Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Ședința publică din 8 septembrie 2009
DECIZIA CIVILĂ NR.511/CM
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta - pârâtă SC, cu sediul în B, sector 1, Intrarea, nr.8, împotriva sentinței civile nr.83/23.01.2009, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, -.A,.9, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că s-a comunicat recurentei pârâte întâmpinarea depusă de către intimatul reclamant, la data de 31.08.2009 (prin fax).
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar practică judiciară în materie, respectiv sentința civilă nr.1191/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și copie de pe portalul instanței - cu soluția pronunțată în recursul declarat împotriva acestei sentințe de către Curtea de APEL CONSTANȚA.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurentei pârâte susține că în cauză nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus și apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de declarația acestuia, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, apărătorul recurentei pârâte susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
- nu s-au avut în vedere dispozițiile art.37 din Codul muncii care prevăd că drepturile și obligații privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc prin negocieri. Prin aceste negocieri colective s-a stabilit care este procentul sporurilor ce se vor acorda, iar intimatul reclamant prin semnarea contractului de muncă a fost de acord;
- în mod greșit instanța a admis acțiunea reclamantului și a reținut că nu i s-au achitat drepturile salariale cuvenite și sporurile de vechime, de noapte, ore suplimentare și diferențe salariale. Societatea și-a îndeplinit obligațiile, așa cum au fost asumate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contract negociat de părți, de la care acestea nu pot deroga. Instanța de judecată prin soluția pronunțată, a acordat intimatului reclamant mai mult decât a cerut, nerespectând prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010, precum și cele din Codul muncii;
- de asemenea instanța a preluat strict concluziile raportului de expertiză, cu toate că a fost întocmit fără a se avea în vedere dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, contract negociat de către părți. Menționează că pe rolul instanței se mai află încă 3 cauze asemănătoare, iar instanța s-a pronunțat în același mod.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, iar pe fond să fie respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată - sens în care depune la dosar chitanța nr.29 seriaVMGA/07.09.2009.
CURTEA:
Cu privire la recursul de față, Curtea reține următoarele:
Reclamantul Gac hemat în judecată B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 7202,00 lei, reprezentând drepturi bănești-salariale, cuvenite si neachitate in perioada cat a lucrat ca agent de pază la punctul de lucru T:
- 3107,00 Ron - reprezentând spor vechime 25% cuvenit conform art.40, art.41 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național;
- 881,00 - diferență salarială reținută ilegal;
- 1202 Ron - reprezentând diferența orelor de noapte neplătite, conform Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2005 - 2006, art.40, lit.e, Unic la Nivel Național pentru anii 2007-2010;
- 1480,00 Ron - reprezentând diferența orelor suplimentare lucrate conform art.40 din Unic la nivel Național pe anii 2005-2006 și Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010;
- 532,00 Ron - reprezentând suma rezultată prin aplicarea coeficientului ratei inflației, și cheltuieli de judecată.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998-999.civ. și art.284-291.
Prin sentinta civila nr.83/23.01.2009, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma 5303 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate (constând în contravaloare spor de vechime, spor de noapte, diferențe salariale, ore suplimentare) pentru perioada octombrie 2005 - 31,03.2008 actualizate cu indicele de inflație până la 30.11.2008.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din probele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a avut raporturi de muncă cu pârâta.
Potrivit art.154 al.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit al.2 al aceluiași articol, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Din declarația martorului instanța OG a reținut ca în fiecare lună li se reținea tuturor salariaților între 15 - 25% din salariile ce li se cuveneau și că societatea pârâtă nu plătea sporul de noapte, sărbătorile legale, iar sporul de vechime în loc să li se plătească în procent de 25%, li s-a plătit în procent de 15%.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c), d) și e) din unic la nivel național pentru 2005-2006, "sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază, până la 120 de ore/salariat/an; ceea ce depășește 120 de ore/salariat/an se plătește cu un spor de 50% din salariul de bază; pentru vechimea în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază, iar pentru lucrul în timpul nopții, 25% din salariul de bază".
Prevederile art.40 alin.2 lit.d și e au fost menținute și în art.41 alin.3 lit.d și e din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
În ceea ce privește orele suplimentare, art.41 alin.3 lit.c din unic la nivel național pentru anii 2007-2010 prevede că "pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, se acordă un spor de 100% din salariul de bază".
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă că reclamantului nu i-a fost plătit sporul de vechime în procent de 25% și, de asemenea, nu i-au fost plătite drepturile bănești reprezentând: sporul de noapte și diferența pentru orele suplimentare.
Pentru aceste considerente, având în vedere și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5303 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate (constând în c/valoare spor vechime, spor de noapte, diferențe salariale, ore suplimentare) pentru perioada octombrie 2005 - 31 martie 2008, actualizate cu indicele de inflație până la 30.11.2008.
În conformitate cu disp.art. 274 cod pr. civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta SC SRL care a formulat următoarele critici:
- Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece instanța a făcut aplicarea dispozițiilor din CCM la nivel național cu toate ca trebuiau aplicate dispozițiile din CCM la nivel de unitate și nu s-a motivat în vreun fel de ce s-au înlăturat aceste dispoziții din CCM/unitate din moment ce acesta a fost negociat de părți.
De asemenea, nu s-au avut în vedere nici dispozițiile din art. 37 Codul muncii care prevăd ca drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negocieri în cadrul Contractului colectiv de munca și contractelor individuale de muncă.
