Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.546/CM
Ședința publică de la 24 iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta - reclamantă, cu domiciliul procesual ales în C, Al.Romaniței, nr.6, - Sc.A,.2,.9 și de recurenta pârâtă SC SA GRUP - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și SA PRIN ZONA AR - C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 272/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect drepturi salariale - suplimente de Paști și C, diferențe drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de 1.98 la salariul minim pe economie indexat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - reclamantă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.20212/23.06.2008, lipsind recurenta - pârâtă - prin - Zona ar
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta - pârâtă a depus concluzii scrise și împuternicire avocațială - avocat.
Apărătorul recurentei - reclamante arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că apărătorul recurentei - reclamante a precizat că nu mai are alte cereri, probe de formulat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Avocat, pentru recurenta - reclamantă depune concluzii scrise la dosarul cauzei și chitanță onorariu avocat nr.-/23.06.2008 și solicită admiterea recursului formulat de recurenta - reclamantă, modificarea parțială a hotărârii recurate, în sensul obligării societății pârâte la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de paști și C, actualizate cu rata inflației până la data plății efective și totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Cu privire la recursul declarat de solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca temeinică și legală.
Apreciază apărătorul recurentei - reclamante că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 lit.c din Codul Muncii, care stabilește un termen de prescripție pentru drepturile salariale neacordate de 3 ani și în raport de aceste dispoziții cererea nu este prescrisă.
Referitor la excepția prematurității formulării capătului de cerere privind suplimentele de Paști și C, apreciază de asemenea că prima instanță a respins apărarea ca nefondată, întrucât art. 168 din CCM la nivel stabilește în mod expres dreptul salariaților de a primi, cu ocazia sărbătorilor de paști și C, un salariu de bază mediu la nivel, necondiționând existența dreptului de parcurgerea unei proceduri prealabile.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față:
Reclamanta, a solicitat instanței obligarea pârâtei SA - prin Zona ar C la plata drepturilor salariale restante reactualizate cu rata inflației respectiv a diferenței rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă pe perioada ultimilor trei ani precum și a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C din ultimii trei ani la nivelul salariului de bază mediu pe societate în cuantum total de 6.504 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat în esență că se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă și că angajatorul nu a respectat clauza din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în ceea ce privește acordarea coeficientului de salarizare de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie indexat; niciodată acest coeficient nu a fost modificat;
Cu privire la al doilea capăt de cerere a arătat că în perioada 2004 - 2007 societatea pârâtă nu a achitat suplimentările pentru sărbătorile de Paști și C, deși avea dreptul la acestea în baza contractului colectiv de muncă. S-a susținut că numai în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază iar nu și în anii următori iar actele adiționale ulterioare nu modifică contractele colective de muncă în privința acestor drepturi; a mai invocat faptul că actele adiționale care nu sunt înregistrate potrivit legii nu pot fi luate în considerare.
Prin întâmpinare, pârâta SA - Zona ar C și-a precizat poziția procesuală reținându-se în esență că acțiunea este nefondată în privința ambelor capete de cerere. În motivare s-a arătat că plata drepturilor salariale cuvenite s-a efectuat cu încadrarea strictă în bugetul aprobat de Ministerul Economiei și Comerțului și a plafonului stabilit prin lege pentru salarii în conformitate cu HG nr. 866/2001, OUG nr. 79/2001 și HG nr. 1552/2002, societatea având în perioada 2003 - 2005 un statut special. S-a mai arătat că din anul 2004 în art.128 din contractul colectiv de muncă s-a stabilit că salariul de bază minim este de minim 1,76 mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
În privința solicitării de acordare a suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști și C, pârâta a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la prevederile art.283 al.1 din Codul Muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 al.1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007.
Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Prin sentința civilă nr.272/12 martie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SA prin zona AR
A obligat pârâta către reclamantă la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 reactualizate cu rata inflației pentru perioada 04.02.2005 - 04.02.2008, reactualizate cu rata inflației la data plății efective precum și la plata sumei de 6.504 lei.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
În contractele colective de muncă pentru anii următori, se face mențiunea că în anul 2003 aceasta a fost soluția adoptată.
