Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 448/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 448/R/2010
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3233 din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul SPITALUL MUNICIPAL T, având ca obiect drepturi bănești.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 22 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3233 din 12.11.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL MUNICIPAL T, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a pensionat pentru limită de vârstă în anul 2008 si a solicitat acordarea unei indemnizații egale cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării în temeiul art. 96 alin. 2 pct. d din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Pârâta i-a răspuns negativ la data de 15.06.2009, motivând că respectivele drepturi nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2009.
Potrivit prevederilor art. 12 alin. l, teza II din Legea 130/1996, prin contractele colective de muncă pentru salariații din instituțiile bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Drepturile reclamantei și cuantumul lor sunt stabilite prin Legea 95/2006 în care nu este prevăzută indemnizația solicitată de către aceasta, motiv pentru care cererea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentința recurată este nelegală si netemeinică, întrucât motivele invocate de pârât și cele pentru care i s-a respins acțiunea nu au nicio legătură cu aceasta.
Art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 prevede că "prin contractul colectiv de munca nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale". Precizează ca nu a negociat acest drept pe care l-a cerut, ci solicită acordarea lui conform Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura sanitara pentru perioada 2008-2010 emis de Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse în temeiul aceleiași Legi nr.130/1996 pe care parata o invoca în respingerea acțiunii ca fiind nelegala. De asemenea, pârâta a invocat în respingerea acțiunii Legea 95/2006. Reforma în domeniul Sănătății, pârâta a invocat faptul ca după pensionare a mai avut 3 angajări pe durata determinata și din această cauza nu s-a mai putut acorda dreptul solicitat. Nu are nici o relevanță acest lucru deoarece fiind pensionată la limita de vârsta legea îi dădea dreptul ca pe lângă pensie să mai lucreze până la împlinirea vârstei de 60 ani.
Totodată motivația pârâtei că sumele care i se cuveneau nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli, nu este corectă deoarece acesta a fost depus la Direcția Sanitară în 20.05.2009, iar contractul reclamantei de munca a expirat la 27.04.2009.
Reclamanta mai consideră că prin respingerea acțiunii unde pârâta Spitalul Municipal T încalcă atât prevederile art. 2, 29, 30, 32 aliniat 2 pct. C, art.103 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca cât și prevederile articolului 243 alin1 și alin.2 din Codul Muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Conform art. 11 alin. (1) lit.c) din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă "clauzele contractelor colective de munca produc efecte, pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca".
Art. 13 din același act normativ prevede că "(1) Părțile au obligația să precizeze, în fiecare contract colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități si de ramura de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplica clauzele negociate. (2) În cazul contractelor colective de munca încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile componente ale acestora se stabilesc si se precizează de către părțile care negociază contractul colectiv de munca, cu respectarea prevederilor prezentei legi".
Coroborând cele două dispoziții legale, Curtea apreciază că spre deosebire de contractele colective de muncă la nivel de unitate și la nivel național care au un caracter erga omnes, aplicabilitatea contractului colectiv la nivel de ramură are un efect relativ, acest contract producând efecte numai pentru salariații încadrați la angajatorii la care se referă contractul, respectiv au fost nominalizați în anexa acestuia.
Reținând că în Anexa nr. 10 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 (publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 16 din 20.10.2008) Spitalul Municipal T nu este prevăzut ca fiind o unitate în care se aplică prevederile acestui contract colectiv de muncă, Curtea reține, contrar susținerilor recurentei, că angajatorului acesteia nu i se aplică contractul colectiv de ramură menționat anterior.
Referitor la aplicabilitatea în cauză a contractului colectiv de muncă la nivel național, se reține că art. 12 alin.(1) din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, respectiv art. 3 alin. (2) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevăd că "Contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
De asemenea, potrivit art. 157 alin.(2) din Codul Muncii "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea 125/2005, care reglementa sistemul de salarizare a personalului din sectorul sanitar în perioada în care reclamanta s-a pensionat nu prevedea dreptul la plata indemnizației la pensionare.
În consecință, în condițiile în care salariaților din instituțiile bugetare nu li se pot cuprinde în contractele colective de muncă negociate dispoziții cu privire la drepturile salariale care nu sunt reglementate prin acte normative cu putere de lege, rezultă că acestor salariați nu le sunt aplicabile în mod direct prevederile din contractul colectiv de muncă la nivel național referitor la drepturile de natură salarială.
Pentru aceste considerente, reținând că în mod legal instanța de fond a apreciat că indemnizația solicitată nu este prevăzută printr-o dispoziție expresă din legea de salarizare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3233 din 12.11.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
4 ex./19.03.2010
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
