Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2068/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A III A CIVIL
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR.1428
Ședința public de la 29 octombrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECTOR - - - - -
JUDECTOR - MARI
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se afl soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, împotriva deciziei civile nr.222 din 12.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția V-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârât ASOCIAȚIA DE proprietari - 10,-.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal fcut în ședința public, se prezint consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, în baza delegației pe care o depune la dosar și consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 10,-, în baza împuternicirii de reprezentare juridic, emis de Colegiul Consilierilor Juridici, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz împrejurarea c intimata-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratur al instanței, la data de 23.10.2009, întâmpinare.
Curtea înmâneaz un exemplar de pe întâmpinarea depus la dosar de ctre intimata-pârât reprezentantului recurentului-reclamant.
Reprezentantul recurentului-reclamant nu dorește acordarea unui termen întrucât a luat cunoștinț de conținutul întâmpinrii de la dosar.
Prțile declar c nu mai au alte cereri de formulat în cauz.
Curtea, având în vedere c nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate și obligarea intimatei-pârâte Asociația de Proprietari la plata debitului restant în sum total de 96988,52 lei pentru perioada 01.10.2003 - 30.06.2006, conform extraselor de cont existente la dosar cât și s permit chiriașului, titularul contractului de închiriere, accesul la spațiul aflat în subsolul blocului 10 din-, sector 1.
Solicit obligarea la plata cheltuielilor de judecat, reprezentând taxa judiciar de timbru.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicit respingerea recursului, ca nefondat.
Arat c instanțele au apreciat corect c în cauz nu sunt aplicabile dispozițiile art.998, 999 din Codul d e procedur civil, întrucât, pentru a fi realizate condițiile rspunderii civile delictuale, trebuie s fie dovedit paguba, culpa și legtura de cauzalitate între prejudiciu și culpa. Recurenta nu a putut face, din înscrisurile depuse, dovada niciuneia din condițiile rspunderii civile delictuale. Aceasta a depus la dosarul cauzei contractul de închiriere nr.13/13.11.2002 și procesul-verbal de predare-primire a imobilului închiriat din 04.12.2002. Din acest înscris, rezult c imobilul, ce face obiectul contractului de închiriere, a fost predat locatarului, astfel încât, recurenta și-a îndeplinit obligația prevzut de art.3 și 8, lit.a din contract și anume de predare a spațiului.
Mai arat c neîndeplinirea de ctre locatar a obligației de plat a chiriei nu poate fi pus în sarcina Asociației de Proprietari, cu atât mai mult cu cât nu exist nici un înscris din care s rezulte c lipsa de folosinț a imobilului închiriat se datoreaz Asociației.
Mai mult, în contractul de închiriere, la art.14, se menționeaz c neexecutarea obligațiilor prevzute în contract este sancționat cu desființarea contractului în baza pactului comisoriu de gradul patru. În ceea ce privește existența culpei, o alt condiție a rspunderii civile delictuale, arat c nici aceasta nu a fost dovedit, cu atât mai mult cu cât, a depus la dosarul cauzei decizia civil nr.1334/07.06.2006 a Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a IV-a Civil, prin care, în contradictoriu cu recurenta din prezenta cauz, s-a constatat c subsolul blocului 10 din- este proprietate comun și indiviz fiind parte din condominiu, bloc de locuințe 10.
În cauz nu a putut fi dovedit culpa, iar contractul de închiriere, invocat de recurenta-reclamant, cu nr.13/2002, este sub semntur privat, cu efectele prevzute de art.973 din Codul Civil și anume, numai pentru prțile contractante, și aceasta pentru ca, în condițiile legii, fiind un contract mai mare de trei ani, acesta trebuia notat în Cartea Funciar.
