Expropriere. Speță. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/A/2010
Ședința publică din:24.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA B, împotriva sentinței civile nr. 183/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind pe reclamantul intimat precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței la data de 19.02.2010, concluzii scrise de către reclamantul intimat, și la data de 24.02.2010, s-a înregistrat prin serviciul registratură un script din care rezultă că s-a achitat plata onorariului de expert în sumă de 480 lei conform copiei ordinului de plată nr. 141, anexat, acte depuse de pârâtul apelant Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.02.2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 183/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România C-N și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 16/2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004; s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în, 18/1, parcela 13, număr cadastral 498, teren în suprafață de 2.900. la suma de 222.800 lei, și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului această sumă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Consiliul Local, fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a fost obligat să achite reclamantului suma de 2675 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 16/07.03.2006 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 61.566,50 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 17.690 euro, pentru imobilul expropriat situat în, arabil 18/1, parcela 13, în suprafață de 2900 mp, identificat prin număr cadastral 498, în favoarea reclamantului.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de experții, și s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul sunt în cuantum de 222.800 lei sau 52.200 euro, respectiv 76,82 lei/mp sau 17,99 euro/mp.
Experții au arătat că terenul este amplasat la cca 90 la intrarea dinspre C-N a comunei, cu acces direct la DN 1, cu un front de 16,20. Terenul este agricol, cu posibilități reale de transformare în teren pentru construcții, mai ales industriale, că are asigurate racordurile la utilități: apă, canal, energie electrică, gaze, telefonie, fiind situat lângă unitatea de producție a firmei Volvo.
Experții au precizat că valoarea terenului a fost stabilită la data la care s-a făcut evaluarea.
Raportat la disp. art. 9 alin. 1 și 3 din Legea nr. 198/2004 la art. 26 alin. 1 și 2, art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, instanța a considerat că experții au stabilit în mod corect despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul ca urmare a exproprierii, acestea fiind stabilite raportat la data întocmirii raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe declarat apel în termenul legal pârâta Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând schimbarea în parte sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, reclamantul solicitat să se constate nelegalitatea cuantumului stabilit prin Hotărârea nr. 16/2006 și să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor stabilite de instanță în raport de valoarea de circulație a terenurilor în zonă, prima instanță în mod greșit a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 16/2006. Această hotărâre este un act juridic unilateral, iar potrivit disp. art. 10 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, poate fi revocată pentru motive temeinice. Legea prevede în mod expres cauzele pentru care un act este anulabil, dar aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cauză, Hotărârea nr. 16/2006 fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Conform disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004, instanța are posibilitatea doar să stabilească, în temeiul unui raport de expertiză judiciară justețea cuantumului despăgubirii și nu să dispună anularea actului juridic unilateral.
Instanța de fond la pronunțarea sentinței atacate a încălcat și disp. art. 129 Cod proc.civ. prin aceea că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, respectiv a probei cu expertiza tehnică. Astfel, raportul de expertiză întocmit la instanța de fond prezintă numeroase vicii constând în aceea că a evaluat același teren inițial la 35 euro/mp, iar ulterior, urmare criticilor formulate de apelantă la 17,99 euro/mp. iar într-o altă cauză identică valoarea terenului fost stabilită 7,5 euro/mp. Experții au stabilit valoarea de piață a terenului nu numai prin raportare la coeficienții proprii unor terenuri situate în extravilanul construibil al com., dar și prin raportare la valoarea de bază a unei comune limitrofe orașelor cu o populație mai mare de 50.000 locuitori și stațiunilor balneare, precum și cele amplasate în imediata vecinătate a căilor de acces rutier la nivel european. Apoi, orice raportare la utilitățile de genul telefonie, apă, gaze, etc este neavenită în cazul terenurilor arabile situate în extravilan.
Apelanta a mai invocat că în raportul de expertiză efectuat în cauză coeficienții "FU și Z" utilizați de experți sunt proprii terenurilor construibile situate în orașe mici și nu unui teren arabil situat în extravilanul satului. Referitor la metoda comparației prin bonitare folosită de experți, apelantul a solicitat să se constate că este improprie categoriei terenului expertizat (teren arabil situat în extravilan), iar pe de altă parte folosirea coeficienților prin raportare la obiectul expertizei este eronat.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a învederat instanței că se opune admiterii apelului, arătând că raportat la disp. Legii nr. 198/2004 instanța de fond nu a dispus anularea hotărârii ci doar anularea parțială a acesteia sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
În ce privește criticile aduse raportului de expertiză întocmit în cauză, intimatul a solicitat instanței să constate că aceleași critici au fost aduse și în fața instanței de fond, că experții au răspuns în cadrul celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate, curtea apreciază apelul nefondat și în consecință în baza art. 296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele motive:
Prin Hotărârea nr. 16 din 7 martie 2006 emisă de reclamantă în aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 61.566,50 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 17.690 Euro pentru terenul expropriat în suprafață de 2900 mp situat în, 18/1, parcela 13, nr. cadastral 498, în favoarea reclamantului.
