Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 411
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
GREFIER - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului B și Consiliul Județean B, împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului B și Consiliul Județean B, precum și a intimaților reclamanți și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Constatând că prin motivele de recurs pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod pr. civilă și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 139 din 5 februarie 2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 4 martie 2009, în temeiul art. 281 Cod pr. civilă, Tribunalul a dmis excepția prescripției partiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.05.2005 - 26.11.2005, invocată de pârâte prin întâmpinare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală e Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului și Consiliul Județean B și în consecință:
A obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază, actualizata în funcție de rata inflației, pentru perioada 27.11.2005- 01. 04.2008.
A obligat parata să efectueze cuvenitele mențiuni privind acordarea acestei indemnizații, în carnetele de munca ale reclamantelor.
A respins acțiunea pentru perioada 01.05.2005-26.11.2005 ca fiind prescrisă și a espins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantele și au chemat in judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Județean B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe aceștia să dispună următoarele:
- acordarea, calcularea și plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, actualizate în raport de rata inflației, începând cu luna mai 2005 și până la data pronunțării hotărârii;
- obligarea pârâtei să consemneze în carnetele de muncă ale reclamantelor acordarea indemnizației de dispozitiv retroactiv.
Reclamanții din prezenta acțiune au calitatea de angajați, personal contractual, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca, din rândul personalului care beneficiază de acest spor, să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
De reținut și faptul că, potrivit art.13 din Legea 138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, astfel încât prevederile constituționale ( art.16), cele art.14 din CEDO, art.1 din protocolul nr.12 precum și art.5 și 6 din Codul Muncii, impun premisa de reglementare unitară a acestor drepturi.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Consiliul Județean prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este întemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor articolului 283 alin 1 lit. din Legea 53/2003 - Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de considerentele de fapt si de drept expuse, având in vedere și data introducerii acțiunii, precum și susținerile pârâtului din notele de ședință depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că prin Hotărârile nr. 71 și 72 ale Consiliului Județean a fost acordată indemnizația de dispozitiv reclamanților începând cu data de 01.04.2008, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți și va obliga pe pârâtă să calculeze și să plătească fiecărui reclamant, indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază, actualizată funcție de rata inflației, pentru perioada 27.11.2005 - 01.04.2008;
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Consiliul Județean B in termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin "personal civil" se înțelege "funcționari publici și personalul contractual din structurile mai."
Direcția Generala De Asistenta Sociala și Protecția Drepturilor Copilului B în cadrul căruia lucrează reclamanții, a fost reorganizata ca serviciu public cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local B si nu-i pot fi aplicate normele Ordinului invocat, dat fiind statutul personalului din cadrul acesteia, atribuțiile acestuia, felul muncii..
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Direcției Generala De Asistenta Sociala Si Protecția Drepturilor Copilului B descris în motivele de recurs.nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din Direcției Generala de Asistenta Sociala și Protecția Drepturilor Copilului B și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Drepturilor Copilului B în cadrul căreia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonata Consiliului Local B în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acesteia. Dat fiind regimul juridic al acesteia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestei direcții.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți Consiliul Județean B, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, împotriva sentinței civile nr. 139/2009 a Tribunalului Brașov, îndreptată prin încheiere de soluționare a erorii materiale din 4 martie 2009, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pretențiile reclamantelor și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean B, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, pentru perioada 27 noiembrie 2005 - 1 aprilie 2008 ca nefondate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. AP - 4.05.09
Dact. GG - 11.05.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Ligia Vâlcu