Nu solicit cheltuieli de judecat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat înregistrat la data de 23 octombrie 2006, pe rolul Judectoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamanta Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari cu sediul în-,. 10, sector 1, obligarea acesteia la plata debitului restant în sum total de 9.698,52 lei reprezentând contravaloare lips folosinț și majorri, penalitți (dobânzi) de întârziere pentru spațiul cu alt destinație decât cu cea de locuinț situat în-, subsol, sector 1, pentru perioada 01 octombrie 2003 - 30 iunie 2006 conform extraselor de cont anexate, obligarea pârâtei s permit accesul chiriașului la spațiul din subsolul imobilului situat în B,-, sector 1,cu cheltuieli de judecat.
În motivare, reclamanta a artat c a încheiat cu domnul, contractul de închiriere nr. 13 din 19 noiembrie 2002 în baza Ordinului de repartizare nr. 109 din 31 octombrie 2002 emis de Primria Municipiului B -, care este imposibil a fi executat datorit pârâtei care împiedic cu bun - științ chiriașului s își desfșoare activitatea pentru care i-a fost închiriat spațiul cu alt destinație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilitții cererii faț de temeiul legal invocat de reclamant, respectiv art. 1081 și art. 1079 Cod civil, susținând c reclamanta nu a respectat obligația de a notifica pârâta prin executorii judectorești, excepția lipsei calitții procesuale pasive a Asociației de Proprietari întrucât contractul de închiriere este încheiat cu o terț persoan, iar reclamanta s-a întemeiat pe rspunderea civil contractual. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat întrucât din procesul - verbal încheiat la 04 decembrie 2002 cu chiriașul nu rezult c Asociația de Proprietari l-ar fi împiedicat pe acesta s utilizeze spațiul, iar, pe de alt parte, subsolul blocului 10 din-, este proprietate comun și indiviz astfel cum s-a stabilit prin decizia civil nr. 1334 din 07 iunie 2006 Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a Va Civil.
A precizat pârâta c respectivul contract de închiriere este lovit de nulitate absolut întrucât privește aceast proprietate comun și indiviz a condominiului, nefiind întrunite elementele rspunderi civile delictuale, iar în plus spațiul subsolului nu vor putea fi folosite niciodat ca sal de fitness astfel cum s-a artat în contract întrucât în el se afl amplasate pe vertical conducte.
La termenul din 15 ianuarie 2007, instanța a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei invocat de pârât la acel termen de judecat, a calificat excepția inadmisibilitții ca fiind o aprare de fond și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calitți procesuale active.
Prin sentința civil nr. 5276 din 03 aprilie 2007, pronunțat de Judectoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calitții procesuale active și cererea de chemare în judecat privind pe reclamanta Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar și Asociația de Proprietari. 10.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c, prin cererea de chemare în judecat, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar a investit instanța cu o acțiune în pretenții împotriva pârâtei Asociația de Proprietari cu sediul în B,-,. 10, sector 1, întemeiat pe rspunderea civil delictual.
Asupra excepției lipsei calitții procesuale active invocat de pârât și unit cu fondul cauzei, instanța a respins-o ca neîntemeiat, apreciind c reclamanta poate fi titulara dreptului dedus judecții, faț de temeiul juridic al cererii, art. 998 - 999 Cod civil, iar pentru stabilirea calitți sale de persoan prejudiciat sunt necesare aprecieri legate de fondul cauzei.
În ceea ce privește temeinicia cererii de chemare în judecat, instanța a reținut urmtoarele:
Potrivit art. 998 - 999 cod civil "orice fapt a omului, care cauzeaz altuia un prejudiciu, oblig pe acela din a crui greșeal s-a ocazionat a-l repara".
