Drepturi salariale (banesti). Decizia 6171/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6171
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții G, -, G, -, G, -, -, a, -, împotriva sentinței civile nr.1895/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, precum și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiune, reclamanții G, -, G, -, G, -, -, a, -, au formulat cerere de chemare în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, și in contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să se constate existența unui caz de discriminare salarială și să fie obligați pârâții să stabilească o indemnizație corespunzătoare coeficientului 19 din /2006, la care să se adauge, după caz, coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile de conducere, începând cu data de 1 aprilie 2006 și pe viitor, să calculeze și să plătească drepturile bănești până la încadrarea în salarizarea conformă hotărârii judecătorești, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea fondurilor necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
În motivare reclamanții au arătat că procurorii DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr.crt. 6-13 de la litera A din anexa OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate, coeficienții de multiplicare fiind între 9-23.
De asemenea, au mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale potrivit OG 9/2000 și la indexarea sumelor datorate conform indicelui de inflație, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivare, petenții au precizat că salarizarea diferită între procurori din cadru parchetelor și cei din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, constituie o discriminare directă între aceștia.
Au mai arătat petenții că prin OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 nu a fost înlăturată această discriminare directă ci, contrar, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate această discriminare s-a adâncit fiind eliminat obiectivul inițial respectiv înlăturarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește salarizarea magistraților.
Această grilă de salarizare a stabilit în favoarea categoriei sus-menționate un coeficient de multiplicare de 19, și prin neacordarea acestuia și celorlalte categorii de procurori constituie discriminarea creată de legiuitor,fiind astfel încălcate prevederile art. 1al. 2 lit.e pct. 1 din OUG 137/2000.
Prin Legea 508/2004 a fost creată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism iar procurorii, indiferent că activează la nivelul structurii centrale sau la nivelul structurilor teritoriale pentru luarea măsurii arestării preventive, pentru prelungirea arestării preventive, pentru autorizarea percheziției, trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente a judeca în fond, instanțe care hotărăsc dar cu concluziile puse de procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale sau judecătorii.
Tot acești procurori au competența de a participa la judecarea cauzelor și de a exercita eventualele căi de atac, iar judecarea în fond precum și a căilor de atac se face cu concluziile procurorilor de la parchetele de pe lângă instanțele competente a judeca fondul, apelul sau recursul.
În raport de aceste considerente, reclamanții se consideră discriminați în ceea ce privește salarizarea.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus la dosar întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale a instanței în favoarea Judecătoriei Slatina având în vedere că reclamanții și-au întemeiat solicitările pe dispozițiile OUG 137/2000.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind inadmisibilă având în vedere că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a mai susținut că salarizarea procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se face având în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile. art.3 din OUG nr.27/2006 și ale art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004, prin raportare la tratamentul salarial asigurat procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație.
De asemenea, s-a solicitat respingerea capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cuvenite și plata dobânzilor având în vedere inaplicabilitatea dispozițiilor art. 3 al 3 din OG NR 9/2000.
În baza art. 60-63 cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună ca acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007,care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților date fiind prevederile art. 19 din Legea 500/2002.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care solicită pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite și implicit nu are calitate procesuală pasivă, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu reclamanții, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată
Cu privire la cererea de chemare în garanție s-a solicitat respingerea acesteia deoarece nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite și nici de a administra aceste bugete, iar potrivit art. 30 din Legea 500/2002 pentru alocarea de fonduri suplimentare este necesară o hotărâre a Guvernului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanții sunt procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, fiind salarizați potrivit OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 anexa 1 lit.A pct. 20-24, iar prin prezenta cerere au solicitat acordarea despăgubirilor ca urmare a discriminării create prin neacordarea aceleiași salarizări prevăzute la anexa 1 lit. A pct.6-13, respectiv coeficienții de multiplicate 15-17 față de 19-23 acordat procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, instanța analizând excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Publica constatat că este neîntemeiată, deoarece drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi salariale și ca urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 al1 lit. c din codul d e procedură civilă.
Analizând dispozițiile art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 și art.3 alin.1 din OUG 27/2006 s-a reținut că indemnizația magistraților se face în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură.
În speță Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii din cadrul acestora sunt salarizați conform coeficienților de multiplicare 19-23, având un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii în cadrul structurilor sus-menționate, respectiv prin numire, exercitarea funcției pe o durată temporară, revenirea pe postul deținut la expirarea numirii, precum și activitatea desfășurată, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între petenți și procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În mod evident OG l37/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000, iar în cazul petenților legea a prevăzut modalități de salarizare diferite în funcție de nivelul instanței, inegalitățile fiind justificate.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții susținând că, în mod greșit restul personalului, salarizat prin OUG nr. 27/2006, este pus în imposibilitatea, în mod discriminatoriu, de a beneficia de salarizarea majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane ( procurori din cadrul DNA și DIICOT) li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă pentru acest nivel.
În plus, nu toți procurorii din cadrul DNA și DIICOT funcționează efectiv, în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete.
Au susținut reclamanții că prin salarizarea diferențiată sunt discriminați, în sensul art. 2 alin. 3 și art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă ( loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii.
Simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007 "Procurorii din cadru DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit art. 6 - 13, lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii". Aceste dispoziții legale reglementează salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 3 alin. 1 din aceiași ordonanță prevede că, "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță".
Potrivit Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica DIICOT, această direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în raport cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Ca atare susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
Față de cele prezentate recursul este nefondat și în temeiul art. 312 din codul d e procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G, -, G, -, G, -, -, a, -, împotriva sentinței civile nr.1895/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, precum și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./2ex/19.11.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
