Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 568/CM
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă " PAZĂ ȘI PROTECȚIE" B, cu sediul în Intrarea nr. 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 582/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T,-, - 8,. B,. 3, județul T, domiciliat în T,-, - 7,. A,. 16, județul T, domiciliată în T,-, - 3,. B,. 1, județul T, domiciliată în T,-, - 2,. C,. 43, județul T, domiciliată în T,-, bloc 15,. B,. 10, județul T, domiciliată în T,-, bloc 50,. A,. 16, județul T, domiciliată în T,-, -,. 5, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliat în T,- A, județul T, domiciliat în sat, comuna, județul T, domiciliată în T,-, bloc 2,. A,. 12, județul T, domiciliat în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 8.10.2009 și 12.10.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, -, și au chemat în judecată pe " Pază și Protecție" B, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce li se cuvin, reprezentând; salarii; sporul de vechime; sporul de noapte; sporul de izolare; sporul pentru cumulul de funcții; sporul pentru timp lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și religioase; plata contravalorii dreptului la echipament și protecție; contravaloarea bonurilor de masă. De asemenea, reclamanții au solicitat și plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, reclamanții au arătat că, au prestat serviciul de pază și protecție, prin societatea pârâtă, pentru punctul de lucru "" T, având funcția de agenți de pază, iar timpul lucrat a fost în conformitate cu clauzele prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel național (publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007), conform planificării stabilită anterior începerii activității.
Au precizat reclamanții că, din discuțiile purtate cu reprezentanții pârâtei, precum și din investigațiile pe care le-au făcut la. T, au aflat că pârâta nu remunerează "în acord", iar veniturile lor sunt stabilite procentual. S-a menționat că, în urma verificărilor, au constatat faptul că plățile cu titlu de drepturi salariale au fost efectuate prin metoda "regiei" sau după timpul lucrat, iar toate încercările lor de a realiza o mediere în sensul celor statuate prin dispozițiile art. 128 alin. 2 raportat la art. 129 din Contractul Colectiv de Muncă s-au soldat cu refuzul persoanelor mai sus arătate de a discuta cu ei, precum și cu imposibilitatea de a intra în posesia unui exemplar din contractul individual de muncă semnat cu societatea care i-a angajat.
La data de 13 septembrie 2007, reclamanții, -, G, -, și au depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la dreptul pretins.
În apărare, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că, în urma negocierilor avute cu reclamanții în număr de 6, au stins litigiul de muncă cu societatea, aceștia renunțând la drepturile pretinse în plângere, respectiv:, G, -, și.
De asemenea, a precizat că, reclamanții:, nu au fost de acord cu sumele rezultate din calcularea diferențelor pentru prestațiile efectuate, astfel că, prin hotărârea ce se va pronunța, societatea urmează să achite sumele stabilite prin sentință.
Prin sentința civilă nr. 582/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților, G, - și.
A fost admisă cererea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta " Pază și Protecție"
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 10.598 lei reprezentând diferențele nete de salariu, prima de concediu, prima de Paști, prima de C, contravaloarea echipamentului de protecție și contravaloarea tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5.308 lei reprezentând diferențele nete de salariu, prima de concediu, prima de Paști, prima de C, contravaloarea echipamentului de protecție și contravaloarea tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 9.519 lei reprezentând diferențele nete de salariu, prima de C, prima de Paști, prima de concediu, contravaloarea echipamentului de protecție și contravaloarea tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5.886 lei reprezentând diferența netă de salariu, prima de concediu, prima de Paști, prima de C, contravaloarea echipamentului de protecție și contravaloarea tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5.342 lei reprezentând diferențe nete de salariu, prima de C, prima de Paști, prima de concediu, contravaloarea echipamentului de protecție și contravaloarea tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5.145 lei reprezentând diferența netă de salariu, prima de C, prima de Paști, prima de concediu, contravaloarea echipamentului de protecție și contravaloarea tichetelor de masă.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 5.650 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat plata salariilor pentru timpul de muncă prestat în afara timpului legal de muncă, s-a reținut că, potrivit art. 10 alin. 1 și 2 și art. 15 din unic la nivel național pentru anii 2007- 2010: " Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână".
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la alin. 1, este considerată muncă suplimentară".
"Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, după efectuarea acesteia.
În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru".
Conform prevederilor art. 9 și art. 19 din la nivel de unitate: " (1) Durata normală a timpului de lucru pentru salariații cu normă întreagă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.
(2) Pentru locurile de muncă unde datorită specificului activității nu există posibilitatea încadrării în durata normală a zilei de lucru se stabilesc forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz: în tură, tură continuă, sau program fracționat".