În cauz, ambele prți pretind drepturi asupra imobilului situat în B,-, subsol, sector 1, reclamanta invocând calitatea de administrator a suprafeței locative cu alt destinație decât aceea de locuinț artând pe titularul dreptului de proprietate ca fiind Municipiul B, în temeiul procesului - verbal de recepție a blocului construit din fondurile statului de la 20 septembrie 1960, iar pârâta pretinzându-se proprietara asupra tuturor spațiilor comune din imobil, inclusiv a celor din subsol acestuia în virtutea art. 3 din anexa nr. 2 Legii nr. 114/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legale, a declarat apel reclamanta Administrația Fondului Imobiliar, criticând hotrârea pentru aprecierea eronat a probelor administrate în cauz, apelul fiind inițial înregistrat la Tribunalul Bucure ști - Secția a VI a Civil, sub nr-, care prin încheierea din ședința public de la data de 22 octombrie 2007 scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Bucure ști - Secția Civil, apreciind c litigiul este de natur civil.
În motivarea apelului, s-a invocat lipsa de rol activ al instanței de fond în soluționarea cererii, faptul c imobilul închiriat de reclamanta a fost construit din fondurile statului, și nu face parte din cele aflate în folosința comun, c asupra acestui spațiu au fost încheiate contracte de închiriere de la data întocmirii procesului verbal de recepție, iar despgubirile solicitate au în vedere contravaloarea chiriei de ctre reclamant a fost lipsita.
Prin întâmpinarea formulata, intimata pârâta invocat excepția tardivitții recursului iar pe fond s-a solicitat respingerea caii de atac exercitata în cauza c nefondata, invocându-se în esența aceleași aprri de fapt și de drept c și în prima faza procesuala.
La termenul de judecata din data de 29.01.2009, calea de atac exercitata în cauza a fost calificata c fiind apel.
Prin decizia civila nr. 222/12.02.2009, Tribunalul Bucure ști Secția V a Civil, a respins excepția tardivitții formulrii apelului și respins apelul c nefondat.
Pentru dispune astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția tardivitții formulrii apelului, c sentința apelat a fost comunicat la data de 31 mai 2007 iar apelul a fost declarat la data de 13 iunie 2007, cu respectarea termenului de 15 zile prevzut de art. 284 alin. 1 Cod de procedur civil.
În ceea ce privește fondul apelului, tribunalul a constat c prima instanț a reținut c reclamanta a invocat în speț calitatea de administrator al suprafeței locative cu alt destinație decât aceea de locuinț iar pârâta se pretinde proprietar asupra tuturor spațiilor comune din imobil, inclusiv a celor din subsolul acestuia, în virtutea art. 3 din anexa nr. 2 Legii nr. 114/1996 astfel încât, analizarea existenței unei eventuale lipse de folosinț s-a putut face numai dup promovarea unei acțiuni în revendicare prin compararea de titluri.
Faț de cele reținute, tribunalul, în baza art. 296 Cod de procedur civil a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 222 din 12 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a Va Civil, în dosarul nr-, a declarat recurs reclamanta Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar.
În motivarea recursului s-a invocat:
1. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedur civil.
Susține recurenta c decizia recurat nu cuprinde motivele pe care se sprijin.
Se arata c motivarea deciziei este un element indispensabil al acestui important act procedural cu o conotație ce vizeaz nelegalitatea deciziei recurate întrucât se afl în situația nesocotirii unei obligații legale a judectorului și anume aceea de a proceda la motivarea hotrârii în cazurile prevzute de lege.
2. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9.
Recurenta consider aplicabile dispozițiile art. 129 alin. 3 Cod de procedur civil apreciind c rolul judectorului este acela de a conduce dezbaterile, în vederea descoperirii adevrului.
Se arat c din înscrisurile existente la dosarul cauzei atât cele administrate cu prilejul judecții fondului cauzei cât și cele administrate în faza apelului, rezult c imobilul sus-menționat a fost construit din fondurile statului având și spații cu destinația de magazine (fila nr. 1 - alin. 6 - procesul - verbal de recepție încheiat la data de 18 august 1960), în speț procesele - verbale de recepție a imobilului și rspunsul formulat, de asociația de proprietari, la întrebarea nr. 1 cât și din contractele de închiriere depuse la dosarul cauzei, contracte de închiriere încheiate de -uri de la finalizarea imobilului și pân în prezent și c s-a omis faptul c pe spațiul în litigiu au existat contracte de închiriere de la data procesului - verbal de recepție și pân în data de 19 noiembrie 2002.
