Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6279/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1860/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6279/
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 73 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(148/C/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT C și intimata pârâtă ȘCOALA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât Consiliul Local al Comunei, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 88 dosar, lipsind intimatul reclamant Sindicatul Liber din învățământ C și intimata pârâtă Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului pârât Consiliul Local al Comunei, depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară; susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.73/26.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași -Secția Civilă a admis acțiunea formulata de reclamantul Sindicatul Liber din învățământ al județului C, impotriva paraților Scoala si Consiliul Local, ambii cu sediul in comuna, județ C; a obligat parata Scoala sa calculeze si sa plătească membrilor sindicatului reclamant personalul din invatamant drepturile bănești reprezentând prime de vacanta pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului si pana la data plații efective; a obligat paratul Consiliul Local sa vireze paratei Scoala fondurile necesare plații drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de dispozițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 care prevăd că salariul se compune din: salariul de bază, stabilit conform legii, o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 12 din menționatul act normativ: "Personalul didactic beneficiază de prime și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Județului C învățământ încheiat între Inspectoratul Școlar Județean C și sindicatele reprezentative din județul C, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate (art. 36 lit. g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Instanța de fond a reținut că prevederile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 constând în primă de vacanță,se regăsesc în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art. 969 alin. 1 Cod civil) reprezentând rodul acordului lor de voință.
Deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora a fost găsită întemeiată și a fost admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, instanța de fond a considerat că deși părțile au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță și a apreciat că în materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului - reclamant, instanța de fond a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamantul Sindicatul Liber din învățământ al Județului C împotriva pârâților Scoală si Consiliul Local al comunei, obligându-i la calcularea si plata către reclamant -membrii Sindicatului Liber din învățământ al Județului Cad repturilor bănești reprezentând prime de vacanta pentru anii 2005-2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective, iar pârâtul Consiliul Local a fost obligat să vireze paratei Scoală fondurile necesare plății drepturilor bănești anterior menționate către membrii indicatului reclamant.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 3041pr. civ. recurentul-pârât Consiliul Local al Comunei, județul C, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1. Instanța de fond a procedat la judecarea cauzei cu nesocotirea disp. art. 129 al. 5 pr.civ. conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Instanța are obligația de a pune, din oficiu, în dezbaterea părților, orice împrejurări de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea pricinii.
2. Instanța de judecată nu a motivat hotărârea atacată cu recurs, încălcând, astfel, disp. art. 304 pct. 7 pr.civ, în sensul că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sumara motivație a sentinței fiind, și aceea, contradictorie.
Nemotivarea sentinței constituie motiv de casare nu numai atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină, ci și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Motivele contradictorii și cele străine cauzei echivalează cu o nemotivare.
Judecătorul este dator să arate motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea de a pronunța respectiva hotărâre. Fără arătarea motivelor și probelor, nu se poate exercita controlul judiciar, se pronunță o soluție netemeinică, astfel că, potrivit art. 304 pct. 7 pr.civ, este supusă casării.
Toate aceste aspecte trebuiau clarificate în virtutea rolului activ al judecătorului, la care procedura civilă, prin art. 129 al. 5, obligă.
2. Normele legale în vigoare privitoare la drepturile salariate suplimentare, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și didactic auxiliar sunt clar reglementate de lege și nu există loc de interpretări. Astfel, conf. disp. art. 48 al. 2, art. 50 al. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic modificată și completată, drepturile salariale suplimentare, alte drepturi și facilități se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale, potrivit legii. Ori, prin art. 37, art. 38 lit. g, art. 39 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, se prevede în mod clar faptul că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Venituri proprii nu înseamnă virare din bugetul local în contul pârâtei Școala, așa cum, nelegal, a fost obligat Consiliul local al Comunei prin sentința recurată. Dacă prima de concediu trebuia să fie plătită din bugetul local, legea ar fi prevăzut în mod expres aceasta. Față de modul lacunar de reglementare a problemei ridicate de reclamant nu se poate determina cu precizie semnificația tăcerii. Aceasta este și rațiunea principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". în concluzie, dacă legea nu distinge, nici noi nu putem să distingem. Instanța de judecată nu avea căderea să adauge la lege. Dacă se prevede în mod expres, atât în lege, cât și în Contractul colectiv de muncă, faptul că prima de vacanță se acordă din venituri proprii, instanța de judecată nu putea să admită acțiunea reclamantului fară o motivație legală și să oblige Consiliul local să vireze pârâtei Scolii fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamant.
În vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ potrivit legii și contractului colectiv de muncă, precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete a unităților și instituțiilor din învățământ, inspectoratele școlare și unitățile/instituțiile din învățământ, împreună cu organizațiile sindicale teritoriale afiliate la federațiile sindicale reprezentative, sunt obligate să facă demersuri în vederea încheierii unor protocoale cu consiliile locale, în care să fie prevăzute obligațiile concrete ce revin părților semnatare ale protocoalelor și sursele de finanțare a cheltuielilor unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Pentru aceste motive, solicită recurentul admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor formulate cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis.
Astfel prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de Învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime da vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Curtea constată și reține că salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.127/1997 unde se stabilesc următoarele: (1) "Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
(2) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii".
Iar prin art.50 alin.(12) se prevăd următoarele: (12) Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Pin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. (2) al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contactul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Or, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
Curtea constată și reține că nici la judecata în fond și nici la judecata în recurs nu s-a făcut dovada existenței unor venituri proprii ale intimatului care să dobândească destinația specifică de primă de vacanță așa cum au stabilit părțile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, Curtea reține că în mod nelegal au fost obligate pârâtele să aloce fondurile necesare plății acestor sume atâta timp cât dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură stabilesc că aceste prime trebuie plătite din fonduri proprii ale unităților de învățământ.
Cu privire la stabilirea prin analogie cu alte categorii socio-profesionale Curtea consideră că nu se poate aplica criteriul analogii deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesar și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința atacată, urmând a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ C în numele membrilor săi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în Comuna, județul C, împotriva sentinței civile nr.73/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT C, cu sediul in C,-, județ C, și intimata-pârâtă SCOALA cu sediul în Comuna, Județul
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
5 ex
10.12.2009
Jud.fond:
.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