Cu privire la solicitarea prin care reclamanții au cerut plata diferenței dintre salariul de încadrare și cel minim garantat, instanța a reținut că, așa după cum rezultă din prevederile art. 40 din la nivel unic: "Se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați:
a) muncitori:
1. necalificați = 1,
2. calificați = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2
2. postliceală = 1,25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. școala de maiștri = 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2.
(2) de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. 1 se va stabili ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
(4) Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007".
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat plata sporului pentru ore suplimentare, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 119 din Codul muncii, "Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru".
Conform prevederilor art. 120 din Codul muncii:
"(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut deart. 119alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază ".
La art. 19 și art. 21 din la nivel de unitate s-a prevăzut că: " de muncă suplimentare vor fi contabilizate separat de orele normale de muncă și plătite conform art. 21.
Munca suplimentară poate fi compensată prin zile libere, oră pe oră, dacă acest lucru este convenit în prealabil de ambele părți.
Compensarea se acordă în funcțiile de necesitățile companiei, în mod normal în următoarele 30 de zile".
"Sporul pentru munca suplimentară este de 75% din salariul de bază lunar brut, stipulat în ".
Conform prevederilor art. 41 lit. "c" din la nivel național: "Pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbatori legale ce nu au fost compensate corespunzator cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază ".
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat plata sporului de vechime, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 41 lit. "d" din CCM la nivel național: "sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: - d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază".
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata sporului de noapte, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 122 din Codul muncii, " Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.
(2) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(2^1) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariații de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă, stabilite potrivit dispozițiilor legale, nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, în care prestează muncă de noapte. "
De asemenea, potrivit art. 123 din Codul muncii, "Salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată".
Conform art. 16 din la nivel unic național, "Munca prestată în intervalul dintre orele 22 și 6, cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus față de aceste limite, este lucru în timpul nopții.
(2) Durata normală a timpului de muncă pentru salariatul în regim de noapte, nu poate depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maxim 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal.
(3) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfășoară pe timpul nopții, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază și a vechimii în muncă".
Tot în acest sens, conform art. 41 lit. "e" din unic la nivel național, "Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: -
e) pentru lucrul în timpul nopții, 25% din salariul de bază".
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat plata sporului de izolare, s-a reținut că potrivit art. 41 alin. 5 din CCM unic la nivel național, " Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități și unități pot fi negociate și alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi străine, dacă aceasta nu este cuprinsă în obligațiile postului etc.)".
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sporului pentru cumul de funcții, așa după cum rezultă din art. 41 lit. "f" din CCM unic la nivel național, "pentru exercitarea și a unei alte funcții se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcției înlocuite".
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat sporul pentru sâmbete, duminici, sărbători legale și religioase, s-a reținut că potrivit art. 26 din CCM la nivel de unitate: (1) Zilele de sărbători publice considerate zile de lucru normale, se plătesc cu salariul de bază.
Anul nou - 2 zile - 1 și 2 ianuarie,
Paștele - 2 zile - prima și a doua zi de Paști,
Ziua internațională a muncii - o zi - 1 Mai,
Ziua națională - o zi - 1,
Cul - 2 zile - 25 și 26,
2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
(3) Salariații care lucrează în zilele de sărbători publice și religioase conform alin. 1, nu vor beneficia de compensații suplimentare pentru aceste zile, ci de plata orelor suplimentare conform art. 21.
Însă, conform art. 137 alin. 2 din Codul muncii, " În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru".
De asemenea, s-a reținut că prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii echipamentului.
În acest sens, potrivit art. 57 și art. 58 din CCM la nivel de unitate: "(1) Societatea are obligația să asigure tuturor salariaților echipamentul individual de lucru și de protecție".
"(1) poate fi acordat și înainte de încheierea termenului stabilit, dacă se face dovada deteriorării lui ca urmare a unor avarii sau condiții de muncă generatoare de accidente.
(2) individual, conform anexei la prezentul CCM se acordă gratuit. Se poate acorda al doilea rând de echipament de lucru, care se va suporta de salariat, în proporție de 50%, cu condiția dovedirii împrejurărilor în care a avut loc uzura și predarea lui la magazie.
Tot în acest sens, conform art. 28 din CCM la nivel național "Contravaloarea echipamentului de protectie se suportă integral de catre angajator.
(2) Contravaloarea echipamentului de lucru se suportă potrivit prevederilor legale și celor din contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.
(3) În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită vestimentație specială, ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de către angajator".
Instanța a mai reținut totodată că, din interpretarea art. 3 alin. 3 din CCM unic la nivel național, precum și ale prevederilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, rezultă că, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Cu privire la capătul de cerere prin care au solicitat reclamanții obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă, s-a reținut că potrivit art. 42 alin. 2 lit. "b" din unic la nivel național " Alte venituri sunt: b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de cresa, și alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților ".
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin. 2 din același articol, "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori".
S-a reținut așadar că, reclamanții au calitatea de salariați ai unei societăți comerciale ( " Pază și Protecție" B).