Se mai arat c pentru ca acest spațiu s aparțin asociației trebuia s fac parte din spațiile comune ale imobilului, adic așa cum sunt ele prevzute de legea special în materie de locațiune, respectiv Legea nr. 114/1996 - anexa nr. 2 - regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari - art. 3.
Din art. 998 și 999 Cod civil rezult c raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit și prejudiciu este un element, o condiție necesar pentru angajarea rspunderii civile delictuale a unei persoane, condiții îndeplinite de pârâții în speț. Rspunderea civil delictual este constituit din obligația de a despgubi persoana prejudiciat, adic de a repara prejudiciul cauzat, constituie o sancțiune civil cu caracter reparator care intervine în cazul svârșirii faptului ilicit cauzator de prejudiciu.
Dac debitorul refuz executarea benevol creditorul poate cere executarea silit a obligației, efectul obligației const în dreptul pe care acesta îl confer creditorului de a pretinde și de a obține îndeplinirea exact a prestației la care este obligat.
De asemenea, recurenta consider aplicabile prevederile art. 1081 Cod civil "daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere de a îndeplini obligația sa"; art. 1086 Cod civil "chiar în cazul când neexecutarea obligației rezult din dolul debitorului, daunele interese nu trebuie s cuprind decât ceea ce este o consecinț direct și necesar a neexecutrii obligației (ceea ce și cuprind penalitțile de întârziere).
Se mai arata c prejudiciul așa cum este evaluat de recurenta cuprinde paguba efectiv suferit care const, deopotriv în contravaloarea chiriei la valoarea nominal, dar și a prejudiciului suferit ca urmare a întârzierii în executare, ce poate fi evaluat de ctre instituția recurent, raportat la modul în care s-a calculat acestea în contractele de închiriere.
Pentru toate aceste aspecte recurenta solicit admiterea prezentului recurs, modificarea în tot a deciziei recurate iar prin decizia ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâtei Asociația de Proprietari la plata debitului restant în sum total de 96.988,52 lei pentru perioada 01 octombrie 2003 - 30 iunie 2006, conform extraselor de cont existente la dosar cât și s permit chiriașului, titularul contractului de închiriere, accesul la spațiul aflat în subsolul blocului 10 din-, sector 1, cu cheltuieli de judecat.
Prin întâmpinarea formulat la data de 23.10.2009, intimata solicitat respingerea recursului c nefondat.
În motivare s-a artat c nici unul dintre motivele de recurs invocate în cauza nu este fondat, c instanța de apel a reținut în mod corect c analizarea lipsei de folosinț nu se poate face decât dup soluționarea unei acțiuni în revendicare iar pe de alta parte c recurenta nu a fcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre cerințele rspunderii civile delictuale.
Se arat c în cauza contractul de închiriere încheiat de reclamant cu un terț este un contract sub semntura priva care nu este opozabil pârâtei, ca deși se încearc s se demonstreze c spațiul închiriat nu face parte din proprietatea comuna și indiviza, decizia civila nr. 1334/2006 se bucura de autoritate de lucru judecat sub acest aspect neputând fi contrazis.
Analizând actele si lucrrile dosarului prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale incidente în cauza, Curtea constat recursul ca nefondat, pentru urmtoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedur civil.
Critica este nefondat.
controlul de legalitate al deciziei civile apelate, din perspectiva acestui motiv de recurs, curtea constat c în considerentele deciziei recurate sunt artate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, modul de redactare al hotrârii rspunzând exigentelor impuse de art. 261 pct. 5 Codul d procedur civil.
