Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 67/R-CM
Ședința publică din 30 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, ( FOSTĂ ), - FOSTĂ, TA, TA, - FOSTĂ, cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 2, B, împotriva 482/CM din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit toate părțile, respectiv, recurenții-reclamanți și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimații-pârâți au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări.
Având în vedere că procedura este îndeplinită și s-a solicitat judecarea în lipsă conform dispozițiilor art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 martie 2006, reclamanții, -, -, -a, ta, -, -, -a, -a, I, C, a, în calitate de personal auxiliar al Judecătoriei sectorului 2, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați, în solidar, la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani în urma calculată de la data introducerii acțiunii și până la momentul punerii la dispoziția fiecărui salariat a tichetelor de masă la care este îndreptățit potrivit Legii nr.142/1998.
De asemenea, s-a solicitat plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în raport de indexarea semestrială a indicelor prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare comunicat de Comisia Națională pentru Statistică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, deși prin Legea nr.142/1998 s-a prevăzut dreptul salariaților din unitățile bugetare la acordarea tichetelor de masă, de acest drept au beneficiat numai anumite categorii de bugetari, respectiv salariații din cadrul prefecturilor și cei din cadrul sănătății nu și reclamanții.
Prin sentința civilă nr. nr.482/CM din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
S-a reținut astfel că, în art.1 din Legea nr.142/1998 sunt prevăzute atât categoriile de salariați ce pot primi alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, cât și condițiile în care se acordă.
În alin.2 al art.1 s-a prevăzut că pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
În legile bugetului de stat, pentru perioada solicitată de reclamanți nu s-au prevăzut sume cu această destinație.
Mai mult, s-a prevăzut expres că, instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă, respectiv art.49 din Legea nr.743/2001, art.39 alin.4 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art.40 din Legea nr.511/2004 prin bugetul de stat pe anul 2005, precum și art.24 din Legea nr.379/2005 prin bugetul de stat pe anul 2006.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține de către recurenți că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, potrivit cărora salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral pe costuri de angajator.
Totodată nu a analizat acest text legal și prevederile legale ulterioare incidente și dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.193 din 17 mai 2006.
Se mai arată că în mod greșit instanța a reținut că în legile bugetului de stat, pentru perioada solicitată de reclamanți, nu s-au prevăzut sume cu această destinație, împrejurare care nu poate duce la vătămarea drepturilor conferite prin lege.
Prin respingerea acțiunii s-au încălcat dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României, art.53 din Constituție, art.3 alin.3 din Codul muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi obligat angajatorul la acordarea către reclamanți a tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998.
Într-adevăr, prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajatori salariaților lor, acestea constituind o alocație individuală de hrană, suportată integral de angajator.
Potrivit art.1, tichetele de masă se acordă însă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie, criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, acordarea tichetelor de masă este în primul rând o posibilitate a angajatorului și nu o obligație imperativă, pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului care trebuie să aibă prevăzut în bugetele de stat sumele cu această destinație.
În al doilea rând, acordarea tichetelor de masă se face după o anumită metodologie care prevede numărul salariaților îndreptățiți, valoarea nominală a tichetului, criteriile de selecție etc. de unde se deduce că nu toți salariații beneficiază de ele.
Deosebit, tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În consecință, neprevederea în bugetul de stat și instituirea posibilității de apreciere a angajatorului sunt argumente pentru considerarea injusteții pretențiilor formulate.
Față de cele de mai sus, rezultă că instanța de fond apreciind că dispozițiile actelor normative analizate nu se aplică reclamanților și că aceștia nu sunt îndreptățiți la primirea tichetelor de masă, nu a încălcat legea, nefiind prevăzută obligativitatea primirii acestor drepturi, ci doar o posibilitate în acest sens, mai ales că nici nu s-au făcut demersurile necesare pentru a se obține fonduri de la bugetul de stat, în vederea acordării tichetelor de masă.
Totodată, pentru personalul din sistemul autorității judecătorești există reglementări normative specifice care nu prevăd aceste drepturi, iar referirea la Constituție și la dispoziții internaționale cuprinse în dreptul intern pentru a justifica pretinsa discriminare ori restrângere a unor drepturi nu are nici o legătură cu obiectul cauzei de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut decât posibilitatea acordării tichetelor de masă ca drepturi suplimentare și nu o obligație imperativă în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 (1) Cod procedură civilă recursul formulat împotriva sentinței civile nr.482/CM din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ( FOSTĂ ), -, TA, TA, (fostă ), (fostă ), și, cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 2, B, împotriva sentinței civile nr.482/CM din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/08.02.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță, Nicoleta Simona