Din formularea folosită însă, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără nici un dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual pentru anul 2005 și 2006.
Interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamanta are dreptul și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data prezentării calculului, pentru repararea efectivă a prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Va fi reținută și incidența art. 274 Cod.proc.civ., în sensul obligării pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată ( onorariu avocat ).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât recurenta - reclamantă cât și reclamanta - pârâtă - Membru Grup
Critica sentinței prin motivele de recurs invocate de recurenta - reclamantă au vizat în esență următoarele:
A fost calculată de către recurenta - reclamantă valoarea suplimentelor bănești cuvenite de Paști și C pe baza unei adrese emise de societatea pârâtă anterior cunoașterii valorii salariului de bază la nivel de unitate corespunzător lunii noiembrie 2007.
Precizează recurenta - reclamantă că se corectează această lacună a cererii sale prin anexarea adresei nr.831/05.02.2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din cadrul, în care se arată și valoarea salariului de bază pentru luna noiembrie, aceasta fiind de 1387 RON.
Valoarea corectă a sumei cerute în capătul doi de cerere este de 6631 RON, motiv pentru care solicită instanței de recurs să modifice hotărârea recurată și să rețină că obligă societatea pârâtă la plata sumei de 6631 RON reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C pentru anii 2005, 2006 și 2007.
O a doua problemă pe care o supune atenției instanței de recurs vizează faptul că prima instanță, în mod eronat, a omis să stabilească, prin dispozitiv, ca suma de 6504 RON (modificată prin prezenta cerere la valoarea de 6631 RON) urmează să fie plătită după actualizarea ei cu rata inflației până la data plății efective.
Mai precizează recurenta - reclamantă că a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, actualizarea acestei sume cu rata inflației până la plata efectivă, iar instanța a reținut, în considerente că va admite această pretenție a reclamantului, în vederea reparării prejudiciului produs urmare a neachitării drepturilor la scadență.
Consideră recurenta - reclamantă că din eroare această pretenție a fost omisă în dispozitiv, cu toate că a fost admisă de prima instanță.
Asupra recursului reclamantei;
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate de reclamantă, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de Paști și de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, aferente ultimilor 3 ani, în valoare totală de 6504 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanta a fost cea care și-a fixat câtimea pretențiilor potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, iar instanța a soluționat cererea cu respectarea acestui principiu.
Faptul că reclamanta a făcut un calcul eronat al acestor pretenții nu poate fi imputabil instanței de fond.
De asemenea, prima instanță a obligat pârâtul la plata diferențelor de drepturi salariale reactualizate cu rata inflației la data plății efective, prin urmare și această critică apare ca fiind nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs invocate de pârâta SC SA - GRUP a vizat în esență următoarele:
1. Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește capătul doi de cerere, apreciază că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă care stabilește un ajutor materiale, nu un drept salarial, motiv pentru care apreciem că acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Analiza încheiat la nivel relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în material protecției sociale și a altor drepturi de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
2. În ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată apreciază că a fost în mod greșit respinsă, aceasta fiind fondată.
Admițând pur ipotetic, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
3. Pe fondul cauzei, referitor la primul capăt de cerere se solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reclamantul își întemeiază cererea pe existența unui act adițional la CCM din 2003 cărui valabilitate se întinde pe durata unui an și care nu își produce nici un efect pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008. Ulterior anului 2003, respectiv prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care pentru acești ani, este valabil indicele minim stabilit prin CCM la nivel, respectiv cele de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Mai mult, apreciază că având în vedere prevederile Hot.nr.866/2001 prin care s-a aprobat lista cu agenții economici prevăzuți în art.11 alin.3 din OUG nr.79/2001, prin care SNP a fost monitorizată, având un statut special în perioada 2003 - 2005, conform OUG nr.79/2001. Astfel fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul d e resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. Prin urmare a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului 1,98 cu respectarea Hotărârii nr.1552/2002.