Așa cum s- statuat în practica Curții Europene Drepturilor Omului, art. 6 prevede în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiz efectiv a motivelor, argumentelor și mijloacelor de prob ale prților, cu condiția s le aprecieze relevanța și fr ca asta s implice un rspuns detaliat pentru fiecare argument în parte ( de împotriva Olandei, citat mai sus, p. 19-20, 59 și 61). Importanța acestei sarcini poate în funcție de natura deciziei. De aceea, întrebarea dac o instanț și-a înclcat obligația de a motiva, conform art. 6 din Convenție, nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței ( împotriva Spaniei).
Analizând din aceasta perspectiva, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, legalitatea deciziei civile recurate, se reține c prin cererea introductiva reclamanta recurenta din prezenta cauza, invocând un drept de administrare, solicitat obligarea pârâtei la plata unui debit constând în contravaloarea lipsei de folosința și a majorri, pentru spațiul cu alta destinație decât aceea de locuința situat în B, str. - - nr. 23, sector 1, pentru perioada 01.10.20003-30.06.2006 și obligarea pârâtei sa permit accesul chiriașului în acest spațiu motivele de apel, fiind întemeiate pe existenta aceluiași drept.
Prin decizia civila apelat, tribunalul reținut c deși se invoca un drept de administrate asupra acestui spațiu cu alta destinație decât acela de locuit, pârâta opune reclamantei un drept de proprietate, astfel c, în raport de limitele investirii sale, cererea introductiv nu poate fi apreciata ca fiind fondata, ci se impune ca mai întâi, drepturile opuse de cele doua prți, s fie tranșate în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Este adevrat c motivarea anterior enunțat este una succint, care nu rspunde detaliat la toate argumentele invocate în susținerea cii de atac, îns câta vreme analiza astfel efectuat are în vedere existența în patrimoniul pârâtei unui drept de proprietate comuna indiviza asupra spațiului în litigiu, nu s-ar putea reține c pe temeiul art. 304 pct. 7 Codul d procedur civil, exist motive temeinice pentru admiterea recursului.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.9 din Codul d procedur civil.
Critica este nefondat.
Astfel așa cum rezult din cererea introductiv acțiunea civila promovata de recurenta reclamanta are ca obiect declanșarea rspunderii civile delictuale pârâtei, temeiul acesteia fiind reprezentat de svârșirea de ctre pârâta unei fapte ilicite, constând în refuzul de a permite unui terț, cu care reclamanta încheiat un contract de închiriere, folosirea spațiului se face obiectul locațiunii.
Potrivit art. 998 din Codul civil, orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greșeal s-a ocazionat, a-l repara.
Fapta ilicit ca temei al rspunderii civile delictuale, este reprezentat de orice fapt, orice manifestare exterioar, orice obiectivare unei atitudini de conștiinț și voinț a unei persoane, prin care, înclcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane, nimnui nefiindu- permis s aduc prin fapta sa vreo vtmare unei alte persoane sau drepturilor acesteia.
Așa cum s-a artat în mod constant în practic și în doctrin, fapta prejudiciabil nu este ilicit, dac a fost svârșit de autorul s în exercitarea normal unui drept subiectiv ce îi aparține și care se bucur de protecție legal.
În analizarea legalitții deciziei recurate, Curtea va porni de la decizia civil nr.1334/2006 pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști Secția IV a Civil ale crei efecte sunt opuse în prezentul proces.
Curtea constat c prin hotrârea sus-menționat s-a finalizat un litigiu pornit de ctre pârâta din prezenta cauza, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauz, Compania Naționala Posta Româna și CEC SA, având ca obiect solicitarea reclamantului de a se constata c subsolul blocului 10 din-, este proprietate comuna și indivizibila, fcând parte din condominiul acestui bloc.
Curtea de Apel Bucure ști Secția IV a Civil, prin decizia sus-amintit, a admis recursul, a modificat decizia civila nr. 389A/10.06.2004 Tribunalului Bucure ști Secția a IV a Civil, în sensul c a admis acțiunea formulata de intimata Asociația de Proprietari bloc 10 și a constatat c subsolul blocului 10 din-, este proprietate comuna și indivizibila, parte din condominiul bloc de locuințe nr. 10.
