Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R-CM
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta. cu sediul în Pitești, strada ---, nr.127, județul A, împotriva sentinței civile nr.712/CM din data de 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimații-reclamanți lipsă și, în baza împuternicirii avocațiale nr.1 din data de 8.01.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, arată că a luat legătura telefonic cu domnul avocat, apărătorul recurentei-pârâte, acesta comunicându-i că nu se poate prezenta la acest termen de judecată. Precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză și depune la dosar înscrisuri, cu privire la jurisprudența Curții de APEL PITEȘTI în astfel de spețe.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți și, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor aflate la dosarul cauzei. Arată că pârâta nu a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2008, prin care s-a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, declarând recurs numai împotriva sentinței nr.712/CM/2008. Precizează că, în speță, este vorba de drepturi salariale și nu sunt incidente prevederile art.283 lit."e", ci prevederile art.283 lit."c" din Codul muncii. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că acesta vine în contradicție cu susținerile din prima critică, în sensul că se precizează că sumele respective reprezintă drepturi salariale, fiind incluse în salariul de bază. De asemenea, arată că expertiza tehnică întocmită într-un alt dosar nu le este opozabilă intimaților și nu are relevanță în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 09.04.2008 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, la nivelul anilor 2004-2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, dobânda legală prevăzută de OG 9/2000 pentru drepturile salariale neacordate de la nașterea dreptului până la plata efectivă cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
În termen legal pârâta a depus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii în raport de care "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Având în vedere că se solicită drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă, pârâta susține că se impune respingerea acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei se arată că începând cu anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile lunare, sens în care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, aceasta fiind respinsă la data de 11.09.2008, reținându-se că, potrivit art.158 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art. 283 alin. 1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.712/CM din 15 septembrie 2008 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pe perioada 9.04.2005 - decembrie 2007, în raport de un salariu de bază mediu pe unitate, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
La alineatul 2 al acestui articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 a menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă alin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare acestor modificări pârâta nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2008, suplimentele salariale prevăzute de alin.1 al.art.158.
S-a conchis de către prima instanță că voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 al art.158 și în cursul anilor 2004 - 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada includerii acestor suplimentări în salariul lunar pe perioada 9.04.2005 - decembrie 2007, având în vedere dispozițiile art.158 alin.1 din CCM, coroborate cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA Pitești, care o critică pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1.- Greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
Termenul de prescripție aplicabil în speță este cel prevăzut de art.283 lit.e din Codul muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, iar nu termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c din Codul muncii, întrucât suplimentările salariale solicitate de reclamanți nu sunt drepturi salariale, nu sunt înscrise în contractul individual de muncă al fiecărui salariat și nici nu au un caracter periodic.
2.- Și pe fond soluția este greșită, întrucât aceste prime au fost introduse în salariul de bază.
Textul art.158 alin.2 din CCM, în care se arată că în anul 2003 primele de Paști și de C au fost cuprinse în salariul fiecărui salariat, nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori, dacă părțile semnatare ale nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
În acest sens este și o expertiză efectuată într-un alt dosar, într-o cauză identică, expertiză ce a conchis că salariații și-au primit an de an aceste prime.
Și din analiza carnetelor de muncă aflate la dosar rezultă aceeași situație de drept, în sensul că nu s-a înregistrat nicio diminuare a salariului pe anii următori anului 2003.
3.- Greșit a fost obligată la plata primei de C pe anul 2007, în condițiile în care, prin act adițional la data de 25 octombrie 2007 - s-a reglementat această problemă a primelor, prin aceea că respectivele prime au fost incluse în salariu.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criteriile formulate, având în vedere și prevederile art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Astfel, așa cum bine a reținut și instanța de fond, în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația unor drepturi salariale neacordate.
Nu se poate face aplicațiunea art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, acest text de lege referindu-se în mod expres la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor cauze ale acestuia.
În speță, primele solicitate prin acțiune reprezintă suplimente de drepturi salariale, în acest sens fiind art.158 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, în care se arată textual că " cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate".
Așadar, art.283 alin.1 lit.c instituie un termen special de prescripție în cazul acțiunilor având ca obiect plata unor drepturi salariale, spre deosebire de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii care se aplică în cazul nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, altele decât cele referitoare la salarii.
Următoarea critică este, de asemenea, nefondată.
Nu s-a dovedit în cauză de către recurentă că drepturile salariale suplimentare astfel cum sunt reglementate prin art.158 alin.1 din Contractul colectiv de muncă au fost incluse în salarii, așa după cum se susține prin acest motiv de recurs, pe perioada 2005 - 2007.
Este adevărat că la alineatul 2 al articolului 158 s-a precizat că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă, în contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, deși s-au menținut dispozițiile art. 158 alin.1, nu s-a menționat că și pentru acești ani suplimentările salariale au fost introduse în salariu, ci numai că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Intenția comună a părților potrivit art.969 cod civil a fost aceea de a se păstra acordarea acestor suplimentări salariale angajaților și în cursul anilor 2004 - 2007, în acest sens fiind și prevederile din actul adițional încheiat la data de 25 octombrie 2007.
Cât privește expertiza depusă în recurs, efectuată într-o cauză similară, aceasta reprezintă o probă extrajudiciară, care nu poate fi deci luată în considerare în acest dosar,
Nici ultima critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, întrucât așa după cum s-a arătat anterior, prin actul adițional din data de 25 octombrie 2007 s-a menținut acordarea suplimentelor salariale și în anii 2004 - 2007, iar recurenta nu a dovedit în nici un mod că prima de C pentru anul 2007 a fost plătită intimaților - reclamanți.
Pentru toate aceste considerente în baza dispozițiilor art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Pe baza art.274 Cod pr.civilă va fi obligată recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta. cu sediul în Pitești, strada ---, nr.127, județul A, împotriva sentinței civile nr.712/CM din data de 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților și suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
21.01.2009
jud fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
