Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4370/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4370
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Petria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O împotriva sentinței civile 217/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala de Arte și Meserii, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Județean O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-pârât Consiliul Județean O consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimații-pârâți Primăria și Consiliul Județean O au depus întâmpinări.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Consiliul Județean O pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.217/19.02.2009 Tribunalul Olta admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului O l t, în ceea ce-i privește pe și și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat și în favoarea Tribunalului Argeș - Secția conflicte de muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Județean O, invocată prin întâmpinare și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al comunei și Primarul comunei - Instituția Primarului, invocată din oficiu.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, G, Nețoi, în contradictoriu cu pârâta Școala de Arte și Meserii, având ca obiect acordarea sumelor reprezentând prime de vacanță pe perioada 2005 - 2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, ca urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Atât din tabelul depus la dosar cu numele membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat acțiunea, cât și din actele de stare civilă depuse în copie, rezultat că membrii de sindicat și, au domiciliul pe raza județului A, motiv pentru care, din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială raportat și la prevederile art. 284 alin.2 din codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, după caz, sediul.
În cauza de față nu Sindicatul Învățământului Preuniversitar O este reclamantul, adică titularul unor drepturi ci este doar un reprezentant legal al membrilor de sindicat, reprezentare prevăzută de art. 28 din Legea 54/2003, cea a sindicatelor. Prin urmare nu se poate susține că există identitate de persoană între sindicat și adevăratul creditor, motiv pentru care văzând dispozițiile de mai sus, instanța a admis excepția de necompetență teritorială și în baza art. 158 alin.2 cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce îi privește pe membrii de sindicat și în favoarea Tribunalului Argeș - Secția conflicte de muncă.
Având în vedere dispozițiile art. 137al. 1 Cod procedură civilă, instanța a analizat și s-a pronunțat cu prioritate și asupra excepției invocate prin întâmpinare, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Consiliului județean
Deși în acțiunea precizată depusă ulterior la dosar, se menționează faptul că bugetul consiliului local este înaintat spre aprobare Consiliului Județean, acest aspect este important doar la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului la nivel de stat, așa cum se recunoaște chiar în cuprinsul cererii. Prin urmare este vorba de o modalitate de elaborare și de aprobare a bugetului, dar ceea ce interesează în cauza de față este finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază și complementară.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar în prezenta cauză dreptul solicitat nu este prevăzut de legea de salarizare a personalului din învățământ ci de contractul colectiv de muncă, ce se aplică doar între părțile semnatare( Inspectoratul Școlar Județean O și Sindicatul Învățământului Preuniversitar O) și este condiționat de existența veniturilor proprii ale unității de învățământ, astfel încât nu se poate reține o obligație de plată în sarcina pârâtului Consiliul Județean O, sens în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, și pe considerentul că nu există un raport juridic de muncă între membrii de sindicat și această parte.
Din oficiu, instanța a invocat și a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive și a Consiliului Local al comunei și a Primarului comunei - Instituția Primarului,raportat la drepturile deduse judecății și temeiul solidarității invocate în acțiune, în mod indirect.
Referitor la drepturile pretinse prin prezenta acțiune, precum și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local și a Instituției Primarului, instanța reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune își întemeiază cererea pe dispozițiilor unor contracte colective de muncă încheiate pe 2005-2008. Astfel, contractul colectiv de muncă cu nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005-2006 prevede la art. 59 alin.3 că prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca un raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu să se plătească o primă de vacanță.
Textul de mai sus prevede o vocație, o posibilitate și nicidecum o obligație de acordare acestui drept, deoarece este condiționat de posibilitățile economico-financiare ale unității de învățământ.
Instanța, analizând și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, constatat că la art. 37 lit.g se prevede pentru personalul din învățământ acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prin urmare acest drept impune în mod obligatoriu resurse financiare care să facă posibilă includerea în proiectul de buget a unității școlare a sumelor necesare acordării și aprobarea acestui proiect de către consiliul local, urmând toate etapele prevăzute de legea bugetului cu includerea în bugetul județului și apoi în bugetul de stat.
Mai mult decât atât, art. 33 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2007 - 2008 prevede că în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. Instanța a mai reținut că n contractele respective, nici Instituția Primarului și nici consiliul local nu sunt părți.
De asemenea, Legea 128/1997 nu prevede în mod expres acordarea acestui drept, iar art. 50 al.12 din statutul personalului didactic menționează că personalul din învățământ beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile de mai sus, care așa cum am arătat nu impun o obligație unității de învățământ cu care membrii de sindicat au raport juridic de muncă ci prevăd doar o posibilitate de acordare a primelor de vacanță condiționate de existența fondurilor.
Instanța a mai reținut că nici Ordonanța de Urgență 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu se referă la această categorie de salariați, deoarece art. 1 din actul normativ susmenționat precizează expres că prezenta ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anulare succesive și actele normative anulare de salarizare în perioada 2001-2006.
Este vorba însă de dreptul salariaților din sectorul bugetar prevăzuți de Legea 50/1996 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe de la misiuni diplomatice, oficii consulare și instituții culturale românești din străinătate precum Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a mai reținut că alin.2 al art.1 menționează expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale. În cauza de față însă, așa cum am arătat mai sus, prima de vacanță nu este reglementată printr-o lege specială care să se aplice personalului din învățământ, acest drept fiind menționat în contractele colective de muncă pe care se întemeiază prezenta cerere.
Raportat la cele reținute mai sus, instanța a apreciat că nici consiliul local și nici Instituția Primarului nu au calitate procesuală pasivă, astfel încât a admis excepția invocată din oficiu.
Acordarea dreptului solicitat impune existența la nivelul instituției de învățământ a unor venituri proprii din activități aducătoare de venit, dar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de venituri, astfel încât instanța a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ este neîntemeiată, urmând aor espinge. În situația aceasta, cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul Local al comunei și Primarul comunei - Instituția Primarului a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și cu motivarea că în cauză nu există o obligație solidară, neexistând un temei juridic al solidarității, așa cum se susține în acțiune, deoarece raportul juridic de muncă este încheiat între unitatea de învățământ și fiecare salariat în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O, Consiliului local al comunei și Primarului comunei - Instituția Primarului.
In ce privește lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al comunei și Primarului comunei, susține că greșit instanța reținut că finanțarea unităților de învățământ special de stat se asigură din bugetul consiliului județean, conform art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995, în realitate plata primei de vacanță se face din fondurile locale, respectiv din veniturile proprii ale consiliilor locale. S-a mai arătat că primarul a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, apreciază că hotărârea pronunțată trebuie să îi fie opozabilă.
În ceea ce privește art. 16 din HG nr. 2192/2004, acesta nu este aplicabil decât județelor pilot, iar județul O nu a fost nominalizat printre acestea.
Asupra fondului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar putea rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii. În plus, este de observat că acest contract nu este în nici un caz opozabil Consiliului Județean O, în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii, care au fost analizate de către instanță.
Criticile cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților, în cauză, urmează a fi respinse, avându-se în vedere modul de soluționare a fondului cauzei, prin care acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O împotriva sentinței civile 217/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala de Arte și Meserii, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Județean O, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
2 ex/IE/07.07.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Petria
