Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.501
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în comuna nr.772, județul P, împotriva sentinței civile nr.2832 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, toți prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă depune întâmpinare și concluzii scrise, un exemplar al acestora înmânându-l avocatului recurenților-reclamanți.
Avocat pentru recurenții-reclamanți, avocat pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți arată că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că însăși pârâta recunoaște că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare CCM 2008 și modifică art.50 prin adăugarea art.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute în alin.1 al prezentului articol, ații trebuiau să beneficieze de plata cumulativă atât a indemnizației minime de concediere cât și a Planului social.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată că dispoziția comisiei paritare a fost foarte clară, iar recurenții.reclamanți în loc de un u și J au primit opt
De asemenea, mai artă că dispozițiile art.50 din CCM au fost înlocuite în avantajul aților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare negocierilor purtate între și SC SA și aceste ultime dispoziții au devenit obligatorii pentru ambele părți semnatare.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței insatanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr. 5887/105/26.09.2008, reclamanții, și, au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta SC SA la plata sumei de bani ce reprezintă indemnizația minimă de concediere actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, astfel: - 4200 lei, - 5600 lei, - 2800 lei, - 5600 lei și - 5600 lei.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca au fost ații pârâtei și au fost disponibilizați din motive ce nu țin de persoana aților, astfel încât conform art.50(1) din 2005-2007 trebuiau să primească la momentul disponibilizării drept compensație, o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în de 1,5 până la 4 medii nete.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art.50 din CCM au fost înlocuite în avantajul aților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare negocierilor purtate între și SC SA și aceste ultime dispoziții au devenit obligatorii pentru ambele părți semnatare.
La data de 10.10.2008, reclamanții au depus o precizare în sensul că au indicat adresele de domiciliu.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2832 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit cărților de muncă existente la dosar, reclamanții au avut calitatea de ați ai pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 și 66 din Codul muncii.
A mai reținut instanța de fond că potrivit deciziilor de concediere existente la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de muncă, reclamanții au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizație de concediere, menționându-se la art. 6 din aceste decizii că valoarea indemnizației de concediere va fi acordată atului cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ținând cont de vechimea în atului.
De asemenea, instanța de fond a reținut că art.50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede că în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana atului angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia, indemnizație minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 i medii nete; de la 3 la 10 ani trei medii nete; peste 10 ani cinci i medii nete, menționându-se la alin.4 al aceluiași articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părti.
A mai reținut instanța de fond, că la punctul 4 din Planul social se prevede că angajații vor primi în funcție de vechimea în, următoarele pachete finaciare cu titlu de indemnizații de concediere și anume: 0,5 - 5 ani - opt i medii brute pe ; 5-15 ani - douăsprezece i medii brute pe și peste 15 ani cincisprezece brute pe.
Totodată, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost ații pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 și 66 din CCM, ocazie cu care aceștia au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizație de concediere în funcție de vechimea avut în, în conformitate cu dispozițiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.
A apreciat instanța de fond, că atât timp cât reclamanții au primit indemnizațiile de concediere prevăzute de art.50 din CCM completat cu art. 4 din Planul social înseamnă că pretenția lor de fi obligată pârâta la plata unei alte indemnizații de concediere este neîntemeiată.
De asemenea, instanța de find a apreciat că susținerea reclamanților în senul că indemnizația minimă de concediere prevăzută de art.50 din CCM este distinctă de plățile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social, nu poate fi avută în vedere întrucât prin planul social s-a avut in vedere crearea unor condiții mai avantajoase pentru ati decât cele prevăzute de art.50 din CCM și nicidecum cumularea acestor drepturi ale.
Dacă prin Planul social s-ar fi urmărit să se plătească cumulat indemnizațiile de concediere, ar fi însemnat ca în planul social să se prevadă în mod expres ca pe lângă indemnizația de concediere prevazută de art.50 din CCM, fiecare at urmează să mai primească și indemnizația de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.
Ori, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizații de concediere mai mari decât cele prevăzute în art.50 CCM și nicidecum cumularea lor deoarece, în caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu țin de persoana atului, aceleași drepturi ale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere de două ori, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, întrucât motivele concedierilor nu țineau de persoana aților, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca ații să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizații de concediere decât cele prevăzute de art.50 CCM, respectiv în funcție de vechimea fiecăruia, să beneficieze de un număr mai mare de i medii brute pe decât cele prevăzute prin art.50 CCM negociindu-se astfel condiții mai avantajoase pentru ați și nicidecum să se cumuleze indemnizațiile de concediere.
Prin urmare, tribunalul ținând seama că reclamanții au primit indemnizațiile de concediere, astfel cum au fost prevăzute în art.50 din CCM și negociată prin Planul social, a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, învederând că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că însăși pârâta recunoaște că până la data de 15.02.2008, dată la care a intrat în vigoare CCM 2008 și modifică art.50 prin adăugarea art.5 ce cuprinde acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute în alin.1 al prezentului articol, ații trebuiau să beneficieze de plata cumulativă atât a indemnizației minime de concediere cât și a Planului social.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Din actele dosarului ezultă că recurenții-reclamanți au fost ații intimatei.pârâte, relațiile lor cu intimata-pârâtă încetând în urma unei concedieri colective și nu individuale.
Potrivit art.50 alin. 1 din CCM pe anul 2006, la concedierea din motive care nu țin de persoana atului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, ce diferă în funcție de vechime, după distincțiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.
În alin.2 al aceluiași articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, iar potrivit alin. 3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu și conform alin. 4 al art.50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Interpretarea sistematică și logică a dispozițiilor cuprinse în art.50 din CCM, mai sus enunțate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin.1 al art.50 beneficiază cei concediați individual, din motive care nu țin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizația de concediere este cea stabilită prin negociere cu, iar intimata-pârâtă a aplicat în mod corect dispozițiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenților- reclamanți numai indemnizația de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu.
Prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizației de concediere, care a avut loc în cazul de față și care rezultă din Planul Social.
Din nicio dispoziție a contractului colectiv de muncă nu rezultă că recurenții- reclamanți, ce au fost concediați colectiv, ar fi îndreptățiți atât la acordarea indemnizației de concediere prevăzută la art. 50 alin. 1 din CCM, cât și la acordarea
indemnizației de concediere stabilite în urma negocierii cu, în mod exclusiv și în acord cu dispozițiile art.50 alin.2-4 din CCM, numai pentru concedierile colective.
Interpretarea dată de recurenți dispozițiilor art.50 alin.4 din CCM are caracter pur speculativ și nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispozițiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art.50 din CCM că cele două tipuri de indemnizații de concediere nu puteau fi cumulate, așa cum pretind nejustificat recurenții.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurenți în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în comuna nr.772, județul P, împotriva sentinței civile nr.2832 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./19.03.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
