Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6468/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6468
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.2947/18.02.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, G, G, -, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că s-a solicitat de către recurenții reclamanți în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.2947/18.02.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă cererea formulata de reclamanții G, -, -, G, G, -, in contradictoriu cu intimatii Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor.
Au fost obligați intimații să plăteasca reclamanților suma de 1700 lei pentru fiecare,cu titlu de stimulente financiare, sumele urmand sa fie actualizate in functie de indicele de inflatie,de la momentul datorarii pana la data platii efective.
A fost obligat intimatul Tribunalul Gorj sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale petitionarilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții au calitatea de magistrati in cadrul Tribunalului Gorj si fac parte din categoria personalului din unitatile de justitie, cu statut independent si atributii deliberative, iar stimulentele financiare solicitate sunt de natura salariala in sensul art. 155 din Codul Muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal potrivit art. 25 din Legea 146/1997 modificata.
S- retinut ca textul art. 14 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale a fost completat prin Protocolul 12 din Conventie intrat in vigoare la 01.04.2005. Astfel art. 1 pct. 1 din acest Protocol prevede in sarcina statelor interdictia generala a discriminarii;beneficiul drepturilor si intereselor legitime prevazute de lege va fi facuta fara discriminare fara nici un criteriu, cum ar fi statutul persoanei. Acest text a inlaturat dependenta art. 14 din Conventie fata de celelalte texte ale Conventiei care garanteaza alte drepturi.
salariale solicitate de catre reclamanti sunt circumscrise inclusiv prevederilor art. 155 si art. 40 al. 2 din Codul Muncii, fiind adaosuri banesti salariale. Art. 2 al. 1 si art. 6 lit. a si lit. c si art. 8 din OG 137/2000 modificata, ocrotesc toate drepturile salariale in mod egal, astfel incat dreptul reclamantilor la aceste prestatii pecuniare este un drept consacrat si recunoscut de lege. Intimatii in mod gresit si lipsit de temei si suport juridic au operat o selectie arbitrara intre criteriile de acordare a stimulentelor salariale.
In aceste conditii, instanta a retinut si faptul ca prin Hotararea nr. 15/2006 a CNCD, s-a stabilit in mod clar faptul ca reclamantii au fost discriminati in mod indirect in sensul art. 2 al. 2 din OG nr. 137/2000.
De asemenea, potrivit art. 21 al. 1 din OG nr. 137/2000 in toate cazurile in care se constata existenta unei discriminari din cele prevazute expres in acest act normativ, persoanele interesate,deci petentii, isi pot manifesta interesul si au dreptul sa solicite despagubiri proportionale cu prejudiciul suferit si dovedit, cu restabilirea situatiei anterioare discriminarii prin desfiintarea anularea discriminarii.
Astfel, au fost retinute de catre instanta de judecata si prevederile cuprinse in art. 292-293 din Codul Muncii, respectiv art. 7 art. 19 pct. 13 din Pactul International cu privire la Drepturile Economice ratificat de Romania, art. 4 din Carta Sociala Europeana, art. 16 al. 1din Constitutia Romaniei.
Cererea de a se acorda actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflație, a fost admisă întrucat,prin neplata la timp a sumelor respective către reclamanți, s-a produs un prejudiciu în patrimoniu, prejudiciu care urmeză să fie acoperit prin plata actualizării sumelor datorate in baza art. 1084-1086 din Codul Civil si art. 161 al. 4 din Codul Muncii.
In ceea ce priveste cererea reclamanților de a fi obligat Tribunalul Gorj sa facă mențiunile corespunzatoare in carnetul de muncă, instanța a reținut că in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 92/1076 privind carnetul de muncă unitatea are obligația ca în termen de 15 zile să facă orice modificare intervenită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul recurent critică sentința în sensul că, instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale, motiv de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civilă.
Învederează astfel că, potrivit art.25 din legea 146/1997, fondul pentru stimularea personalului din justiție reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare, avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale și din amenzile judiciare.
Prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s- aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare personalului din sistemul justiției. Conform al.3 al art.25 din legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului, la momentul respectiv fiind în vigoare. 2404/C/2004.
Din analiza acestor norme, rezultă că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ și nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baze unor criterii ce corespund obiectivelor fixate în politica de dezvoltare a sistemului judiciar.
Ceea ce nu a analizat instanța, este natura acestor stimulente și obligativitatea recompensării judecătorilor.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, el nu se confundă cu salariul, depinzând de o multitudine de factori, iar acordarea sau neacordarea acestui premiu îi conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut.
Ținând cont de faptul că repartizarea acestor stimulente s-a făcut în conformitate cu normele interne aprobate prin ordinul ministrului justiției, criteriile indicate au caracter de recomandare, iar motivarea instanței nu subzistă.
C de-al doilea recurent critică sentința invocând lipsa calității procesuale pasive, precizând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii prev. de art.21-27 din Legea 72/1996, respectiv art.26 -31 din legea 500/2002.
Ministrul este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine cum este și ministrul justiției pentru salariații din justiție, astfel că nu ar putea fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, întrucât între el și reclamanți nu există raporturi de muncă.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților și fondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru considerentele următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art 2 alin 1 și 2, art 6 litera c, art 8 alin 3 și art 19 alin 4 din OG nr 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr 1921 /C/2005.
Edificatoare sunt în acest sens disp. art 27 al 1 din OG nr 137/2000,potrivit cărora persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Este adevărat că potrivit alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Curtea constată că reclamanții au dovedit existenta unor fapte discriminatorii în sensul art.2 din OG 137/2000,prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor șii procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care au o vechie între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror,deoarece criteriul avut în vedere la acordarea acestor stimulente a fost stabilit în mod arbitrar, discriminarea fiind constatată și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr 15/23 01 2006,iar recurentul nu a dovedit că aceste fapte nu constituie discriminare.
Excepția invocată de recurentul este întemeiată raportat la împrejurarea că acesta are doar atribuții cu privire la elaborarea proiectului bugetului de stat, între el și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă și nu are nici calitatea de ordonator principal de credite, care să justifice calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste argumente, Curtea în temeiul art.312 pr.civilă urmează să respingă recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților,ca nefondat și să admită recursul formulat de pârâtul
Se va modifica în parte sentința, și se va respinge acțiunea față de acest pârât. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.2947/18.02.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, G, G, -, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleaiași sentințe.
Modifică în parte sentința, respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
.3ex/18.12.2009
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
