Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.502
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, G, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în nr.772, județul P, împotriva sentinței civile nr.2833 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, G, G, G, toți prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurenții-reclamanți depune răspuns la întâmpinarea firmulată de intimata-pârătâ, la acest răspuns fiind atașați în xerocopie fluturașii de salariu ai recurenților-reclamanți, a adresă fără număr emisă de intimata-pârâtă, anexa 1 privind instrucțiuni retururi de sume, anexa 1,1 a declarației privind retururi de sume, anexa 2 la instrucțiuni privind renunțarea la judecată, anexa 2,1 privind modul de formulare a unei cereri adresate instanței de judecată.
S-a înmânat avocatului intimatei-pârâte un exemplar al răspunsului la întâmpinare și al înscrisurilor depuse de avocatul recurenților-reclamanți.
Avocat pentru intimata-pârâtă depune concluzii scrise, la care a ataxat în xerocopie mecanismul introducerii suplimentului reglementat de art.168 alin.3 CCM.
Avocat pentru recurenții-reclamanți, avocat pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că așa cum rezultă din actele dosarului, intimata-pârâtă nu a făcut dovada achitării către recurenții-reclamanți a suplimentărilor salariale, iar instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că însăși pârâta recunoaște că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare CCM 2008 și modifică art.50 prin adăugarea art.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute în alin.1 al prezentului articol, salariații trebuiau să beneficieze de plata cumulativă atât a indemnizației minime de concediere cât și a Planului social.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată că suplimentul salarial solicitat de recurenții-reclamanți a fost introdus în salariul de bază începând cu anul 1998, iar acea suplimentare reprezintă pentru fiecare an de fapt o indexare a acestor sume, suplimentare salarială ce nu a fost niciodată înlăturată din salariul de bază.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții G, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neacordate pe anii 2005-2006, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, actualizate cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că în perioada sus-menționată, aceasta nu le-a achitat drepturile bănești solicitate, deși, CCM pe anii 2005-2007, prevedea în sarcina pârâtei o asemenea obligație.
La data de 07.11.208 reclamanții au depus o precizare la acțiune, în sensul indicării c/valorii suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, respectiv 1628 lei pentru reclamanta și câte 1008 lei pentru fiecare din ceilalți reclamanți.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2833 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților G,
, G, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit cărților de muncă existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-2007.
A mai reținut instanța de fond că potrivit art.176 din CCM 2005-2007 în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, urmând ca în CCM-urile încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
A apreciat instanța de fond că din interpretarea acestui articol reise că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile inaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanții au fost salariații pârâtei, prevăzându-se în CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 pentru salariații pârâtei, faptul că li se acordă în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, menționându-se totodată și modalitatea în care se acordă asemenea adaosuri, respectiv condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare pe baza negocierilor pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
S-a apreciat de instanța de fond că atât timp cât timp din probele administrate, nu rezulă dacă s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri, este neîntemeiată.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 176 CCM la nivel de ramură, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâtă prin concluziile scrise depuse dupâ rămânerea în pronunțare, s-a apreciat de tribunal că nu a fost investit cu soluționarea unor asemenea excepții, astfel încât nu s-a pronunțat asupra acestora.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, învederând că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că însăși pârâta recunoaște că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare CCM 2008 și modifică art.50 prin adăugarea art.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului
social exclude însă acordarea sumelor prevăzute în alin.1 al prezentului articol, salariații trebuiau să beneficieze de plata cumulativă atât a indemnizației minime de concediere cât și a Planului social.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Din actele dosarului ezultă că recurenții-reclamanți au fost salariații intimatei.pârâte, relațiile lor cu intimata-pârâtă încetând în urma unei concedieri colective și nu individuale.
Potrivit art.50 alin. 1 din CCM pe anul 2006, la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, ce diferă în funcție de vechime, după distincțiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.
În alin.2 al aceluiași articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, iar potrivit alin. 3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu și conform alin. 4 al art.50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Interpretarea sistematică și logică a dispozițiilor cuprinse în art.50 din CCM, mai sus enunțate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin.1 al art.50 beneficiază cei concediați individual, din motive care nu țin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizația de concediere este cea stabilită prin negociere cu, iar intimata-pârâtă a aplicat în mod corect dispozițiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenților- reclamanți numai indemnizația de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu.
Prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizației de concediere, care a avut loc în cazul de față și care rezultă din Planul Social.
Din nicio dispoziție a contractului colectiv de muncă nu rezultă că recurenții- reclamanți, ce au fost concediați colectiv, ar fi îndreptățiți atât la acordarea indemnizației de concediere prevăzută la art. 50 alin. 1 din CCM, cât și la acordarea indemnizației de concediere stabilite în urma negocierii cu, în mod exclusiv și în acord cu dispozițiile art.50 alin.2-4 din CCM, numai pentru concedierile colective.
Interpretarea dată de recurenți dispozițiilor art.50 alin.4 din CCM are caracter pur speculativ și nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispozițiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art.50 din CCM că cele
două tipuri de indemnizații de concediere nu puteau fi cumulate, așa cum pretind nejustificat recurenții.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurenți în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, G, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în nr.772, județul P, împotriva sentinței civile nr.2833 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./19.03.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
