Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5616/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5616
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului DTS împotriva sentinței civile nr. 914/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Școala Generală cu clasele I-VIII nr. 6 DTS, Grădinița nr. 3 DTS și Consiliul Județean M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar recurentul solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 914 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 6, Grădinița nr. 3, Consiliul local Dr. Tr.
A respins acțiunea față de pârâtul Consiliul județean
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 4.929 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare hotărârii.
A respins petitele privind acordarea coeficienților de multiplicare și primelor de vacanță.
fost obligată pârâta Școala Generală nr. 6 Dr. tr. S să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII nr. 6, în funcția de institutor I, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 31 ani.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Referitor la chemarea în judecată a Consiliului Județean M instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
A fost respinsă acțiunea și față de Grădinița nr. 3 întrucât aceasta nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, fiind instituție fără personalitate juridică.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate s-a dedus, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, a rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de institutor I la Școala cu clasele I-VIII nr. 6, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, indemnizație dirigenție, salariu de merit, aceste sporuri fiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedând la recalcularea acestor drepturilor salariale, prin aplicarea corectă a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice, se constată că unitatea de învățământ a aplicat în mod corect prevederile actelor normative referitoare la stabilirea și calculul drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta în calitate de institutor, beneficiază de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, întrucât are o vechime în învățământ de 31 ani, iar drepturile salariale acordate de pârâtă au fost corect stabilite.
Astfel, salariul de bază stabilit fiind corect calculat, nu au fost diminuate nici drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază și nici a celui de al 13-lea salariu.
Referitor la petitul privind acordarea sporului suplimentar de 1/25 prevăzut de art.50 alin.2 din Legea 128/1997, a fost admis pentru următoarele considerente:
Prin art.50 alin.1 din Legea 128/1997, s-au instituit, pe lângă tranșele de vechime deja existente, încă 3 tranșe suplimentare, ce se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Aceste 3 tranșe de vechime influențează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic, întrucât coeficientul de multiplicare aplicat la stabilirea salariului, crește, potrivit anexei 2 la Legea 128/1997, în funcție de vechimea în învățământ a solicitantului.
Acest coeficient este stabilit prin lege și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic.
Pe lângă acest coeficient mărit, acordat prin art.50 alin.1 și stabilit prin anexa 2 la Legea 128/1997, art.50 alin.2 arată că, la determinarea coeficientului de ierarhizare, și nu a coeficientului de multiplicare prevăzut de anexă, pentru fiecare din tranșele de vechime suplimentare instituite de alin.1, se acordă o creștere de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Astfel, pentru cadrele didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ se acordă un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de care a beneficiat anterior, acest plus urmând a se adăuga la coeficientul de ierarhizare cuvenit pentru tranșa de vechime superioară.
Așadar, această creștere de 1/25 prevăzută de art.50 alin.2 se acordă suplimentar pentru determinarea bazei drepturilor salariale cuvenite, calculate așa cum s-a dezvoltat anterior, bază de care cadrul didactic beneficiază până la trecerea la o treaptă superioară de vechime, modificată doar de eventualele creșteri ale valorii de multiplicare.
Deci, legiuitorul a instituit prin acest alineat, o creștere suplimentară a drepturilor salariale.
Reclamanta, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009, se încadra în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 de ani și respectiv 35-40 de ani, conform înscrierilor din adeverința eliberată de pârâtă, drept urmare este îndreptățită a beneficia de prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997.
Petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007,2008 fost respins, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Consiliul local Dr. Tr. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 914/2009 a Tribunalului Mehedinți pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii față de Consiliul local Dr. Tr.
Critică sentința pentru ignorarea prevederilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 care prevede că, finanțarea unităților de învățământ de stat se face centralizat prin bugetele consiliilor județene, iar repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ se face prin hotărâre consiliului județean din fonduri de la bugetul de stat, deci fondurile necesare salarizării sunt asigurate din bugetul de stat.
Critică sentința și pentru greșita apreciere a instanței de fond că Inspectoratul Școlar Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât unitățile de învățământ sunt subordonate inspectoratelor județene școlare cu care sunt încheiate și contractele individuale de muncă.
Întrucât nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale, Consiliul local Dr. Tr. nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, neavând culpă pentru neacordarea drepturilor solicitate.
Analizând sentința și probele administrate, Curtea apreciază fondată doar critica privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și numai pe acest considerent va fi admis recursul, restul criticilor fiind neîntemeiate.
Sunt întemeiate, așadar, criticile privind obligarea Consiliului local Dr. Tr. la plata cheltuielilor de judecată alături de pârâta Școala Generală nr. 6 Dr. Tr. S, deoarece acest consiliu nu a primit documentația de plată întocmită conform legii de Școala Generală nr. 6, cărei salariată este reclamanta și a refuzat să aloce fondurile necesare ori să le plătească, ci documentația respectivă nu a fost întocmită și trimisă acestui consiliu, astfel că întreaga culpă aparține numai acestei pârâte.
Cât privește celelalte critici, Curtea le apreciază ca nefiind întemeiate, Consiliul local Dr. Tr. S, având calitate procesuală pasivă, așa cum a reținut corect instanța de fond, deoarece potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, este autoritatea care, pe baza proiectului de buget și notelor de fundamentare întocmite de unitățile de învățământ aprobă proiectul acestora de buget și alocă fondurile necesare finanțării unităților de învățământ, deci alocarea fondurilor se face în concret de aceste consilii.
In consecință C, în baza art. 312 cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul înlăturării obligației de plată cheltuielilor de judecată de către Consiliul local Dr. Tr.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului DTS împotriva sentinței civile nr. 914/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Școala Generală cu clasele I-VIII nr. 6 DTS, Grădinița nr. 3 DTS și Consiliul Județean M, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că înlătură obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/IE/06.11.2009
fond:
Judecători:Mihaela Mitrancă, Ioana Bodri, Corneliu Maria
