Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4373/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4373
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O împotriva sentinței civile 240/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Județean O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-pârât Consiliul Județean O consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimatul-pârât Consiliul Județean Oad epus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Consiliul Județean O pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.240/19.02.2009 Tribunalul Olta admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Olt în ceea ce îi privește pe și și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare acțiunii promovate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Județean invocată prin întâmpinare și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al comunei și Primarului comunei, invocată din oficiu,
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, Bulie, Bulie, Ficiu, ,. în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele VIII, având ca obiect plata primei de vacanță pe anii 2005-2008, actualizate cu rata inflației la data plății.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul local al comunei și Primarul comunei, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În baza art. 137 Cod procedură civilă, procedând la analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean O, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, s-a constatat ca fiind întemeiată, întrucât potrivit art. 167 din Legea 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar în prezenta cauză dreptul solicitat nu este prevăzut de legea de salarizare a personalului din învățământ ci de contractul colectiv de muncă, ce se aplică doar între părțile semnatare.
Membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune își întemeiază cererea pe dispozițiilor unor contracte colective de muncă încheiate pe 2005-2008. Astfel, contractul colectiv de muncă cu nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005-2006 prevede la art. 59 alin.3 că prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca un raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu să se plătească o primă de vacanță.
Textul de mai sus prevede o vocație, o posibilitate și nicidecum o obligație de acordare acestui drept, deoarece este condiționat de posibilitățile economico-financiare ale unității de învățământ.
Instanța, analizând și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, a constatat că la art. 37 lit. se prevede pentru personalul din învățământ acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prin urmare acest drept impune în mod obligatoriu anumite resurse financiare care să facă posibilă includerea în proiectul de buget a unității școlare a sumelor necesare acordării și aprobarea acestui proiect de către consiliul local, urmând toate etapele prevăzute de legea bugetului cu includerea în bugetul județului și apoi în bugetul de stat.
Mai mult decât atât, art. 33 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2007 - 2008 prevede că în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
Legea 128/1997 nu prevede în mod expres acordarea acestui drept, iar art. 50 al.12 din statutul personalului didactic menționează că personalul din învățământ beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile de mai sus, care așa cum am arătat nu impun o obligație unității de învățământ cu care membrii de sindicat au raport juridic de muncă ci prevăd doar o posibilitate de acordare a primelor de vacanță condiționate de existența fondurilor.
Nici Ordonanța de Urgență 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu se referă la această categorie de salariați, deoarece art. 1 din actul normativ susmenționat precizează expres că prezenta ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anulare succesive și actele normative anulare de salarizare în perioada 2001-2006.
Este vorba însă de dreptul salariaților din sectorul bugetar prevăzuți de Legea 50/1996 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe de la misiuni diplomatice, oficii consulare și instituții culturale românești din străinătate precum Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a mai reținut că alin.2 al.art-1 menționează expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale. În cauza de față însă, așa cum am arătat mai sus, prima de vacanță nu este reglementată printr-o lege specială care să se aplice personalului din învățământ, acest drept fiind menționat în contractele colective de muncă pe care se întemeiază prezenta cerere.
Acordarea dreptului solicitat impune existența la nivelul instituției de învățământ a unor venituri proprii din activități aducătoare de venit, dar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de venituri, astfel încât instanța a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ este neîntemeiată.
De asemenea, instanța a apreciat că în cauză nu există o obligație solidară, neexistând un temei juridic al solidarității, în ceea ce privește pârâtul Consiliul județean O, așa cum se susține în acțiune, deoarece raportul juridic de muncă este încheiat între unitatea de învățământ și fiecare salariat în parte, sens în care va respinge ca neîntemeiate susținerile din acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean
Finanțarea unităților de învățământ special de stat se asigură din bugetul consiliului județean, conform art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995.
În ceea ce privește art. 16 din HG nr. 2192/2004, acesta nu este aplicabil decât județelor pilot, iar județul O nu a fost nominalizat printre acestea.
Asupra fondului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar putea rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica legată de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O, din examinarea cuprinsului sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a soluționat cererea prin prisma acestei excepții, astfel că această critică este nefondată.
În ceea ce privește criticile asupra modului de soluționare a fondului cauzei,
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii. În plus, este de observat că acest contract nu este în nici un caz opozabil Consiliului Județean O, în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O împotriva sentinței civile 240/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Județean O, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/03.07.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Lucia