Puterea lucrului judecat, reglementat prin art. 1201 Cod civil, are la baza regula c o acțiune nu poate fi judecat decât o singur dat și c o constatare fcut printr-o hotrâre judectoreasc nu trebuie s fie contrazis de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniform a justiției. Potrivit art. 166 Cod procedur civil, pentru a ne afla în situația autoritții de lucru judecat, este necesar s exista tripla identitate cu privire la prți, obiect și cauz.
Conform reglementrii actuale, puterea de lucru judecat cunoaște dou manifestri procesuale - respectiv, aceea de excepție procesual (conform art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedur civil) și aceea de prezumție, mijloc de prob de natur s demonstreze ceva în legtur cu raporturile juridice dintre prți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil).
Aceast a doua form de reglementare a autoritții de lucru judecat vine s asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridic, evitarea contrazicerilor între considerentele hotrârilor judectorești.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legtur cu chestiunea litigioas dezlegat anterior, fr posibilitatea de a mai fi contrazis.
Raportându-se la pricina de faț Curtea constat c,decizia civila nr.1334/2006 pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști Secția IV a Civil, cuprinde modalitatea în care au fost dezlegate aspectele litigioase în raporturile dintre prți, statuându-se existența unui drept de proprietate comun asupra spațiului situat în 10 din-, fr posibilitatea ca atare constatare intrat în puterea lucrului judecat s poat fi contrazis.
Prin urmare, deși în cauz, reclamanta recurenta invoc un drept de administrare exclusiv unui spațiu din subsolul blocului 10 din-, drept în temeiul creia procedat la încheierea unui contract de închiriere spațiului și a crui protecție judiciara solicita pe calea acțiunii de, aceasta susținere nu poate fi apreciata decât ca fiind contrar celor statuate cu putere de lucru judecat în decizia sus menționata -respectiv c întregul subsol al blocului menționat deci inclusiv spațiul în cauza, este proprietate comun și indivizibil, fcând parte din condominiul acestui bloc-ceea ce nu poate fi admis.
Pe de alta parte, recurenta invoca în susținerea recursului prevederile înscrise în art. 3 anexa 2 legii 114/1996 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari aprobat prin HG. 400/2003, pentru demonstra c spațiul asupra cruia poarta litigiul nu este comun c și existenta unor contracte de închiriere a aceluiași spațiu, încheiate intre aceasta și terți, anterior anului 2002, or, aceasta susținere nu poate fi primita, tocmai ca urmare celor reținute anterior, relative la puterea de lucru judecat.
În acest sens curtea are în vedere și prevederile art. 1202 alin. 2 Cod civ. care stabilesc expres c: "nici o dovad nu este primit împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anuleaz un act oarecare, saunu d drept de a se reclama în judecat, afar numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie -", o prezumție cu astfel de consecințe, fiind și cea reglementat de art. 1201 Cod civ. și art. 166.pr.civ.
Curtea are în vedere totodat și jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului în aceasta materie. Astfel, în cauzaAmurriței împotriva României, prin hotrârea din 23 septembrie 2008, Curtea a statuat, în cuprinsul hotrârii pronunțate, c: "- instanțele ar fi trebuit s țin cont de constatrile fcute anterior de instanțe asupra situațieiterenului". De aceea, instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare nu ar fi trebuit s rejudece constatrile instanțelor precedente - Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona c permițând admiterea acțiunii în revendicare pe baza argumentelor prezentate deja în cadrul altor litigii dintre prți, sistemul pus la dispoziția prților nu a îndeplinit cerințele prevzute la art. 6 alin.1 din Convenție interpretat în lumina principiului securitții raporturilor juridice.
Pe de alta parte, simpla încheiere a unor contracte de închiriere de ctre reclamanta, nu poate fi de natura sa schimbe natura dreptului de care pârâta îl opune în speț, convențiile producând efecte doar intre prțile contractante, conform art. 973 din Codul civil.