În ce privește al doilea capăt de cerere, apreciază că în mod greșit a reținut că pârâta ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații societății, deoarece au fost incluse în salariul de bază, precum și că societatea nu ar fi aplicat indicele minim de salarizare convenit prin CCM.
Pe baza acordului dintre și SA începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prevederile art.977 cod civil care stabilește principiul voinței reale a părților.
În sprijinul acestei interpretări este și Hotărârea Comisiei Paritare care a interpretat alin.2 al art.168 din CCM în iunie 2007. Concluzia acestei comisii a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere ca primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Apreciază că sunt extrem de relevante pentru speță concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de SC SRL, având ca obiectiv să se stabilească dacă în perioada 2003 - 2007 drepturile salariale prevăzute de art.168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază.
Expertul a ajuns la concluzia că suplimentare salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C:a) au fost incluse în salariul de bază al angajaților în anul 2003, acestea constituind un element fix acordat permanent începând cu anul 2003, respectiv în toată perioada expertizării 2004 - 2007; b) reprezintă valori brute, supuse impozitării, indiferent dacă acestea sunt incluse în salariul de bază, ca și în cazul de față sau sunt acordate separat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de pârâta A, Curtea a reținut următoarele:
Prin practicaua sentinței civile recurate, prima instanță s-a pronunțat asupra excepțiilor prematurității și prescripției dreptului la acțiune în sensul respingerii acestora.
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Ultima critică vizează modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, "Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Articolul 244 Codul Muncii prevede că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele pot fi modificate, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Legea nr. 130/11996, republicată, cu privire la contractul colectiv de muncă stabilește la art. 31 alin. 2 că "modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților".
Între Patronat și Sindicat s-au încheiat mai multe acte adiționale și protocoale prin care s-a convenit modificarea contractului colectiv de muncă la nivelul ar C, dar dintre acestea, au fost înregistrate potrivit legii, numai actul adițional nr. 12824 din 10 iulie 2002, actul adițional nr. 9214 din 11 noiembrie 2003 și actul adițional nr. 447 din 21 ianuarie 2005.
În raport de prima critică formulată de recurent, verificând aceste acte adiționale la contractul colectiv de muncă, instanța constată că indicele de salarizare de 1,98 astfel cum este prevăzut în art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă nu a fost modificat.
Singurele modificări aduse art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă s-au făcut în baza Protocoalelor încheiate între Federația Sindicală ar și "" B - ar C, dar aceste protocoale poartă numai semnătura celor 2 părți care au negociat și sunt înregistrate numai la intimata ar
Înregistrarea este esențială pentru orice contract colectiv de muncă deoarece conform art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 contractul colectiv de muncă intră în vigoare de la înregistrării.
În considerarea principiului simetriei juridice, modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor la Direcția de muncă, solidaritate socială și familie județeană în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea.
Nefiind, însă, înregistrate la Direcția generală de muncă și protecție socială, acestea nu produc efecte și ele nu pot fi luate în considerare la calculul drepturilor salariale cuvenite salariatului.
Prin urmare, instanța nu se poate raporta la modificările aduse contractului colectiv de muncă prin aceste protocoale, atâta vreme cât nu au fost înregistrate potrivit legii.
Este adevărat că potrivit actelor normative invocate în recurs pârâta trebuia să se încadreze într-un anumit fond de salarii, însă, pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea contractului colectiv de muncă.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată motivarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge, ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta - reclamantă, cu domiciliul procesual ales în C, Al.Romaniței, nr.6, - Sc.A,.2,.9 și de recurenta pârâtă SC SA GRUP - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și SA PRIN ZONA AR - C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 272/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
Ptr. președinte de complet Ptr. judecător - -
- - aflată în aflată în concediu de odihnă,
concediu de odihnă, semnează cf.art.261(2)pr.civ.
semnează cf. art. 261(2) pr.civ. Președintele instanței,
Președintele instanței,
Ptr. judecător - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/08.07.2008
- gref.-
2 ex./25.07.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
