Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 4151/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR 6115/
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
_____
Pe rol,soluționarea cauzei civile,privind recursul formulat de recurenta - "" SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.108/LM din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și,având ca obiect - drepturi bănești -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta -""SA,prin apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 04 septembrie 2009, emisă de Baroul București Cabinet Individual, lipsă fiind intimații, G și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta, prin apărător, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Curtea,în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.108/LM din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinge excepția prematurității acțiunii și prescripției dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, invocată de pârâtul - SA, a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamanților cu privire la primele aferente sărbătorilor de Paști 2004, invocată de instanță din oficiu, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților, și G, împotriva pârâtei - SA, și a fost omologat, în parte, raportul de expertiză întocmit de expert contabil.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților și G câte 6074 lei fiecăruia, reprezentând suplimentări salariale nete actualizate cu indicele inflației pentru Paști 2005, 2006, 2007 și C 2004, 2005, 2006,2007, iar reclamantului suma de 3124 lei, reprezentând aceleași drepturi pentru Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, precum și la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a invocat, din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, privind drepturile solicitate pentru perioada anterioară datei de 15.11.2004, cu privire la care constată că este întemeiată; astfel, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Pentru drepturile aferente Sărbătorii de Paști 2004 dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut în luna aprilie 2004, dată de la care a început să curgă termenul special de prescripție de 3 ani, ce s-a împlinit în aprilie 2007, așa încât la data formulării acțiunii - 15.11.2007, dreptul la acțiune pentru suplimentarea salarială ce s-ar fi cuvenit pentru Paști 2004 era deja prescris.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei - SA, raporturile sale de muncă încetând la 24.10.2006 pentru, la 14.09.2006 pentru și la 31.05.2006 pentru
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate anterior anului 2003, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minim15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În anul 2003, pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, textul art. 168 fost modificat prin inserarea alin. 2, care prevede:,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", pentru anul 2004, textul art. 168 din CCM fiind redactat într- manieră identică.
În temeiul acestei modificări pârâta susține că, atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamanți, iar art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg, astfel încât nu se mai justifică pretenția lor din prezent de a li se plăti separat aceleași drepturi.
În Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 la nivel de unitate încheiat între SNP SA și salariați reprezentați de, înregistrat la. cu nr. 2714/16.04.2004, al cărui conținut este cunoscut tribunalului și părților din numeroasele alte cauze aflate pe rolul aceluiași complet, la art.168 alin.1 se prevede "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor", iar la art.168 alin. 2 se precizează: "Pentru anul 2003 suplimentările de al art.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Susține pârâta că, la negocierile colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, cu intenția ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale mai sus menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori și că în acest sens, s-a prevăzut în mod expres că " În anul 2003 suplimentările salariale de al alin.(1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Astfel, în temeiul art. 9 din CCM, precum și al prevederilor anexei 2 în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM, a fost înființată Comisia Paritară, în scopul de a clarifica intenția reală a părților la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formată tocmai din reprezentanții părților semnatare.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003.
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din CCM al SA". Prin această decizie s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, precum și ca începând cu 2003, părțile au înțeles ca art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Din examinarea actelor invocate de părți, coroborată cu expertiza contabilă efectuată în cauză, tribunalul a constatat că potrivit art. 236 alin.1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentanți prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
De asemenea, dispozițiile art. 236 alin. 4 din același cod, prevăd: contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art. 243 din Codul muncii "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți", iar "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta".
S-a avut în vedere că, potrivit art. 244 din Codul muncii "clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru". Aceste prevederi se regăsesc și în art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
În aplicarea acestor prevederi legale, între patronul - SA și salariați - reprezentați de către, federație sindicală care a fost mandatată de către salariații societății să negocieze și să semneze contractul colectiv de muncă "în numele salariaților ", - s-a încheiat contractul colectiv de muncă (CCM) la nivel de unitate. După intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii Societăți și, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
În Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 la nivel de unitate încheiat între SNP SA și salariați reprezentați de, înregistrat la. cu nr.2714/16.04.2004, al cărui conținut este cunoscut tribunalului și părților din numeroasele alte cauze aflate pe rolul aceluiași complet, la art.168 alin.1 se prevede "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor", iar la art.168 alin. 2 se precizează: "Pentru anul 2003 suplimentările de al art.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, 2007, textul art.168 alin.1 rămâne neschimbat, iar textul art.168 alin.2 se modifică, având următorul conținut: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.(1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Față de formulările confuze și neclare ale clauzelor contractuale redate, tribunalul apreciază că, deși art. 168 alin. 2 din CCM la nivelul - SA a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2003, nu rezultă indubitabil faptul că aceleași drepturi au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pentru anii următori, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1 al art. 168, ce reitera dreptul salariaților la suplimentările salariale de Paști și C, precum și necesitatea negocierilor înainte de eveniment în scopul stabilirii valorii concrete și a criteriilor. Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
onducerea companiei pârâte, în acord cu sindicatul, a emis într-adevăr, pe 18 iunie 2007, o adresă a Comisiei paritare care precizează că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", însă tribunalul constată că interpretarea clauzei de către comisia paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, a avut loc peste termenul pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă ale anilor 2004, 2005, 2006 și parțial 2007, și chiar cu încălcarea dispozițiilor art. 31 rap. la art. 25 din Legea nr. 168/1996, pentru neînregistrarea acestei modificări la direcția județeană de muncă, astfel că nu poate produce efecte, și cu atât mai puțin, retroactiv, pentru anii anteriori, așa cum de altfel s-a dezlegat această problemă de drept prin deciziile de casare, obligatorii pentru judecătorii instanței de trimitere, conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
Mai mult, prin hotărârea comisiei paritare, s-a vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în contradicție cu textul neechivoc al prevederii; tribunalul constată că interpretarea dată de Comisia Paritară în anul nu are suport logic, deoarece, dacă astfel ar fi stat lucrurile și aceasta ar fi fost voința reală a părților la încheierea actului adițional din anul 2003, inserarea prevederilor art.168 alin.1 și în CCM și pe anii următori nu mai avea sens, ci s-ar fi menționat că pentru anul 2004, pentru anul 2005, pentru anul 2006, au fost incluse în salariul anului anterior, ori în CCM pe anul 2004 se prevede la art.168 alin.2 că "pentru anul 2003 vor fi incluse în salariu drepturile prevăzute la alin.1", nu și pentru anii următori.
În sfârșit, în ceea ce privește validitatea hotărârii Comisiei Paritare, tribunalul apreciază că, din perspectiva art. 38 alin.2 din Codul muncii care interzice orice convenție prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, sindicatul și-a depășit atribuțiile, rolul său fiind acela de acționa în interesul membrilor, iar nu în defavoarea lor, iar din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
În concluzie, câtă vreme Legea nr. 130/1996 nu precizează modul în care trebuie interpretate clauzele contractelor colective de muncă, în temeiul art. 295 alin. 1 din Codul muncii (care face trimitere la dispozițiile legislației civile ca drept comun), interpretarea contractelor colective de muncă se realizează prin acordul părților, prin aplicarea regulilor de drept comun prevăzute de Codul civil și prin aplicarea regulii potrivit căreia, sensul anumitor clauze echivoce trebuie apreciat în favoarea salariaților (dacă ele nu s-au putut interpreta nici prin consens și nici prin aplicarea regulilor de drept comun), iar ca particularitate, în cazul în care între clauze există contrarietate cu privire la aceeași problemă, salariaților li se aplică clauza cea mai favorabilă. De altfel, prin contractele colective din cauză au fost prevăzute dispoziții similare în ceea ce privește executarea și interpretarea clauzelor conținute, la art. 9 fiind stabilit că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului". Cum interpretarea comisiei paritare este ineficace, după cum s-a arătat mai sus, tribunalul constată că, în baza art. 168 din contractele colective de muncă la nivel de unitate anuale, reclamanții aveau dreptul la suplimentări salariale cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C din anii 2004-2007, în cuantum de un salariu de bază mediu pe - SA, drepturi bănești pe care nu le-au primit nici până în prezent.
Pe de altă parte, tribunalul a considerat că angajatorul pârât nu a adus probe care să dovedească faptul ca in realitate aceste prime, pe care le consideră incluse în salariul de bază, au fost și plătite, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an. Astfel, în urma verificării statelor de plata aferente anilor 2004 - 2007, precum și a carnetelor de muncă de către expertul contabil desemnat în cauză, s-a constatat faptul ca nu au fost incluse suplimentările salariale cu ocazia Sărbătorilor de Paști si de C în salariul de bază al reclamanților pe perioada 2004-2007.
S-a constatat că aprecierile expertului se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, deoarece din negocierile purtate, adresele emise de conducerea pârâtei la acea vreme și mențiunile din carnetele de muncă ale reclamantelor vizând, reașezarea salariilor",majorarea salariilor de bază",creștere a salariilor cu 10%"; rezultă că mențiunile utilizate legat de creșterile salariale realizate în perioada de referință, precum,reașezare salarială",modificat spor vechime",actualizat salariul",modificat salariul" conform adreselor, nu prevăd că au legătură cu suplimentările salariale de Paști și C, iar pârâta avea obligația, potrivit art.287 din Codul muncii, să facă dovezi în apărarea sa prin care să demonstreze că aceste drepturi au fost efectiv acordate salariaților.
