Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 600/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 600/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 împotriva sentinței civile nr.481/CM din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns prof. în calitate de lider pentru intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar"Muntenia" în numele și pentru membru de sindicat, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimaților-reclamanți având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2008, reclamanta, reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului A, Școala, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Județean A și Comuna, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați: pârâții Școala, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar; toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 1 octombrie 2004, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății; să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
În fapt, reclamanta a arătat că este încadrată în funcție didactică la Școala și că potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
A mai arătat reclamanta că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005 prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantei și nu are obligația de a plătii acesteia drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat că Acordul invocat de reclamantă, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu a contestat în perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată modul de stabilire a salariului, așa cum prevedeau dispozițiile art.27 din nr.HG281/1993, astfel că pentru trecut solicitarea este neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul a susținut că este eronată opinia reclamantei referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Pârâtul Consiliul Județean Aai nvocat, de asemenea prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu următoarea motivare:
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Prin sentința civilă nr.481/CM din 28 mai 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, respingând acțiunea față de acești pârâți.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar al Județului
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și obligată pârâta Școala cu Clasele I - VIII să plătească acesteia drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal, corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 01.10.2004, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Aceeași pârâtă a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâta Comuna a fost obligată să aloce pârâtei Școala cu Clasele I - VIII fondurile necesare achitării drepturilor de mai sus.
A fost respinsă cererea privind reducerea normei didactice.
Pârâta Școala cu Clasele I - VIII a fost obligată la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A, sens în care a fost respinsă acțiunea reclamantei față de acești pârâți.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantei și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă, potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost privită ca neîntemeiată și respinsă ca atare, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 corob. cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost respinsă având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de personal didactic, respectiv de educatoare la Grădinița, care este coordonată de Școala, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă, a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar (art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar).
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantei, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ce presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art. 70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, așa cum s-a arătat.
În temeiul art.269 Codul muncii, ținând seama de faptul că reclamantei i s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 1.10.2004 -27.11.2007 prin sentința civilă nr.794/CM/2007, a fost obligată pârâta Școala cu Clasele I-VIII să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-1.10.2004, drepturi ce urmează fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Având în vedere că în atribuțiile Inspectoratului Școlar A prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 republicată nu se regăsesc și reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale, instanța a respins acțiunea față de acest pârât.
Împotriva sentinței civile nr.481/CM/28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T care a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304, 3041Cod procedură civilă, Legea nr.84/1995, Legea nr.128/1997, nr.OUG17/2005, nr.3351/2006, după cum urmează:
1 - În mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T, deoarece dreptul de a cere diferențe salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data când aceste sume erau datorate și nici nu a intervenit instituția întreruperii prescripției extinctive și nu a motivat de ce a respins această excepție.
2 - S-a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de Guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
Tot în dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că dreptul pretins de reclamantă este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006, de nr.3351/2006, în nici unul din aceste acte normative neexistând o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de ansamblul actelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Curtea constată că dreptul material la acțiune al reclamantei nu s-a prescris, deoarece în cauză operează instituția întreruperii prescripției extinctive conform art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Verificând motivarea sentinței civile recurate, Curtea constată că instanța de fond a analizat și motivat excepția prescripției dreptului material la acțiune și care au fost considerentele pentru care a respins această excepție.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamantă de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinește cele două condiții și,întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanta este îndreptățită la plată suplimentară.
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății acestor drepturi salariale către reclamantă, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T împotriva sentinței civile nr.481/CM din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.481/CM din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamanta, reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, cu sediul în Pitești,--6, județ A și pârâții COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județ A, ȘCOALA, cu sediul în comuna, județ A, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,--6, județ A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județ A și CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în Pitești, nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/24.10.2008.
Jud.fond:
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Daniel Radu