În această calitate, în baza art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, reclamanții au vocația de a primi contravaloarea tichetelor solicitate prin acțiune.
Având în vedere că, în cauză, reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți și avocat, raportat la prevederile dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 5.650 lei, către reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta " Pază și protecție" B, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Nemotivarea de către instanța de judecată a respingerii ca neîntemeiate a obiecțiunilor la expertiză.
Arată că prin încheierea din 18.03.2009 instanța de judecată "deliberând, respinge obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză contabilă, ca neîntemeiate".
Instanța de judecată nu a motivat această deliberare, părțile nu cunosc motivele care au condus instanța de judecată la această deliberare și motivele pentru care obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse ca neîntemeiate.
Instanța de judecată nu a respectat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care prevăd că hotărârea judecătorească cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", coroborat cu art. 268 alin. 4 Cod procedură civilă, "Orice dispoziție luată de instanță prin încheiere va fi motivată".
2. Prin încheierile din 01.04.2009 și 03.04.2009 (părți integrante din sentința recurată) instanța de judecată a încălcat dispozițiile imperative ale art. 170 alin. 3 și alin. 4 Cod procedură civilă coroborate cu art. 146 Cod procedură civilă.
Instanța de judecată a amânat succesiv pronunțarea hotărârii, după ce a rămas în pronunțare și au fost închise dezbaterile, pentru a se depune o parte din onorariul de expertiză.
Instanța de judecată trebuia să decadă partea din proba încuviințată conform art. 170 alin. 3 Cod procedură civilă, alin. 4 al aceluiași articol stipulând că "depunerea sumei se va putea însă face și după împlinirea termenului de 5 zile dacă prin aceasta nu se amână judecata".
3. Neconcordanțe între considerentele sentinței (motivare) și dispozitivul sentinței și raportul de expertiză pe care instanța l-a omologat.
Astfel cum rezultă din considerentele sentinței (pag 2) reclamanții nu au cerut: prima de concediu, Paști, C, dar instanța le-a acordat aceste prime al căror cuantum l-a preluat din expertiza contabilă.
Deși instanța acordă acest spor de noapte, s-a reținut că:
- potrivit foilor colective de prezență depuse în copie la dosar de pârâtă, rezultă că reclamanții au lucrat câte 12 ore pe zi și că "în art. 22 din CCM se stipulează că munca prestată între orele 22.00 - 06.00 este considerată muncă de noapte".
- "în art. 24 din CCM se stipulează că munca prestată pe timpul nopții se plătește cu un spor de 15% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 1/2 din durata normală a programului de lucru zilnic", nici expertiza nu verifică și nici instanța nu face verificarea dacă din cele 12 ore lucrate, cel puțin 4 ore (adică 1/2 din durata normală a programului) sunt lucrate în intervalul 22.00 - 06.00, ca să fie îndeplinite cumulativ toate condițiile pentru acordarea sporului de noapte de 15%.
Deși în considerente instanța reține că sporul de vechime se plătește cu 5% pentru 3 ani vechime și maxim 25% pentru cel puțin 20 ani vechime, totuși instanța obligă pârâta la plata către reclamanți a unor sume ce includ un spor de vechime calculat de expert la 25%, conform procentului solicitat de reclamanți, fără ca instanța sau expertul să arate anii de vechime pentru toate persoanele.
Deși în considerente instanța reține că sporul pentru munca suplimentară este de 75% din salariul de bază, totuși instanța obligă pârâta la plata către reclamanți a unei sume ce include un spor de ore suplimentare calculat de expert la 100%.
Deși instanța reține că în CCM la nivel de unitate există art. 19 și 21 care prevăd că orele suplimentare se contabilizează separat și sunt plătite cu 75% din salariul brut, fără a se face diferența dacă aceste ore sunt lucrate suplimentar în zile lucrătoare sau în zilele de sâmbătă/duminică, se acordă prin expertiză și instanța își însușește acest fapt, atât spor pentru ore suplimentare, cât și spor pentru zilele de sâmbătă și duminică, deși acestea din urmă au fost contabilizate în cadrul orelor suplimentare.
C mai gravi se pare opinia instanței care apreciază că angajații au dreptul și la contravaloare tichete de masă și la prime de Paști, C, în condițiile în care aceeași instanță, în aceeași compunere, a statuat printr-o altă hotărâre judecătorească, cu doar 2 săptămâni înainte, că angajații societății "" nu au dreptul conform legii la plata tichetelor de masă sau la plata primelor de Paști, acestea nefiind cuprinse în și CCM și nefiind negociate de către societate.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză efectuat de expert contabil s-a calculat pentru fiecare reclamant în parte o sumă globală reprezentând sporul pentru ore suplimentare, sporul pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică, sărbători legale și religioase, sporul de noapte, sporul de vechime, fără să se menționeze suma cuvenită pentru fiecare dintre aceste sporuri, numărul de ore suplimentare lucrate, numărul orelor lucrate noaptea, procentele în funcție de care s-a efectuat acest calcul, prevederile din CCM la care s-a raportat expertul când a efectuat aceste calcule, pentru ca pârâta să poată verifica dacă aceste calcule sunt corecte, în funcție de pontaje, evidențe contabile și prevederile legale incidente în cauză.