Cu privire la drepturile aferente Sărbătorii de Paști 2004 s-a respins ca prescrisă extinctiv acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamanților ce beneficiază de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea introdusă de intimații-reclamanți și G s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște pe anii 2004-2007 și de C pe anii 2004-2007, iar reclamantul a solicitat suplimentări salariale de Paște pentru anii 2005-2006 și de C pentru anii 2004-2006, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea apreciază că interpretarea dată de către instanța de fond ansamblului probator administrat în cauză este eronată, din următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate anterior anului 2003, s-a prevăzut că, ocazionat de sărbătorile de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În Contractele colective de muncă încheiate ulterior anului 2003 nu mai există prevederea expresă că suplimentările salariale sunt introduse în salariul de bază, însă, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că salariile de bază medii pe SA au fost mai mari în 2004 față de 2003, în 2005, față de 2004 și în 2006 față de 2005, nivelul crescător de la an la an al salariului mediu de bază demonstrând că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în 2003 s-au menționat și în salariile de bază din anii următori, astfel încât veniturile câștigate de reclamanți și-au păstrat caracterul permanent.
Această stare de fapt se coroborează și cu hotărârea Comisie Paritare nr.12/18.06.2007, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în sensul că voința partenerilor sociali a fost de a incluse suplimentările salariale în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003.
Or, Comisia Paritară a fost convocată tocmai în scopul clarificării clauzei confuze, competența acesteia de a clarifica acest aspect, rezultând din Contractul colectiv de muncă fiind compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ.
Cu privire la considerentele instanței de fond referitoare la validitatea Hotărârii Comisiei Paritare și a adresei Comisie Paritare din 18.06.2007, se reține faptul că instanța nu a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității acestor înscrisuri, că până în prezent aceste înscrisuri nu au fost anulate și chiar dacă privite în mod singular, prin ele însele nu pot produce efecte, deoarece interpretarea clauzei îndoielnice din Contractul colectiv de muncă a avut loc peste termenul pentru care au fost încheiate Contractele colective de muncă ale anilor 2004-2006 și parțial 2007, acest aspect fiind stabilit irevocabil prin decizia civilă nr.1900/R/27.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, cuprinsul acestora urmează a fi coroborat cu celelalte probe administrate în cauză din care rezultă că începând cu anul 2003 reclamanților li s-a "reașezat salariul conform actului adițional la Contractul colectiv de muncă pe anul 2003", în sensul măririi acestuia.
Nu se constată ulterior datei de 01.02.2003 nici o micșorare a drepturilor salariale cum ar fi fost firesc dacă primele de paște și crăciun ar fi fost incluse în salariu doar pentru anul 2003, dovada includerii acestor prime în salariul de bază pentru perioada în litigiu fiind reprezentată de evoluția crescătoare a salariilor reclamanților.
Expertul contabil desemnat în cauză, a concluzionat în sensul că din analiza carnetelor de muncă al reclamanților nu rezultă clar includerea în salariul de bază a prevederilor art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
Însă în situația în care ar fi avut aceste dubii, expertul trebuia să solicite unității deținătoare și copii ale ștatelor de plată ale reclamanților pentru perioada în litigiu, cu atât mai mult cu cât în carnetele de muncă ale acestora apar modificări salariale atât înainte de anul 2003, cât și după 2003, de genul actualizat salariul, reașezat salariul, mărit salariul de bază cu 10%.
Tot în sprijinul acestor considerente este și faptul că în anul 2005 fost inclusă în Contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, intenția semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor solicitate în venitul lunar fiind susținută de modalitatea de modificare a textului inițial convenit, includerea în reglementarea aplicabilă anului 2005 unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nejustificându-se decât în situația în care se intenționa ca ea să producă efecte în continuare.
De asemenea, analizând comparativ versiunea republicată a Contractului colectiv de muncă din 2005, respectiv art.168 alin.2 cu cea anterioară, rezultă că părțile au dorit să sublinieze acordul părților Contractului colectiv de muncă cu privire la modificarea ce i-a fost adusă acestuia în privința drepturilor salariale suplimentare la un anumit moment, iar dacă părțile ar fi considerat că alin.2 din art.168 al Contractului colectiv de muncă se aplică doar pentru anul 2003 nu ar mai fi avut sens să îi mai aducă modificări în anul 2005 prin act adițional, modificările intervenite în cuprinsul textului precum și succesiunea lor în timp demonstrând că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază.
În măsura în care alin.2 al.168 din Contractul colectiv de muncă ar fi avut o aplicabilitatea temporară nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul art.168 din versiunea Contractului colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.
Păstrarea sa în cuprinsul documentului a fost necesară, deoarece părțile Contractului colectiv de muncă agreaseră o aplicabilitate nelimitată în timp, iar păstrarea alin.1 în cuprinsul art.168 în versiunile ulterioare anului 2003 fiind aceea de a sublinia evoluția drepturilor salariale în cadrul unității.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 pr.civ. și 274.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul înlăturării obligației pârâte de plată către reclamanții și Gas umei de câte 6074 lei pentru fiecare și de plată către reclamantul a sumei de 3124 lei, precum și în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - "" SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.108/LM din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul înlăturării obligației pârâte de plată către reclamanții și Gas umei de câte 6074 lei pentru fiecare și de plată către reclamantul a sumei de 3124 lei, precum și în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
18.11.2009
Jud. recurs.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
