Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 64/R-CM
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județ A, împotriva deciziei civile nr.823/CM din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor, în calitate de liber, pentru intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor săi de sindicat, lipsă fiind recurentul-pârât Municipiul P și intimații-pârâți de Artă, Centrul de Artă, Inspectorul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor săi de sindicat, precizează că nu are de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor săi de sindicat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului, deliberând, constata următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008, SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele și pentru membrii de sindicat, a, G, -, C, -, a, -, -, a, G, ( ) a, Ginuța, G, au chemat in judecata pe pârâții LICEUL DE ARTĂ, CENTRUL BUGETAR LICEUL DE ARTĂ, MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanta pe perioada 2001-2008, actualizata cu indicele de inflație la data achitării sumelor in cauza.
Au mai solicitat reclamanții obligarea paratului LICEUL DE ARTĂ la efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de munca, precum si obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit disp.art. 35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
Se face trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/05.02.2007 și nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin OUG nr. 146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării si a depus la dosar întâmpinare, in termen legal, prin care, pe cale de excepție este invocata lipsa calității sale procesuale pasive, motivata de faptul ca acest parat nu este angajatorul reclamanților si nu exista nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, se arata ca paratul nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Tot pe cale de excepție a fost invocată prescripția dreptului la acțiune in raport de dispozițiile art.166 din codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de trei ani.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanta, iar prin dispozițiile art. 1 alin 2 din OUG nr. 146/2007 se specifica faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic si consular al României, precum si alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale.
Tot pe cale de excepție, din oficiu, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art. 166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de ani. În timpul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri în temeiul disp.art. 172.pr.civ.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.823/CM/29 aprilie 2009, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis acțiunea precizată în contradictoriu cu pârâții LICEUL DE ARTĂ, CENTRUL BUGETAR LICEUL DE ARTĂ, MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
Au fost obligați pârâții Liceul de Artă și Centrul Bugetar Liceul de Artă să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A.
Au fost obligați pârâții Liceul de Artă și Centrul Bugetar Liceul de Artă 112,74 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Ministerul Educației,Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză,având în vedere că această instituție nu are calitatea de angajator față de reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.Însă instanța a reținut că, potrivit art. 241 alin.1 lit. ( c )din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajatorii din ramura e activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art. 8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 - Statutul Personalului Didactic -personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu
Astfel, potrivit art. 37 lit. (g) din Contractele colective de muncă pe anii 2003-2004 și pe anii 2007-2008, art. 59 din Contractul colectiv de muncă de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2005-2006, precum și potrivit art. 37 lit.g din Contractul Colectiv Unic la Nivel Național pe anii 207-2010, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit disp.art. 30 din Legea nr. 130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță,astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp.art. 166 din Codul muncii.
În temeiul disp.art. 13 din OUG nr. -, pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost admisă acțiunea față de pârâtul Municipiul P, care a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
S-a respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetele de muncă ale reclamanților, întrucât prima de vacanță nu intră în categoria sporurilor cu caracter permanent ce se înscriu în carnetul de muncă, conform art. 40 alin.2 ( lit (g) din Codul muncii.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean A, de vreme ce printre atribuțiile reținute de art. 142 din Legea 84/1995 nu este menționată obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P - prin primar, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, acesta neavând calitatea de angajator.
În mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, în condițiile în care aceștia nu au calitatea de funcționari publici, prin urmare nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Hotărârea recurată nu este motivată, invocarea prevederilor constituționale și ale contractului de muncă nefiind de natură al îndreptăți pe reclamanți la acordarea acestui drept, în absența unor dispoziții legale exprese.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că Municipiul are calitate procesuale pasive, reținând că finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror fază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
, art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, modificată, este în sensul că fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Prin urmare, unitatea administrativ teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează are calitatea procesual pasivă. fiind în mod corect obligată de instanța de fond la a vira pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Al doilea motiv de recurs este tot nefondat.
Analizând considerentele sentinței recurate, Curtea reține că prima instanță nu a soluționat cauza în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, astfel cum în mod eronat susține recurenta.
formulate de reclamanți îi sunt aplicabile Legea nr.128/1997 precum și Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învățământ, acesta din urmă având obligativitate pentru părți potrivit art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996 a Contractului Colectiv de Muncă, astfel cum a și reținut prima instanță, neavând legătură cu categoria funcționarilor publici a căror regim juridic este guvernat de o altă lege specială.
În sfârșit, din dezvoltarea ultimei critici, vizând nemotivarea hotărârii, Curtea constată că aceasta nu se referă la insuficiența sau lipsa considerentelor pentru care prima instanță a admis acțiunea, ci se circumscrie tot motivului de recurs vizând încălcarea sau greșita aplicare a legii, mai sus analizat.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 din Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județ A, împotriva deciziei civile nr.823/CM din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor săi de sindicat, a, G, -, C, -, a, -, -, a, G, ( ) a, Ginuța, G, și intimații-pârâți de Artă, Centrul de Artă, Inspectorul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/ 8
21.01.2010
Jud fond.
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
