Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 601/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile formulate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 și COMUNA - prin primar, împotriva sentinței civile nr.439/CM din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns prof. în calitate de lider pentru intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar"Muntenia" în numele și pentru membrii de sindicat:, -, și, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-pârâți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentantul intimaților-reclamanți având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.04.2008, reclamantele, - și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar " Muntenia", au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului A, Școala nr.2, Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Județean A și Comuna -prin primar, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Școala nr.2, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar, toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății, să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantele au arătat că sunt încadrate în funcție didactică la Școala nr.2.
Potrivit art.45 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plătii acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T au fost de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâții Consiliul Județean A și Comuna -prin primar.
Potrivit Legii nr.215/2001republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința nr.439/CM/21.05.2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acești pârâți.
S-a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar al Județului A cât și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Școala nr. 2 și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-17.08.2003, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi iar pârâții Școala nr. 2 și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A este întemeiată întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art. 20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
S-a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T este neîntemeiată și a fost respinsă având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995 coroborat cu art. 44 din Legea nr. 198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz sunt ordonatori secundari de credite, s-a apreciat ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care pârâta Comuna are calitate procesuală pasivă.
S-a respins și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.1 lit.c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantelor beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 litera a din lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Ministerul Educației Cercetării și T și Comuna.
Se arată în recursul declarat de Ministerul Educației Cercetării și T că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de acest pârât.
Faptul că prevederile acordului aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997,l nu duce la întreruperea termenului de prescripție întrucât nici acest acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu 2 ore.
Dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de OUG nr.17/2006 și nici prin ordinul nr.3351/2006 nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Față de motivul arătat se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca prescrisă.
În recursul declarat de Comuna se critică sentința instanței de fond tot sub aspectul respingerii nejustificate a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților.
Se arată că aceștia au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, pe perioada 2001, 2003 și față de data formulării acțiunii 9.04.2008 operează prescripția.
Cu privire la întreruperea termenului de prescripție prin recunoașterea drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentare se arată că, atât prin acordul invocat de reclamanți și aprobat de OUG nr.17/2006, cât și prin acordul încheiat la 27.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federația Sindicală din Învățământ, cât și cele două acte normative respectiv OUG nr.17/2006, cât și Ordinul nr.3351/2006, nu se face niciun fel de referire la plata drepturilor salariale reprezentând depășirea normei didactice.
Pe de altă parte Comuna nu este angajatorul cadrelor didactice, calitate care o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, motiv pentru care acțiunea formulată împotriva acesteia este neîntemeiată și trebuia respinsă.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată de Ministerul Educației, Cercetării și T în recursul declarat cât și de pârâta Comuna se constată că în mod corect instanța de fond a respins-
Astfel, în ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 2001-2004, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din nr.OUG17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Este adevărat că, potrivit art.83 alin.1 lit.c din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 09.04.2008, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data introducerii acțiunii.
Și susținerea formulată de recurenta Comuna pe fondul cauzei este neîntemeiată, întrucât, într-adevăr, drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, respectiv de centrele universitare de învățământ, iar calcularea și acordarea efectivă a acestora este obligația angajatorului propriu.
Potrivit dispozițiilor art.26 anexa 8 b din Legea nr.631/2002 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2003, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoarea adăugată, iar repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii, se face de către consiliul județean prin hotărâre, cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar Județean.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, în cadrul prerogativelor conferite de art.38 lit. și e, consiliul local are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor necesare pe comune, orașe, municipii, așa cum s-a arătat mai sus, în vederea salarizării personalului didactic.
În același context, comuna urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective, chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv, iar această obligație vine în concordanță cu ceea ce susține și pârâtul în recurs.
Așa fiind, este inexact că prin hotărârea pronunțată, admițând acțiunea și față de Comuna instanța ar fi încălcat legea, dimpotrivă, soluția fiind conformă cu legea.
Față de cele arătate recursurile declarate de ambii pârâți sunt nefondate și în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 și COMUNA - prin primar, împotriva sentinței civile nr.439/CM din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.PG.//2ex/10.10.2008
Jud.fond;
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Daniel Radu
