prevede posibilitatea, în funcție de specificul fiecărei unități sau al muncii prestate, de a se opta pentru o repartizare inegală timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână, durata maximă legală a timpului de muncă neputând depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, conform celor stabilite prin art. 111 alin. 1 din Codul muncii.
În același sens sunt și dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivel național, respectiv art. 10 alin. 5 și 8.
Așadar, conform dispozițiilor reliefate atât prin Codul muncii, cât și în doctrina juridică în cadrul analizei timpului de muncă, se distinge situația timpului normal de lucru în cadrul programului cu repartizare uniformă, conform art. 110 alin. 1 din Codul muncii, dar și situația timpului de muncă în cadrul programului cu repartizare inegală, conform dispoz. art. 110 al. 2 din Codul muncii și a art. 110 din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Ori, în această ultimă situație, legea permite, datorită specificului activității, posibilitatea de a fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, tură continuă, turnus sau program fracționat, locurile de muncă, precum și modalitățile concrete de organizare și evidență a muncii prestate fiind negociate prin Contractul colectiv de muncă.
Nu se poate reține nici o încălcare a prevederilor Directivei nr. 88/2004 a Comisiei Europene privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, act normativ care definește atât timpul de lucru, perioada de repaus, de repaus zilnic sau muncă în schimburi, aceste norme fiind respectate de unitatea intimată, care a stabilit desfășurarea activității în schimburi de 12 ore pentru personalul angajat în funcția de vânzător și lucrător-gestionar din Stațiile, acordându-se 24 de ore liber ca perioadă de repaus, situație de altfel recunoscută și de reclamant, dovedite și prin foile colective de prezență depuse la dosar.
Față de cele reținute, nefiind justificate nici celelalte susțineri privind munca suplimentară, care excede cadrului procesual, nefiind date nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 189 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
05.05.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
