Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6470/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6470
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.2945/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, -, C, -, Minae, și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2945/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință, s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis in parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți,A, -, --, C, -, -, Minae, -, -, -, -, (), împotriva pârâților Ministerului Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Dolj.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 500 lei egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului 1921/C/2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu nașterea dreptului și până la momentul plății efective
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal de specialitate în cadrul TRIBUNALULUI DOLJ.
Prin ordinul nr. 194/C/15.12.2005 al Ministerului Justiției s-au acordat stimulente financiare unor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției.: judecătorii 170 RON, funcționarii publicii 900 RON, consilierii de reintegrare socială și supraveghere 500 RON, personalul contractual 500 RON.
Singura categorie de personal care nu a beneficiat de stimulente în decembrie 2005 fost personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
In acest fel pentru această categorie de personal s-a creat o situație discriminatorie de tratament în sensul că deși erau angajați al aceluiași pârât, totuși nu au beneficiat de stimulente ca și celelalte categorii de personal din cadrul aceleași instanțe.
În ce privește legislația internă, art. 5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Personalul auxiliar de specialitate se află într-o situație discriminatorie care atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, prejudiciu apreciat de instanță ca fiind în sumă de 500 RON, raportat la valoarea cea mai mică ce a fost acordată cu titlu de despăgubire prin Ordinul 1921/C/15 12 2005.
Potrivit art 21 al 1 din OG. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Tribunalul a observat că existenta discriminării privind neacordarea de stimulente financiare personalului auxiliar de specialitate, în speță reclamanților, față de celelalte categorii de personal din cadrul instanței ( judecători - 1700 RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON, funcționari publici 900 RON și personal contractual - 500 RON ).
financiare sunt drepturi salariale menite să recompenseze și să stimuleze îmbunătățirea performanțelor profesionale, iar neplata acestora ar determina în mod evident încălcarea și înlăturarea acestor cerințe și principii.
Textul art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului l și Libertăților Fundamentale completat prin Protocolul 12 din Convenție, a intrat în vigoare la 01.04.2005.
La art. 1 pct. 1 din acest protocol, se prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării ca obligație pozitivă beneficiul drepturilor și intereselor legitime fiind făcută fără discriminare.
Astfel, toate persoanele aflate sub jurisdicția statelor contractante ale convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător, încălcarea principiului nediscriminării, nu numai cu privire la drepturile prevăzute de convenție ci și la orice alt drept prevăzut în dreptul intern al statului respectiv.
salariale solicitate de reclamanți sunt circumscrise de prevăzut. art. 155 și art.40 alin 2 din Legea nr. 53/2003, fiind adaosuri bănești salariale.
In luna decembrie 2005 prin ordinul 1921/C/2005 s-au acordat stimulente pentru aproape toate categorii de personal din cadrul instanțelor cu excepția personalului auxiliar de specialitate.
Instanța a apreciat că pârâtul Ministerul Justiției nu a avut nici o justificare să excludă această categorie de personal de la acordarea stimulentelor.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 500 RON.
Potrivit art 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Astfel instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul d e Justiție, Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților o despăgubire în sumă netă de 500 lei, egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului Ministrului Justiției nr 1921 /C/ 2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Instanța a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a admis- și a respins acțiunea față de acest pârât deoarece nu există raporturi juridice de muncă între acesta și reclamanți și deci nu are obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale pretinse de reclamanți.
Referitor la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării instanța a constatat că acesta a fost citat în cauză în calitate de autoritate consultativă, în conformitate cu disp.art.27 din OG 137/2000, nefiind parte în proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, fiind îndplinite condițiile art. 304 pct. 9 cod. pr. civ.
S-a arătat că, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale precum și din amenzile judiciare.
Din coroborarea art. 25 alin. 3 din același act normativ cu Normele interne privind repartizarea fondului, aprobate prin ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, rezultă că ordonatorul principal de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat, necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvolatare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
S-a mai arătat că natura juridică a acestor stimulente este aceea a unor drepturi suplimentare care pot fi acordate, sau nu, salariaților, în funcție de anumite criterii pe care angajatorul le poate stabili cu prioritate.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, nu se confundă cu salariul, el având un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel că nu se poate vorbi despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare, nu poate fi acordat întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp.
S-a mai arătat că, ordinul Ministerului Justiției nr. 17744/C/13 iulie 2006 a dispus repartizarea unui fond destinat numai judecătorilor însă, separat, prin Ordinul nr. 1921/C/15 dec. 2005 a fost repartizat un fond destinat stimulării numai personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond ce li s-a adresat exclusiv, astfel că nu poate fi vornba despre practici discriminatorii.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut ca prin J 194/C/15 dec. 2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor, functionarilor publici, consilierilor de reintegrare si personalului contractual.
Ca singura categorie care nu a beneficiat de stimulente a fost personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor si parchetelor. Curtea retine ca prin 1921/C/2005, Ministerul Justiției a aprobat repartizarea unui fond de stimulente personalului care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu, precum si unor categorii din cadrul instanțelor.
In anexe au fost prevăzute categoriile beneficiare ale stimulentelor si anume: funcționarii publici, personalul contractual, consilierii de probațiune si judecători. Potrivit rt. 5 (1) Codul Muncii, in cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă. (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Potrivit art. 2(1) din OG 137/200, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit rt. 35 din 50/1996, in vigoare la data respectiva, n cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii la cheltuielile de personal, se pot acorda premii, în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, personalului care asigură realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile. Potrivit rt. 36 - Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ale fiecărei unități. Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului personalului *) care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase.
Potrivit art. 131 (1) din 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite. (3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, existenta discriminării presupune existenta a doua subiecte, subiectul activ, cel care discriminează si subiectul pasiv, persoana discriminata.
In cadrul raporturilor de munca, faptele de discriminare sunt grefate pe acest raport si ele apar in relația celor doi subiecți angajatorul si angajatul.
Potrivit legii, Ministrul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, atât pentru personalul propriu, cat si pentru personalul curților de apel, tribunalelor si judecătoriilor.
In virtutea acestor dispoziții, prin OUG 177/2002, Ministerul Justiției a primit atribuții in constituirea fondurilor de premiere, premiere ce privește propriul personal, fata de care au calitatea de ordonator de credite.
Or,. 1921/C/2005, a constituit fondul de premiere si a dispus distribuirea stimulentelor către personalul care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu, precum si unor categorii din cadrul instanțelor.
Prin urmare raporturile de natura salariala iau naștere intre fiecare din cei doi ordonatori de credite si personalul din instituțiile aflate in subordonare financiara.
In aceeași măsura si actele sau faptele de discriminare exercitate de către unul sau altul dintre ordonatori nu pot viza decât persoanele, subiecte ale raporturilor juridice respective.
In consecința, ordinul respectiv nu este de natura a-i discrimina pe reclamanți așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Având in vedere cele mai sus reținute, Curtea urmează ca, în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul declarat in cauza și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea pe fond, menținându-se restul dispozițiilor privind modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.2945/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, -, C, -, Minae, și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în parte, în sensul respingerii acțiunii pe fond.
Respinge acțiunea pe fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței referitor la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/ 2 ex./ 6 ian. 2010
./3ex/
F:,
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