Expertiza tehnică efectuată în cauză (fila 151-155) a stabilit prin metoda comparației prin bonitare că valoarea terenului la data la care se face evaluarea este de 222.800 RON, echivalentul în lei a 52.200 Euro.
La stabilirea acestei valori, comisia de experți a ținut seama de amplasarea terenului la aproximativ 90 mp la intrarea în comuna, de accesul direct la, de frontul de 16,20 ml, de faptul că deși este teren agricol, sunt posibilități reale de transformare în teren pentru construcții, de faptul că are asigurate racordurile la utilități (apă, canal, energie, telefonie, etc), fiind amplasat lângă unitatea de producție a firmei Volvo.
Prin urmare, instanța de fond a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 16/2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, în privința cuantumului despăgubirilor.
Procedând în această modalitate, instanța de fond nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, așa cum susține apelanta. A accepta susținerea apelantei ar însemna lipsirea de eficiență a art. 9 din Legea nr. 198/2004, potrivit căruia "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței de judecată", acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Instanța de fond a dispus doar anularea parțială a hotărârii sub aspectul cuantumului despăgubirilor. Motivul invocat de apelantă cu privire la această dispoziție nu poate fi primit, dat fiind și faptul că apelanta citează trunchiat dispozițiile art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin HG nr. 941/2004, dat fiind că acest text prevede în alin. 3 că hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive de temeinicie, iar la alin. 1 lit. h prevede că "în toate cazurile prevăzute de lege și în prezentele norme metodologice, comisia va emite o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, care va cuprinde mențiuni privitoare la calea de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate fi exercitată".
Prin urmare, dacă împotriva acestei hotărâri poate fi exercitată o cale de atac, este normal ca aceasta să producă efecte asupra hotărârii atacate, în condițiile în care împotriva acestei hotărâri s-a formulat plângere, iar aceasta a fost admisă de instanța de judecată.
Cu privire la C de al doilea motiv de apel, referitor la faptul că instanța de fond a interpretat eronat disp. art.9 din Legea nr. 198/2004:
În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză. Pentru primul raport de expertiză s-a constatat de către instanța de fond nulitatea acestuia, întrucât nu a fost semnat de unul dintre experți. Prin acest prim raport de expertiză s-a stabilit valoarea suprafeței de 2900 mp teren expropriată la 370.000 lei, echivalentul sumei de 100.000 Euro,
Prin al doilea raport de expertiză dispus în cauză s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 2900 mp este de 228.800 Ron, echivalentul a 52.200 Euro.
Criticile aduse prin motivele de apel sunt identice cu cele aduse în fața instanței de fond prin obiecțiunile formulate la primul și C de-al doilea raport de expertiză și au fost respinse de instanță, cu motivarea că experții au răspuns tuturor criticilor aduse prin obiecțiuni.
Aceste critici au fost respinse legal de instanța de fond, având în vedere că la stabilirea valorii terenului expropriat s-a ținut cont de caracteristicile acestuia, respectiv de faptul că are acces direct la, acces la utilități (apă, canal, energie, telefonie), fiind amplasat lângă unitatea de producție a firmei Volvo, că deși este situat în extravilanul localității, sunt posibilități de transformare în teren pentru construcții. similare sunt evidențiate și în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 528/12.02.2007 de Biroul Notarului Public (109) de alte oferte de vânzare, cât și de altă expertiză efectuată în cauza nr-, prin care se stabilește că valoarea suprafeței de 2800 mp teren expropriat este de 459.500 lei (45 euro/mp).
Nu lipsit de relevanță în cauză este și opinia expertului desemnat de către apelantă, opinie care a fost identică cu cea a expertului desemnat de instanță.
Urmare respingerii apelului, în baza art. 274 Cod proc.civ. instanța va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la fila 113.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA B împotriva sentinței civile nr. 183 din 31 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să-i plătească intimatului suma de 3500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
5 ex/26.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
