Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.547/CM
Ședința publică de la 24 iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SA - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și SA PRIN ZONA AR - C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 198/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales la avocat - C, Al.Romaniței, nr.6, -.2,.9, având ca obiect drepturi salariale - suplimente de Paști și C, diferențe drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de 1.98 la salariul minim pe economie indexat, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata - reclamantă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.20213/23.06.2008, lipsind recurenta - pârâtă - prin - Zona
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta - pârâtă a depus concluzii scrise și împuternicire avocațială - avocat.
Apărătorul intimatei - reclamante arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că apărătorul intimatei - reclamante a precizat că nu mai are alte cereri, probe de formulat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Avocat, pentru intimata - reclamantă depune concluzii scrise la dosarul cauzei și chitanță onorariu avocat nr.-/23.06.2008 și solicită respingerea recursului formulat de, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs.
Apreciază apărătorul intimatei - reclamante că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 lit.c din Codul Muncii, care stabilește un termen de prescripție pentru drepturile salariale neacordate de 3 ani și în raport de aceste dispoziții cererea nu este prescrisă.
Referitor la excepția prematurității formulării capătului de cerere privind suplimentele de Paști și C, apreciază de asemenea că prima instanță a respins apărarea ca nefondată, întrucât art. 168 din CCM la nivel stabilește în mod expres dreptul salariaților de a primi, cu ocazia sărbătorilor de paști și C, un salariu de bază mediu la nivel, necondiționând existența dreptului de parcurgerea unei proceduri prealabile.
Pe fondul cauzei, apărătorul intimatei - reclamante consideră că hotărârea primei instanțe este legală și fondată.
INSTANȚA
Curtea, cu privire la recursul civile de față;
a declarat recurs la 21.04.2008 împotriva sentinței civile nr. 196/29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
În fapt;
Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei SA - prin Zona C la plata drepturilor salariale restante reactualizate cu rata inflației respectiv a diferenței rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă pe perioada ultimilor trei ani precum și a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C din ultimii trei ani la nivelul salariului de bază mediu pe societate în cuantum total de 6.504 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat în esență că se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă și că angajatorul nu a respectat clauza din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în ceea ce privește acordarea coeficientului de salarizare de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie indexat; niciodată acest coeficient nu a fost modificat;
Cu privire la al doilea capăt de cerere a arătat că în perioada 2004 - 2007 societatea pârâtă nu a achitat suplimentările pentru sărbătorile de Paști și C, deși avea dreptul la acestea în baza contractului colectiv de muncă. S-a susținut că numai în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază iar nu și în anii următori iar actele adiționale ulterioare nu modifică contractele colective de muncă în privința acestor drepturi; a mai invocat faptul că actele adiționale care nu sunt înregistrate potrivit legii nu pot fi luate în considerare.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că datorită statutului special conferit de HOT.866/2001 și OUG.79/2001, a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului de 1,98 cu respectarea HOT.1552/2002.
Începând cu anul 2004, art.128 din CCM stabilește coeficientul de 1,76. Referitor la capătul 2 al acțiunii promovate de reclamant, societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literar al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
La 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al fiind astfel complinită orice deficiență de ordin formal.
Prin această decizie s-a confirmat că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Pârâta a solicitat în subsidiar,respingerea acțiunii ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, iar aceste negocieri nu au avut loc.
S-a mai invocat că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut la nivelul, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată și excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
În ședința publică din 29.02.2008,Tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiuneapreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, astfel că, acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Prin sentința civilă nr. 198 din 29 februarie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei, a obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 precum și celor de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamant, a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 05.02.2005 - 05.02.2008, indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Cu privire la primul capăt de cerere, s-a reținut în conformitate cu art. 128 alin.5 din CCM/ 2003-2004 la nivel de modificat prin actul adițional înregistrat la. B cu nr. 9214/11.11.2003 că "În cadrul C,salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.".
Societatea pârâtă a confirmat prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice.
S-a mai reținut că potrivit art. 7 alin 2 din.130/1996-Contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea părților.
Deși pârâta a invocat modificarea art. 128 din CCM, în sensul că începând cu anul 2004 salariul de bază este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, acest aspect nu a fost probat.
În acest sens, instanța a constatat că actele adiționale de modificare a acestui articol, nu erau înregistrate la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei astfel că acestea nu sunt aplicabile în condițiile în care importanța înregistrării este deosebită, pentru că de la această dată contractul devine aplicabil. Pentru aceste considerente instanța a admis capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsă între 5.02.2005 și 5.02.2008.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 care arată:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Și pentru 2006 și pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Dealtfel, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a constatat astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, s-au respins întrucât angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cât privește acordarea de daune, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
S-a făcut de asemenea aplicarea art. 274 cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în cauză fiind incidente dispozițiile art.283 lit. Codul Muncii.
Deși instanța a respins excepția, considerând că obiectul cauzei constă în plata unor drepturi salariale, în considerente se face o amplă analiză a clauzelor contractului colectiv de muncă, din interpretarea acestora, concluzionându-se că pretențiile reclamanților sunt întemeiate în conformitate cu art.168 (1), însă acestea se raportează la salariul de bază pe, iar nu la cel brut pe unitate.
Drepturile salariale cuprinse în sfera noțiunii de "salarii, își au izvorul și sunt reglementate de norma art.128 alin.2 din, coroborată cu art.129 - 141 ale Capitolului V din M și sunt supuse în mod exclusiv termenului general de prescripție de 3 ani în conformitate cu norma art.145 alin.5 din MN.
Față de caracterul de normă generală a art.168, astfel dedusă din reglementările C: și în raport de faptul că "ajutoarele" în cauză nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adausurilor intrate în sfera noțiunii de salarii reglementată de normele cap.V din, dreptul la acțiune se prescrie în 6 luni.