În același timp, potrivit art. 13 din legea nr. 230/2007, veniturile obținute din exploatarea proprietții comuneaparțin asociației de proprietari. Aceste venituri alimenteaz fondurile speciale ale asociației de proprietari pentru reparații și investiții cu privire la proprietatea comun și nu se pltesc proprietarilor iar potrivit art. 14 din același act normativ, niciun proprietar nu poate înclca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comun sau individual a celorlalți proprietari din condominiu.
Dreptul de proprietate comun indiviza se caracterizeaz prin aceea c fiecare coproprietar are un drept limitat asupra bunului, exprimat într-o cot-parte nedeterminat în materialitatea sa.
Plecând de la aceste caracteristici ale proprietții comune și indivizibile, în practica s-a decis în mod constant c nici unul dintre coproprietari nu poate invoca un drept de folosința sau de administrare exclusiv asupra bunului aflat în coproprietate, ci, pentru putea efectua acte de administrare asupra unui astfel de bun indiviz, este necesar acordul tuturor coproprietarilor.
Mai mult, în temeiul art. 13 din legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, veniturile obținute din exploatarea proprietții comune aparțin asociației de proprietari, așadar, în temeiul acestui text de lege, singura entitate care poate percepe venituri din exploatarea proprietții comune este asociația de proprietari.
Cum prejudiciul pretins în cauza deriv pe de parte din împiedicarea terțului cu care reclamanta a încheiat un contract de închiriere de a folosi spațiul comun și indiviz și contravaloarea chiriei și majorrile stabilite în acest contract, iar prin încheierea unui contract de închiriere pentru un spațiu aflat în proprietate comuna și indivizibil, se urmrește exploatarea unui astfel de spațiu, în mod corect au apreciat instanțele de fond c cererea reclamantei, creia pârâta ii opune un drept de proprietate indiviza, care îi permite acesteia s exploateze spațiul comun, în sensul de a -l folosi, de a-l valorifica în vederea realizrii unor scopuri economice, nu era fondat, în cauz nefcându-se dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de art. 998 -999 din Codul civil, pentru se putea declanșa rspunderea civil delictual pârâtei.
Pentru aceste considerente, curtea nu poate retine c fondata nici susținerea recurentei reclamante, referitoare la aplicarea eronat în cauz a prevederilor art. 129 alin. 3 din Codul d procedur civil, nemulțumirea unei prți faț de hotrârea pronunțata neputând fi pus în relație cu lipsa rolului activ al instanței de judecat decât în msura în care elementele hotrâtoare ale cauzei releva asemenea lipsa de acțiune instanței pentru clarificarea raporturilor juridice dintre prți, ceea ce nu se poate reține, în raport de cele anterior analizate.
Pe de alta parte, referirea instanțelor de fond la acțiune în revendicare care s vizeze acest spațiu, nu poate echivala în opinia curții cu faptul c analiza acestora vizat cerere cu care nu ar fi fost legal investite, cât vreme, acesta trimitere nu reprezint decât un argument suplimentar folosit de instanțe, în susținerea soluției adoptate,întemeiat tocmai pe aplicarea în cauza principiului disponibilitții procesului civil, în sensul c doar în situația în care pe cale judiciar s-ar stabili c reclamanta se poate prevala de un drept de proprietate exclusiva asupra spațiului, aceasta are posibilitatea de invoca caracterul ilicit al acțiunii pârâtei de a împiedica s administreze spațiul închiriat.
de toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d procedur civil, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, împotriva deciziei civile nr. 222 din 12 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția V a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârât Asociația de Proprietari. 10,-, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 29 octombrie 2009.
Președinte, Judector, Judector,
Mari
Grefier,
Red.
./CS
2ex./27.11.2009
-5.-;
Jud.1.-
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ioana Aurora Herold Petre