- Hotărârea este nelegală și datorită aplicării greșite a legii. Cu toate că societatea a arătat că a plătit toate drepturile salariale, îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contractul înregistrat la ITM, instanța a înlăturat aceste apărări făcând trimitere la dispozițiile din CCM la nivel național.
Arată recurenta, că părțile nu au negociat cu privire la sporul de vechime și chiar dacă ar fi convenit asupra acestuia, urma sa fie achitat numai dacă salariatul presta activitate la angajator o anumită perioadă de timp. In acest sens sunt și dispozițiile art. 40 CCM/Național care prevăd o vechime în unitate de minim 3 ani.
In referire la sporul de noapte prevăzut de art. 123 pct. B Codul muncii, recurenta arată că a respectat aceste dispoziții legale pe care le-a inclus și în CCM/unitate în art. 24, în condițiile reglementate de acesta, respectiv dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 1% din durata normală a programului de lucru zilnic.
Sporul pentru ore suplimentare este reglementat de art. 120 alin.2 din Codul muncii unde se face trimitere la "negociere", iar părțile au negociat în CCM/unitate un astfel de spor de 75% din salariul lunar brut.
Aceste drepturi au fost acordate, astfel că, și acest capăt de cerere este nefondat.
- In ce privește raportul de expertiza, recurenta arată ca obiecțiunile formulate de aceasta trebuiau admise și refăcut raportul de expertiză pe baza dispozițiilor din CCM/unitate.
De asemenea, declarația martorului trebuia OG înlăturată deoarece acesta nu avea de unde să cunoască situația fiscală a părților, mai ales ca martorul nu mai are contract de muncă cu recurenta.
Pentru toate aceste considerente, recurentul apreciază că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației.
Intimatul reclamant si-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat deoarece acesta nu este întemeiat pe dispozițiile Codului muncii, iar contractele încheiate nu sunt negociate niciodată cu salariații, societatea impunându-și condițiile pe care le dorește fără ca salariatului să-i aducă la cunoștință un exemplar al contractului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Recurentul nu contesta dreptul reclamantului la plata porului pentru orele suplimentare, sporul de vechime sau sporul de noapte dar considera ca plata acestor drepturi s-a făcut lunar, astfel cum s-a negociat prin Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii "contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților"
Art. 238 alin. 1 din același cod, prevede "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior"
Art. 41 alin. 3 literele c,d,e din Contractul colectiv de munca la nivel național, prevede:
- "pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, se acorda un spor de 100% din salariul de baza;
- pentru vechime in munca, minim 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25 % la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza;
- pentru lucrul în timpul nopții, 25% din salariul de bază."
In negocierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate, sindicatul și patronatul trebuiau să plece de la aceste dispoziții cuprinse în contractul încheiat la nivel superior, astfel ca drepturile stabilite nu puteau fi sub nivelul celor menționate mai sus.
In caz contrar, instanța nu putea reține că acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate este încheiat "cu respectarea dispozițiilor legale", așa cum prevede art. 236 alin. 4 din Codul muncii.
Acesta este motivul pentru care, instanța de fond a analizat drepturile salariale cuvenite reclamantului, în raport de dispozițiile CCM la nivel național și nu în raport de CCM la nivel de unitate, iar din acest punct de vedere soluția instanței este legală si temeinică neputându-se reține incidența art. 304 pct. 8 si 9 cod procedura civila.
Recurenta consideră că a plătit sporurile cuvenite reclamantului pentru orele de noapte, munca suplimentara sau vechime în muncă, dar atâta vreme cât aceste sporuri sunt mai mici decât cele prevăzute în CCM/național, urmare aplicării unor dispoziții dintr-un contract care nu respectă dispozițiile legale în materie, reclamantul era îndreptățit să reclame încălcarea dreptului sau.
Astfel, sporul pentru ore suplimentare trebuia calculat in procent de 100% si nu de 75 % cum s-a negociat în CCM/unitate, sporul pentru lucrul în timpul nopții trebuia să fie de 25% din salariul de baza și nu de 15%, iar sporul de vechime trebuie calculat nu în raport de numărul de ani în care s-a prestat activitate la același angajator ci în funcție de întreaga activitate în muncă a salariatului, pentru ca legiuitorul nu face referire aici la sporul de fidelitate, ci la sporul de vechime în munca.
Expertul a calculat toate aceste drepturi în raport de dispozițiile din CCM/național astfel cum au fost mai sus menționate, iar obiecțiunile formulate de recurenta pârâtă nu puteau fi analizate nici de instanță și nici de expert deoarece ele au fost depuse la instanță după finalizarea ședinței de judecată, neputând fi puse în discuția părților înainte de închiderea dezbaterilor.
Cât privește declarația martorului OG, Curtea constată că toate afirmațiile acestuia se referă doar la perioada cât a fost angajatul recurentei, astfel că nu are nicio relevanță dacă în momentul de față mai este sau nu angajatul societății, iar instanța de fond nu avea niciun motiv să înlăture această declarație în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței uneia dintre situațiile prevăzute de art. 189 alin. 1 cod procedură civila.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat de SC SRL împotriva sentinței civile nr. 83/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta - pârâtă SC, cu sediul în B, sector 1, Intrarea, nr.8, împotriva sentinței civile nr.83/23.01.2009, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, -.A,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.Jud.-/14.09.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex./16.09.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
