Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 599/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 599/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 împotriva sentinței civile nr.480/CM din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns prof. în calitate de lider pentru intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar"Muntenia" în numele și pentru membrii de sindicat, și, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimaților-reclamanți având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul tribunalului Argeș, reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Orașul C prin Primar, Centrul Bugetar Liceal Pedagogic I, Grădinița cu Program Normal nr.2, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâții Grădinița cu Program Normal nr.2, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar, toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății, să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt încadrați în funcție didactică la Grădinița cu Program Normal nr.2 C, iar potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Au susținut reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripția extinctivă se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune. Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
A mai arătat pârâtul că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004 prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit art.43 lit. a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore, ca urmare nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite, spre deosebire de norma didactică a profesorilor, care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în baza art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare, arătând că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art.19-35 din Legea nr.500/2002.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâții Consiliul Județean A și Municipiul C - prin primar, cu motivarea că, potrivit Legii nr.215/2001, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate inspectoratului școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, iar repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Prin sentința civilă nr. 480/CM din 28 mai 2008 au fost admise excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți.
Au fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Educației, Cercetării și T și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Normal nr.2 Cîmpulung și Centrul Bugetar Liceal Pedagogic I să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 04.06.2004, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Normal nr.2 C și Centrul Bugetar Liceal Pedagogic I C să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Municipiul C să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost respinsă cererea privind reducerea normei didactice.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Normal nr.2 C și Centrul Bugetar Liceal Pedagogic C la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, potrivit art. 137 cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți.
Astfel, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A, reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, respectiv că, potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001 în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", ceea ce înseamnă că nici unul dintre acești doi pârâți nu are calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, art.20 alin.1 din același act normativ prevede: "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale", iar în raport de aceste dispoziții unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică, iar norma didactică se regăsește în planul de învățământ, a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz sunt ordonatori secundari de credite, hotărârea trebuie să le fie opozabilă, astfel că instanța a apreciat că pârâtul Municipiul C are calitate procesuală pasivă.
De asemenea a fost considerată ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului material la acțiune, având în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit. a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit. c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate, iar nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar, sens în care trebuie avute în vedere dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege, prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, faptul că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic, rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit. a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art. 70-72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis acțiunea conform celor de mai sus.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad eclarat recurs împotriva sentinței, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, și arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În dezvoltarea recursului, se arată că nici acordul și nici nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006 prin care acesta a fost aprobat nu au ca obiect plata drepturilor aferente celor 2 ore, ci se referă la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.128/1997 din perioada octombrie 2001 -septembrie 2004, ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
A concluziona altfel, înseamnă a nesocoti hotărârea dintre comisia de negociere a Guvernului și federațiile reprezentative din învățământ.
Mai arată recurentul că, instanța de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins excepția de prescripție.
Analizând sentința recurată, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând curtea apreciază că aspectul prescripției, hotărârea tribunalului este motivată, instanța reținând că prescripția a fost întreruptă printr-un act de recunoaștere, respectiv acordul încheiat la 28.11.2005.
Pe de altă parte, curtea constată că în mod corect instanța de fond a extins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
codul muncii nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive, însă, potrivit art.295 alin.1, dispozițiile codului muncii se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 26 februarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001-4.06.2004 zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultate din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 codul muncii și art.312 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.480/CM din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR "MUNTENIA" în numele și pentru membrii de sindicat, și și pârâții ORAȘUL CÂMPULUNG - PRIN PRIMAR, CENTRUL BUGETAR LICEAL PEDAGOGIC C, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR.2 C, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL JUDEȚEAN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
Ex.2/13.10.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Daniel Radu
