Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5628/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5628
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 406/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, - -, -, -, a, -, A, a, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 406 din 03 aprilie 2008 admis excepțiile invocate de Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind lipsa calității procesuale pasive și capacității juridice civile și respins acțiunea față de acești pârâți, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, - -, -, - - Mandatar, a, -, A, a, și obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA la plata drepturilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de martie 2007 și 11% începând cu 01 octombrie 2007 față de septembrie 2007, actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Deși s-a invocat lipsa competenței materiale a instanței, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 544/2004, obiectul cererii dedus judecății reprezintă creșterile salariale ca urmare a aplicării Ordonanței Guvernului 10/2007.
Astfel, instanța a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție (unități bugetare), în calitate de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul O l
Însă, printr-o o serie de acte normative ( G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate discriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, respectiv: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007; personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din sistemul judecătoresc, sub aspectul primirii unui salariu, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului din același sistem.
Astfel, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională ce a beneficiat de creșteri salariale în anii 2006-2007, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă,s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000.
De asemenea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O,având în vedere că între reclamanți și pârât, nu există raporturi juridice de muncă.
S-a admis și excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, având în vedere prevederile constituționale și cele ale Legii 90/2001, modificată și completată, în sensul că raporturile juridice la care participă sunt numai raporturi administrative care se, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale.
Față de aceste considerente privind excepțiile invocate, a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți.
Ministerul Justiției a formulat recurs împotriva sentinței nr.406 din 03 aprilie 2008 Tribunalului O l t, pe care consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
Este criticată sentința în temeiul art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, susținând că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, neavând atribuții privind reglementarea unor probleme salariale, acest atribut aparținând, în exclusivitate, puterii legiuitoare, instanța nemotivând soluția adoptată.
Critică sentința și pentru aplicarea greșită a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, deoarece prin OG nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, legiuitorul a acordat în anul 2007, personalului auxiliar de specialitate, creșteri salariale în trepte prin majorarea coeficienților începând cu 01 ianuarie, 01 aprilie și 01 octombrie, așa încât nu se poate reține un tratamentul discriminatoriu față de reclamanți, nefiind incidente în cauză prevederile OG nr. 137/2000.
De asemenea, este criticată sentința în temeiul art. 304 pct. 4 cod procedură civilă, pentru depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești, arogându-și atribuțiuni de legiferare prin imixiunea în sfera atribuțiunilor puterii legiuitoare.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și nu va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile privind aplicarea greșită a legii de către instanța de fond care a constatat că în privința salarizării reclamanților s-a produs o discriminare față de alte categorii sociale salarizate de la buget, deoarece personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești beneficiat de majorări salariale conform OG nr. 8/2007, exact pentru perioada solicitată prin acțiune, iar acordarea altor creșteri salariale, prin sentința recurată este nelegală, creându-se astfel privilegii ale reclamanților și chiar discriminarea altor categorii față de reclamanți.
Ca atare, textele aplicate în cauză de către instanța de fond privind existența unei discriminări a reclamanților față de alte categorii de salariați bugetari, respectiv OG nr. 137/2000, Codul muncii, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului nu au incidență, fiind greșit aplicate întrucât reclamanții au beneficiat prin lege specială de drepturile solicitate, nemaiputând beneficia și de prevederile legilor de acordarea acestor drepturi și altor categorii de salariați bugetari, scopul acestor majorări salariale fiind acela de diminua impactul social al inflației.
Sunt neîntemeiate celelalte critici formulate prin recurs privind lipsa calității procesuale pasive Ministerului Justiției deoarece acesta este ordonatorul principal de credite pentru instanța unde funcționează reclamanții, iar criticile privind încălcarea atribuțiunilor puterii judecătorești deoarece instanța de fond a soluționat cauza cu care a fost investită și nu adăugat la lege, ci doar a constatat, greșit, incidența în cauză unor acte normative.
In consecință, Curtea apreciază întemeiate criticile privind aplicarea greșită a legii, sancționată fiind sentința în baza art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, invocat în recurs și în baza art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 406/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, - -, -, -, a, -, A, a, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/IE/29.12.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Ioana Bodri, Corneliu Maria
