Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6220/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
- Diferențe salariale art.128, 129 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6220
Ședința publică din data de 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.92/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Neamifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.92/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 8834 lei reprezentând diferențe de natură salarială dintre drepturile cuvenite potrivit art. 129 al. 1 raportat la art. 128 al. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 si cele efectiv primite pe perioada 20.12.2004 - 05.06.2008.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la respectarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 aplicabile la salarizare si acordarea diferențelor salariale in continuare.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamant este angajatul unității pârâte la diviziile de mentenanță de la in funcția de bobinator.
La data de 31.07.2008 această societate și-a schimbat denumirea în SA B astfel după cum rezultă din certificatul eliberat de ONRC B.
Pe perioada cât a lucrat la pârâtă reclamantului nu au fost acordate salariile de baza conform prevederilor CCM pe anii 2005 - 2008 și anume:
- în art. 128 alin. 5 din CCM 2005 - februarie 2008 în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie.
La salariul stabilit în condițiile articolului 128 alin. 5 din CCM se menționează că potrivit art. 129 CCM se mai aplică un coeficient de salarizare în funcție de categoria de personal angajat.
Dispozițiile privind această modalitate de salarizare au fost menținute în perioada 2005 - 2008, iar după data de 05.06.2008, salariul reclamantului trebuia calculat avându-se în vedere protocolul încheiat în aceiași data între sindicatul și unitatea pârâtă.
Instanța reține potrivit concluziilor raportului de expertiză că în perioada 20 decembrie 2004-05.06.2008, pârâta nu a acordat reclamantului salariul de bază minim prevăzut de art. 128 al. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, iar diferențele salariale cuvenite reclamantului în această perioadă au fost calculate de expertul contabil.
Prin urmare având in vedere și dispozițiile art. 287 din Codul muncii potrivit cărora deși îi revenea sarcina probei, pârâta nu a depus dovezi din care să rezulte că s-au achitat aceste drepturi bănești, instanța va admite in parte acțiunea și va obligă pârâta să plătească reclamantului sumele nete reprezentând diferențe salariale actualizate dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv pe perioada 20.12.2004 - 05.06.2008.
Va respinge cererea privind obligarea pârâtei la respectarea prevederilor CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007 aplicabile la salarizare, deoarece pe de o parte această obligație este una convențională derivând din contractul colectiv de muncă aplicabil care constituie legea pârtilor, iar pe de altă parte formularea "dispozițiile aplicabile la salarizare" este prea generală.
Va respinge cererea privind acordarea diferențelor salariale in continuare, deoarece obligația de plată a acestor drepturi își are izvorul în dispozițiile convenționale menționate anterior, iar aplicabilitatea acestora este limitată în timp, si totodată nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata acestui spor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța de fond pronunțându-se în mod greșit având în vedere raportul de expertiză, care nu a luat în calcul alin.4 al art.129 din CCM la nivel de unitate.
Curtea constată a fi nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.128 din CCM/2006, încheiat între SA și salariații reprezentați de, fiecare salariat are dreptul la salariul convenit prin contractul individual de muncă, pentru munca prestată primind lunar /val. în bani convenită prin ultima negociere și consemnată în
La al.5 s-a menționat că, în cadrul și a sucursalelor, salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
De asemenea, la art.129 din contract s-a menționat că, salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC SA (conform art.128 din contract)
a coeficienților minimi prevăzuți la lit.a,b,c și
Din verificările efectuate de către expertul desemnat în dosarul de fond, a rezultat că în perioada 20.12.2004 - 05.06.2008 pârâta nu a acordat reclamantului salariul de bază minim prevăzut de art. 128 al. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă.
Curtea constată astfel că, într-adevăr recurenta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, acordându-i angajatului său drepturi salariale sub nivelul celor menționate la art.128 rap. La art.129 din CCM/2006.
Este nerelevantă împrejurarea învederată de recurentă, că la stabilirea drepturilor salariale cuvenite angajatului nu s-au avut în vedere dispoz. art.129 al.4 din CCM care prevăd că, valoarea salariului minim pe SC se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilă conform anexei 3 bis.
Aceasta întrucât, dispoz. art.128 al.5 din CCM sunt clare și recunosc dreptul angajaților de a fi salarizați pornindu-se de la un salariu de bază minim de 1,76 ori mare decât salariul minim pe economie actualizat la care se aplică coeficienții menționați la art.129 al.1 lit.a - din CCM
Aceasta însemnă că, salariul minim pe SC care ar trebui să se stabilească prin negociere potrivit al.4 al art.129 din CCM, poate fi superior celui menționat la alin.5 al articolului 128, însă nu poate fi sub nivelul acestuia.
Sunt considerentele pentru care, Curtea constatând că hotărârea primei instanțe nu este afectată de vreunul din motivele de casare sau modificare prev. de art.304 pr.civilă, în temeiul art.312 pr.civilă va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.92/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. CT / 2 ex /
Tehn. Red. IB
/ C și M
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
