Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 413
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, împotriva sentinței civile nr. 589 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 589/2008, Tribunalul Brașova admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de pârât prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de Apel Brașov, invocata de acesta prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Tribunalul Brașov, invocata de acesta prin întâmpinare.
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 1.01.2003-3.12.2004, excepție invocată de pârâta Curtea de Apel Brașov.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, cu sediul in mun. B,-, jud. B, Curtea de Apel Brașov, cu sediul în mun. B,-, jud. B, Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Tîrgu M, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească fiecărui reclamant menționat mai sus diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 4.12.2004, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000.
A respins pretențiile aferente perioadei 1.01.2003-3.12.2004 ca fiind prescrise.
A respins acțiunea promovată în contradictoriu cu paratul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Curtea de Apel Brașov, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât, la momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, Curtea de Apel Brașov are calitatea de ordonator de credite ceea ce îi conferă posibilitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă.
In consecință, această excepție va fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov va fi respinsă întrucât pârâtul, în calitate de ordonator terțiar de credite, justifică, în speță, calitatea procesuală pasivă pentru plata drepturilor salariale solicitate în cazul în care acțiunea va fi admisă.
Tribunalul își motivează excepția invocată prin faptul că în perioada cât reclamanții nu au funcționat în raza sa de competență, acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă. Instanța apreciază că în aceste condiții se pune problema temeiniciei pretențiilor și nicidecum a calității procesuale a pârâtului.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Curtea de Apel Brașov, urmează a fi admisă, având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul 167/58 potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani".
Întrucât reclamanții au formulat și introdus cererea de chemare în judecată la data de 4.12.2007, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 1.2003 - 3.12.2004, sens în care va respinge ca fiind prescrise pretențiile aferente acestei perioade.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au chemat în judecata, în calitate de pârât, pe Statul Român care, în toate litigiile deduse judecății, este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
În prezenta cauză însă, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, între acesta și reclamanți neexistând raporturi de muncă.
Statul Român nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților.
Este adevărat că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, dar cel care coordonează, potrivit legii, acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, printre care și elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare, este Ministerul Finanțelor Publice, și nu Statul Român, entități care nu trebuie confundate.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții au calitatea de judecător, aspect ce rezultă din înscrisurile din carnetele de muncă depuse în copie la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.1 pct 42 din OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001 magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
În data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008 prin care a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii 50/1996 nu a încetat să existe, putând să fie pretins chiar după apariția legii de abrogare.
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamanților, instanța dispunând în consecință.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționată în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente pentru perioada în care Curtea de Apel nu avea calitate de ordonator de credite și implicit căderea de a solicita și aloca drepturi de natura celor ce fac obiectul pretențiilor reclamantei. Se mai arată că reclamanta nu este angajata Curții de Apel Brașov, aceasta desfășurând-și activitatea în cadrul Judecătoriei Brașov, iar obligația de a plăti sumele de bani solicitate, revine acestuia.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În speță nu sunt incidente nici disp. art. 1 ale Protocolului adițional 1 al CEDO, pentru că la alin.2 se stipulează că "prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general".
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Tribunalul Brașov, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa, întrucât nu se poate reține nici o formă de culpei sale pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamantă. Se reiterează excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretenții.
O altă critică vizează excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului, pentru perioadele în care reclamanta nu a avut calitatea de personal auxiliar la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta Curtea de Apel Brașov, pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă, chiar dacă pentru un anumit interval de timp, nu a avut calitate de ordonator de credite. Curtea de Apel este instanță cu personalitate juridică, în circumscripția căreia funcționează mai multe tribunale și un tribunal specializat, iar la rândul lor acestea au mai multe judecătorii, printre care și Judecătoria Brașov unde își desfășoară activitatea reclamanta ca judecător. În calitate de angajatori, toți pârâții, au legitimarea unor subiecți pasivi ai încălcării dreptului dedus judecății, și au implicit calitate procesual pasivă. Prim urmare critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de Apel Brașov, pentru perioada în care nu a fost ordonator de credite, nu poate fi primită.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, verificând sentința de fond se constată că prima instanță a avut în vedere doar perioada în care reclamanta a fost încadrată ca judecător la Judecătoria Brașov, pretențiile fiind corect admite.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea reține că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului Ministerului Justiției și Libertăților cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 589/2008 a Tribunalului Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LV.- 24.04.09
Dact. - 6.05.09
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Ligia Vâlcu