"Cu privire la plata suplimentărilor salariale apreciază că în mod greșit instanța a respins apărarea pârâtei, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariul de bază".
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariile de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală părților la negocierea a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003.
2. Cât privește prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată apreciază că această excepție nu a fost soluționată de instanța de fond, decât în considerente și nu prin dispozitiv.
3. În mod nejustificat a considerat instanța de fond că reclamanților li se cuvenea coeficientul de ierarhizare de 1,98, fie și până la 10.05.2005, întrucât acesta se cuvenea numai salariaților și nu salariaților în cadrul serviciilor.
Conform art.128 alin.5 din articol cu același conținut pentru anii 2004 - 2005 - 2006 - 2007 "salariul minim de bază este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
În aceste condiții, în mod nelegal și nejustificat, instanța de fond a admis acest capăt de cerere.
În subsidiar, cu privire la acest capăt de cerere consideră nefondate pretențiile din perspectiva nr.HG866/2001, prin care s-a aprobat lista cu agenții economici prev. în art.11 alin.3 din nr.OUG79/2001, prin care a fost monitorizată, având statut special în perioada 2003 - 2005.
Clauza prevăzută la art.168 alin.2 din poate fi considerată o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face având în vedere și disp. art.978 cod civil conform căruia clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce efect.
Menținerea aliniatului 2 al art.168 din cu aceeași formulare pentru anii 2005, 2006 și 2007 nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect. O interpretare contrară în sensul că doar pentru anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariul de bază ar lipsi de orice efect aliniatul 2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulteriori anului 2003, an la care se referă acest aliniat.
Recursul a fost motivat în drept în baza art.304 pct.6-9 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de recurenta pârâtă este nefondat și va fi respins.
1. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
2. O altă critică vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - noiembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
3. Astfel, pârâta recurentă susține că, având în vedere dispozițiile contractuale coeficientul de salarizare de 1,98 fost exclus a se aplica cu respectarea Hotărârii nr.1552/2002.
Pentru a da clarificarea corectă a acestei chestiuni avem în vedere următoarele texte de lege:
Art.236 (4) Codul Muncii dispune: "Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Art.244 Codul Muncii prevede că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele pot fi modificate, în condițiile legii, opri de câte ori părțile convin acest lucru.
Legea nr.130/1996, republicată, cu privire la contractul colectiv de muncă stabilește la art.31(2) că "modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului care le păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților
Între Patronat și Sindicate s-au încheiat mai multe acte adiționale prin care s-a convenit modificarea la nivelul C și nu la nivelul SC SA, iar dintre acestea au fost înregistrate potrivit legii, numai actul adițional din anul 2003 care a adus modificări, dar nu în ceea ce privește art.128.
În privința actelor adiționale la. pe anii 2005, 2006 și 2007, recurenta pârâtă SC SA nu a făcut dovada înregistrării la Direcția de Muncă și Protecție Socială, astfel că toate aceste modificări nu pot avea nici un efect asupra clauzei cuprinse în art.128(5) din 2003 care prevede în mod explicit coeficientul de ierarhizare 1,98.
În privința actului adițional înregistrat la. B sub nr.447/21.01.2005 trebuie făcute următoarele precizări: actul adițional are în calitate de semnatari C și Federația Sindicală.
Chiar luând în considerare actul adițional acesta nu a afectat drepturile pentru salariații SC SA el vizând doar salariații SC SA, sens în care s-a dat art.128(5), următorul conținut: "În cadrul C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Împrejurarea că SNP a fost monitorizată având un statut special în perioada 2003 - 2005, conform OUG nr.79/2001, nu are nici un fel de consecințe juridice, întrucât în cauză nu s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești salariale majorate, ci obligarea la plata drepturilor, astfel cum au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă adoptat în anul 2003.
Pe de altă parte prin această ordonanță nu se prevede nerespectarea clauzelor de salarizare din contractul colectiv de muncă, ci o serie de măsuri privind disciplina financiară.
Trebuie arătat faptul că această ordonanță este aplicabilă agenților economici la care statul este acționar majoritar, or în cauză intimata recurentă nu a depus dovezi în legătură cu structura acționariatului, rămânând numai stadiul de susținere și afirmare fără însă a-și proba aspectul invocat.
În legătură cu nr.HG866/2001 (abrogată) dată în aplicarea OUG nr.79/2001, este real că menționează SNP, dar înainte de privatizare.
În fine Hotărârea de Guvern nr.1552/2002 privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale pe anul 2003, pentru agenții economici monitorizați potrivit HG nr.866/2001, se referă exclusiv la anul 2003, ceea ce nu prezintă relevanță în cauză, întrucât pretențiile salariale sunt ulterioare.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă. O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței nici un litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
În privința raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de SC SRL invocat de pârâta recurentă trebuie arătat că acesta nu constituie o probă administrată nemijlocit în fața instanței, astfel că reclamantul nu a avut posibilitatea de a propune obiective sau de a formula obiecțiuni, astfel că nu îi sunt opozabile concluziile reținute în raport.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge acest recurs având în vedere dispozițiile art. 312.pr.civ.
În baza art.274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și SA PRIN ZONA AR - C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 198/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales la avocat - C, Al.Romaniței, nr.6, -.2,.9.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
Ptr. președinte de complet Ptr. judecător - -
- - aflată în aflată în concediu de odihnă,
concediu de odihnă, semnează cf.art.261(2)pr.civ.
semnează cf. art. 261(2) pr.civ. Președintele instanței,
Președintele instanței,
Ptr. judecător - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Președintele instanței,
Grefier,
- -
ud fond:;
Red.dec.-jud.-/9.07.2008
- gref. -
4 ex./28.07.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
