Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.500
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P, împotriva sentinței civile nr.2952 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector.1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, toți prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă depune întâmpinare și un set de înscrisuri în xerocopie și anume: adresele nr.2328/8.10.1997, nr.2328/8.10.1997, nr.3274/24.07.1998, nr.2412/29.05.1998 emise de SC SA, decizia nr.137 cu privire la reașezarea salariilor de bază începând cu data de 1.07.1997 emisă de SC SA-Baza de Aprovizionare, Hotărârea nr.860/26.09.1996, decizia nr.182 cu privire la indexarea salariilor de bază începând cu data de 1.08.1997 emisă de SC SA-Baza de Aprovizionare, Hotărârea nr.466/1997, decizia nr.201 cu privire la indexarea salariilor de bază începând cu data de 1.10.1997 emisă de Baza de Aprovizionare, Hotărârea nr.466/1997, decizia nr.788 cu privire la majorarea salariilor de bază începând cu data de 1.03.1998 emisă de SC SA-Baza de Aprovizionare, exemple privind introducerea adaousului reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă (art.168 alin.3 CCM 1997) în cărțile de muncă ale unor salariați.
S-a înmânat avocatului recurenților-reclamanți un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de avocatul intimatei-pârâte.
Avocat pentru recurenții-reclamanți, avocat pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți arată că renunță la motivul de recurs ce vizează casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
De asemenea, arată că din actele depuse în cauză nu rezultă că recurenții-reclamanți au primit de la intimata-pârâtă suplimentările salariale solicitate, astfel că solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii reclamanților în sensul obligării intimatei-pârâte la plata contravalorii suplimentării salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2005-2007, sumă reactualizată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că prin art.176 din CCM la nivel de ramură suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază încă din anul 1997, iar art.168 CCM prevede că salariații vor beneficia de câte o suplimentare salarială.
De asemenea, mai arată că partenerii sociali au negociat introducerea în salariul de bază a acestui spor, motiv pentru care art.168 CCM din anul 1998 prevede că suplimentările salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază.
Precizează că inițial această suplimentare salarială a fost în cuantum de 441 lei, însă ulterior această sumă a fost acordată în cotă procentuală ce a depășit cu mult această sumă, iar în cărțile de muncă ale angajaților, începând cu data de 1.03.1998 apare ca fiind introdus în salariul de bază acest supliment salarial fie sub forma deciziei nr.78, fie fiind menționat telexul nr.2412/1998.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentand c/valoarea aprovizionării toamnă -iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru anul 2005-2007, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații SC în baza contractelor individuale de muncă pe o perioada nedeterminată, iar potrivit art. 176 alin.l și 2 din contractul de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la la nr.288/2006 se prevede în mod expres că, cu prilejul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei C, precum și în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare
a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă al căror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramură potrivit prevederilor prezentului contract.
S-a mai sustinut în motivarea acțiunii de către reclamanți că potrivit contractului colectuiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2007 precum și contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2011 sunt prevăzute în art. 99 alin.2, art.100 alin.2, că drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim în perioada în care au fost angajați, nu au beneficiat de aceste drepturi salariale deși executarea contractului de muncă este obligatorie pentru părți potrivit disp. art. 243 Codul muncii.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că aceasta se încadrează în dispozițiile art.283 lit.a din codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul constituie neexecutarea contractului colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia.
In ceea ce privește modul de calcul al termenului de prescripție extinctivă, pârâta a susținut că acesta începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, data la care salariații nu au încasat suma solicitată prin acțiune, deși momentul pretins al exigibilității era luna octombrie a fiecarui an.
Pârâta a mai invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că reclamanții își precizează creanța pretinsă prin invocarea art.176 din CCM pe ramură limitat, însă la art.1 și 2 această limitare fiind nelegală deoarece dispoziția din CCM ramură instituie o reglementare unitară a adaosurilor de salariu ca măsură de protecție, și întrucât nu există un drept la un venit anual care să fie acordat de pârâtă în mod distinct pe anii 2005-2006-2007 rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial fiind lipsiți de calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, s-a susținut de către pârâtă că acțiunea este neîntemeiată deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM întrucat a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr.2328/1997 și nr.2412/1998, iar ca confirmare a acestei situații din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2952 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la actțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de pârâtă prin întâmpinare, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, cererea a fost formulata la data de 10.10.2008, iar prin acțiune se pretinde c/valoarea aprovizionării de toamnă-iarnă pentru anul 2005-2006, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, cererea fiind promovată în cadrul termenului de 3 ani prevăzut în art. 283 lit. din Codul muncii.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, deoarece reclamanții sunt părți în contractele colective de muncă, chiar dacă sunt reprezentați de sindicat, iar prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 288/2006 se prevede că stabilirea drepturilor și obligațiilor salariaților, prin angajare se face prin încheierea contractului colectiv de muncă.
Față de cele ce preced, în baza art.138 Cod pr.civilă, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin dispozitiile art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 se prevede că, în cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui ados fix în sumă fixă.
A mai reținut instanța de fond că prin dispozițiile art.137 din CCM pe ramură se prevede că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Totodată, instanța de fond a reținut că art.176 alin.6 pct.4 din CCM ramura instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA potrivit adreselor RA SA- Sindicat nr.2328/1997 si 2412/1998.
In acest context începând cu anul 1998 în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamanților sunt nefondate, considerente față de care a respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajator, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul lor de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare pe care a susținut-o oral în ședința dezbaterilor de la 16 martie 2009, când a cerut respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariile de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997,1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții-reclamanți au fost salariați ai intimatei-pârâte, iar potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale din țară, între care și intimata-pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 17).
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998 (fila 20) alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv cele ale reclamanților, prin efectul menținerii lui în salariul brut
de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod pr.civ.menținându-se în totalitate sentința civilă nr.3064/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P, împotriva sentinței civile nr.2952 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector.1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./19.03.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