Aceste precizări erau necesare și pentru instanță, având în vedere faptul că părțile aveau opinii diferite cu privire la cuantumul procentelor în funcție de care se calculau aceste sporuri, cu privire la contractul colectiv de muncă aplicabil.
În raportul de expertiză rezultatul calculului drepturilor pretinse de reclamanți este prezentat fără explicații cu privire la modul de determinare al acestora, fiind prezentat în mod global cu titlu de diferențe nete de salariu.
Din cauza modului deficitar în care a fost efectuată expertiza contabilă, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar, pentru a verifica în funcție de motivele de recurs invocate pe fond, dacă sporurile au fost acordate în mod corect în funcție de numărul de ore suplimentare efectuate în zile lucrătoare, zile de sâmbătă și duminică, sărbători legale și religioase, ore de noapte, dacă procentele aplicate sunt cele corecte în funcție de dispozițiile legale aplicabile.
Deși pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de judecată le-a respins prin încheierea din 18.03.2009, fără nicio motivare. Nici în cuprinsul hotărârii recurate, instanța de fond nu a motivat de ce a considerat obiecțiunile la expertiză ca neîntemeiate.
Instanța de judecată a încălcat prevederile art. 268 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora: "orice dispoziție luată de instanță prin încheiere va fi motivată", precum și dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care prevăd că: "hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Instanța de judecată a obligat pârâta la plata către reclamanți a primelor de Paști și C, acordând un plus petita, deși prin cererea formulată nu s-au solicitat astfel de drepturi, iar prin expertiza contabilă s-au calculat și aceste prime, cu depășirea obiectivelor stabilite de către instanță.
Astfel, au fost încălcate prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, potrivit cărora: "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Întrucât motivele de recurs analizate atrag casarea cu trimitere a cauzei pentru refacerea raportului de expertiză contabilă, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la fondul cauzei.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond nu a decăzut partea din proba cu expertiză și a amânat pronunțarea pentru a se depune o parte din onorariul de expertiză, Curtea a apreciat că este nefondată.
În cauză nu erau incidente dispozițiile art. 170 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât proba cu expertiză fusese deja încuviințată, se depusese o parte din onorariul de expertiză, expertiza fusese deja efectuată, însă expertul a solicitat suplimentarea onorariului, apreciind că cel fixat inițial este insuficient.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea pentru refacerea raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă " PAZĂ ȘI PROTECȚIE" B, cu sediul în Intrarea nr. 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 582/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T,-, - 8,. B,. 3, județul T, domiciliat în T,-, - 7,. A,. 16, județul T, domiciliată în T,-, - 3,. B,. 1, județul T, domiciliată în T,-, - 2,. C,. 43, județul T, domiciliată în T,-, bloc 15,. B,. 10, județul T, domiciliată în T,-, bloc 50,. A,. 16, județul T, domiciliată în T,-, -,. 5, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliat în T,- A, județul T, domiciliat în sat, comuna, județul T, domiciliată în T,-, bloc 2,. A,. 12, județul T, domiciliat în T,-, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea pentru refacerea expertizei contabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. /12.11.2009
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 18.11.2009.
Dosar nr-
Data: 18.11.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA - SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm, alăturat, spre competentă soluționare dosarul civil nr-, care conține 111 file, privind recursul civil declarat de recurenta pârâtă " PAZĂ ȘI PROTECȚIE" B, cu sediul în Intrarea nr. 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 582 din 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T,-, - 8,. B,. 3, județul T, domiciliat în T,-, - 7,. A,. 16, județul T, domiciliată în T,-, - 3,. B,. 1, județul T, domiciliată în T,-, - 2,. C,. 43, județul T, domiciliată în T,-, bloc 15,. B,. 10, județul T, domiciliată în T,-, bloc 50,. A,. 16, județul T, domiciliată în T,-, -,. 5, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliat în T,- A, județul T, domiciliat în sat, comuna, județul T, domiciliată în T,-, bloc 2,. A,. 12, județul T, domiciliat în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești, întrucât prin decizia civilă nr. 568/CM/12.10.2009 s-a admis recursul pârâtei, s-a casat sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea pentru refacerea expertizei contabile.
La dosarul nostru se află atașate dosarul Tribunalului Tulcea nr- - vol. I - 270 file, vol. - 532 file.
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
- -
2 ex.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
