Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5252/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5252
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu judecător
-- - Judecător
-- Judecător
Grefier -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1140/26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta reclamantă, intimații pârâți CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta reclamantă, în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se învederează instanței că prin serviciul arhivă a fost depusă întâmpinare, de către intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, cu exemplar pentru comunicare.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1140 din 26 martie 2009, Tribunalul Dolj, a respins acțiunea privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate D, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata unității pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și în anii 2001 - 2006 nu a beneficiat de prima de vacanță.
Pentru perioada 2001 - 28.05.2005 este prescris dreptul la acțiune deoarece cererea a fost formulată la instanță după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art.283 lit. c din codul muncii pentru acțiunile ce au ca obiect drepturi salariale sau despăgubiri către salariat.
Cererea reclamatei privind obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de vacanță indexată și actualizată la data plătii, pentru perioada 28.05.2005 - 2006, este neîntemeiată deoarece nu există prevedere legală sau contractuală care să stabilească acest drept pentru personalul contractual al unităților aparținând Casei de Asigurări de Sănătate.
Sediul materiei in privința salarizării personalului contractul din sectorul bugetar îl constituie Legea 154/1998 cu modificările și completările ulterioare și HG 281/1999, care la rândul lor nu prevăd acordarea primei de vacanță pe anii 2001 - 2006.
Singurul act normativ care prevedea primele de vacanță este Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public, dar această lege nu este aplicabilă reclamantei care are calitate de personal contractual, iar nu de funcționar public.
Pe de altă parte reclamanta și-a motivat acțiunea susținând că în calitate de personal contractual este salarizată în mod discriminator față de funcționarii publici, cărora prin Legea nr.188/1999 li s-a acordat prima de vacanță.
Actul normativ care consacră procedura pe care o persoană care se consideră discriminată o poate urma este OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin decizia nr.818/03.07.2008,Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin 3 și art.27 alin1 din OG nr.137/2000,republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speța dedusă judecății, reclamanta urmărește, față de neprevederea în legile de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar a primei de vacanță solicitate, instituirea de norme juridice nediscriminatorii și aplicarea dispozițiilor prevăzute în legea de salarizare a funcționarilor publici ( altă categorie profesională).
Prin decizia nr.819/03.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate,a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Față de aceste considerentele expuse și având în vedere deciziile Curții Constituționale sus menționate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală fiind fundamentată pe încălcarea principiului constituțional ce reclamă nediscriminarea cetățenilor în fața legii.
Astfel reclamanta arată că este subiect pasiv al acțiunii de discriminare, activitate astfel cum este ea reglementată de dispoz. art. 2 alin. 1 din OG. 137/2000, deși, așa cum s-a arătat, aceasta contravine dispozițiilor art. 16 din Constituția României, precum și art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Se invocă de către recurentă existența discriminării acestei categorii de personal, din care face parte și reclamanta, de categoria funcționarilor publici, categorie ce își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții.
Intimata a formulat întâmpinare arătând că, cele două categoriile profesionale, deci își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții au un regim juridic distinct, atât în ceea de privește natura obligațiilor cât și a drepturilor stabilite prin lege.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea de foind, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 rap.la art. 312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Se invocă de către recurenta angajată a instituției, Casa de Asigurări de Sănătate, existența unei discriminări între categoria angajaților din care aceasta face parte - personal angajat în baza unui contract individual de muncă - și categoria funcționarilor publici, personal care, de asemenea își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții.
, pe de o parte, categoria salariaților, ale căror drepturi și obligații sunt stabilite, în baza unui contract individual de muncă, supus reglementării generale dată de codul muncii, iar pe de altă parte, avem categoria funcționarilor publici, personal, ale căror drepturi și obligații sunt stabilite de Legea 88/1999, raporturile de serviciu ale acestora fiind caracterizate de principiul subordonării ierarhice.
Deși, ambele categorii de personal își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții, nu se poate vorbi de o similitudine a regimului juridic a acestora.
Locul de muncă, din punct de vedere obiectiv nu este prin, el însuși, suficient pentru a caracteriza situațiile a două persoane aflate în același loc de muncă, ca fiind persoane aflate în condiții, situații identice, similare.
Ceea ce creează diferența este tocmai regimul juridic diferit al raporturilor de muncă, respectiv de serviciu dintre personal și instituția în cauză.
De aceea, prima instanță în mod corect a apreciat că în cauză nu avem condiții similare între cele două categorii de personal, condiții ce ar impune respectarea egalității între cetățeni și angajați, egalitate astfel cum este ea consfințită de dispoz. art. 16 din Constituția României.
Față de cele arătate mai sus, se constată că recursul promovat este nefondat, astfel încât acesta urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1140/26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /15.10.2009.
Jud. fond.Cl.
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Carmen Tomescu, Marian
