Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6005/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -cota participare profit-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6005
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
- - - -JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
- - - -judecător
Grefier -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, e, e, e, A, e, e, și, împotriva sentinței civile nr.1226/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA și Sucursala SA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: avocat pentru recurenții reclamanți și intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat delegație de substituire pentru avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită într-o teză principală admiterea recursului casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj și trimiterea spre rejudecare cu administrarea de probei cu expertiză iar în subsidiar solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul că admiterii acțiunii și obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând cota de 10% conform CCM pe anii 2005-2006, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimat pârât SC Sa solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr..1226/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-,a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în raport de susținerile părților, actele depuse și dispozițiile legale aplicabile, acțiunea este neîntemeiată urmând a fi respinsă din următoarele considerente:
Petentii au arătat că sunt salariatii intimatei intimatei Sucursala SA, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a înlăturat apărarea intimatei, apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Instanța a constatat că, potrivit art.139 din CCM următoarele: cota de participare, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu condiția negocierii fiind primordială fiind necesar a fi îndeplinită anterior realizării dreptului, respectiv acordării cotei de participare la profit.
Cum părțile nu au purtat negocieri cu privire la acest articol din contractul colectiv de muncă, acest capăt de cerere s-a constatat a fi prematur introdus.
Starea de pasivitatea a sindicatelor cu privire la declanșarea și finalizarea procedurii prevăzute de art. 139 din CCM s-a reținut a fi imputabilă și acestora, neputând fi invocată propria culpă pentru obținerea unui drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții invocând motivele de recurs de nelegalitate, prev. de art. 304 pct. 7,8,9 civ, în sensul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii în sensul că, potrivit art. 139 din obligația negocierii revenea angajatorului, reținerea culpei exclusive a Sindicatului pentru nedeclanșarea și neînființarea procedurii prevăzute de art. 139 din echivalează cu pronunțarea unei hotărâri fără temei juridic, sau cu interpretarea greșită a obiectului dedus judecății, calitatea de reclamant în dosar neavând-o Sindicatul ci un grup de salariați, ignorându-se totodată dispozițiile art. 243 alin. 2. care îi legitimează pe reclamanți -ca salariați- să acționeze angajatorul în judecată când drepturile înscrise în contractul colectiv de muncă sunt nesocotite.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din analiza dispozițiilor CCM la nivel de societate rezultă că, începând cu anul 2004 salariații beneficiază de un număr de acțiuni acordate gratuit cu ocazia privatizării, număr de acțiuni precizat a fi i negociat de sindicate și patronate.
Această dispoziție se regăsește și la nivelul anului 2005, 2006, 2007.
În contractul individual de muncă, în care părți sunt reclamantul și angajatorul,acest drept nu este individualizat.
Potrivit dispozițiilor art. 236 Codul muncii și ale art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, orice contract colectiv de muncă constituie izvor de drept, care produce efecte față de angajator și salariații la care se referă.
Dispozițiile CCM la nivel de ramură și de unitate constituie legea părților, ceea ce presupune respectarea de către părți a clauzelor referitoare la drepturile incluse în clauzele minimale.
Reclamanții au calitate procesuală activă în cauză, astfel cum corect s-a reținut de către instanța de fond, sindicatul fiind reprezentantul salariaților în baza unui contract de mandat, art. 14 lit.b din Legea 130/1996, și se constată că, în raport de clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă, reclamanții,având calitatea de salariați ai unității intimate au drepturile menționate, ca atare, în respectivele convenții.
În al doilea rând, același contract colectiv de muncă cuprinde dreptul salariaților de a beneficia de cotă parte profit acțiuni, gratuit, însă, sub condiția negocierii acesteia între patronat și reprezentanții salariaților-respectiv Sindicat.
Deși dreptul analizat este prevăzut sub condiția negocierii, în fapt, această condiție nu a fost îndeplinită, astfel că, dreptul de acordare cota parte de profit nu a fost recunoscut de către patronat sub aspectul individualității,al existenței ca drept de sine stătător.
Prin contractul colectiv de muncă de la nivelul, salariații -deci și reclamanții - sunt titulari a unei obligați de a face, atât din partea sindicatului cât și a patronatului, obligația de a negocia drepturi de natură salarială, respectiv dreptul de acordare a cotei de participare la profit.
Curtea reține că, dreptul de a negocia anumite drepturi în favoarea salariaților nu se confundă cu însuși dreptul acordat, căci, primul izvorăște din obligația de "a face" pe care și-o asumă părțile semnatare la nivel de unitate, prin încheierea convenției de muncă, - obligația de a negocia un drept, în general -, pe când dreptul însuși, presupune individualizarea, cuantificarea, determinarea sa în concret, aceasta echivalând în fapt cu analizarea fondului cererii deduse judecății, de către reclamanți.
Prin urmare există un CCM la nivel de unitate - în care părți sunt salariatul și patronatul pe de -o parte, și o obligație de a negocia anumite drepturi pentru salariați, asumate de reprezentanții salariaților și patronat, iar pe de altă parte,acțiunea pe care o au salariații la îndemână pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin CCM de către patronat, inclusiv aceea privind obligarea patronatului de a negocia anumite drepturi salariale, cum este dreptul la acțiuni, dreptul la o cotă parte profit etc.
Ori, fără a se fi lămurit natura raportului juridic dedus judecății, cu drepturile și obligațiile specifice ale părților, instanța nu putea intra cercetarea fondului și, cu atât mai mult nu putea stabili, dacă există un anume tip de răspundere având temeiul juridic în obligația asumată prin CCM de a negocia, obligație de a face sau, dacă există răspundere contractuală în care drepturile sunt determinate sub aspectul întinderii, exigibilității acestora, instanța de fond putând aprecia că cererea este prematură sau neîntemeiată și aceasta în raport de finalitatea negocierii și termenul stabilit în acest sens în CCM la nivel de unitate
introducerii unei acțiuni în justiție presupune existența dreptului, care însă nu a devenit actual - în cazul de față ca urmare a neîndeplinirii condiției negocierii -, pe când netemeinicia cererii presupune cercetarea condițiilor privind însăși existența acelui drept, a condițiilor impuse de lege pentru acordarea lui.
În rejudecare, instanța de fond va analiza deci, obligațiile și termenele impuse de lege pentru îndeplinirea acestor obligații de către părți, răspunderea pe care o antrenează nerespectarea clauzelor contractuale și cui incumbă aceasta, având în vedere și succesiunea contractelor colective de muncă de la nivelul unității care conțin această mențiune.
Curtea constată că, prin modul de soluționare a cauzei de către instanța de fond - respingerea ca nefondată a acțiunii, în timp ce, în totală neconcordanță, în cuprinsul considerentelor sentinței, fără a se intra in cercetarea aspectelor ridicate de cauza dedusă judecății, aceeași instanță, se pronunță în sensul că cererea este prematur introdusă în raport de lipsa negocierilor dintre unitate și salariați, salariați cărora le incumbă întreaga răspundere pentru această nerespectare a clauzelor contractuale, aspect ce conduce, în final, la respingerea acțiunii, în virtutea principiului potrivit căruia, nimeni nu-și poate invoca propria culpă în obținerea unui drept în justiție.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 teza I, admițându-se recursul reclamanților, hotărârea instanței de fond va fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit dispozițiilor art. 312 alin 2 și 5.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, e, e, e, A, e, e, și, împotriva sentinței civile nr.1226/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA și Sucursala SA, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. jud. -
4ex/ 10 nov. 2009
și
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure
