Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6859/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6859
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 996/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru unitatea pârâtă consilier juridic și pentru intimații-reclamanți și avocat ales A, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a din 31.08.2009 și pentru comunicare întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și de modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Avocat A pentru intimații-reclamanți și solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 996 din 19 martie 2009 admis în parte acțiunea privind pe reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată intimata către reclamanți la plata drepturilor salariale în sumă de: - 10767 lei, - 6403 lei, - 26435 lei, reactualizate pentru perioada stabilită în expertiză.
A respins capătul de cerere privind acordareaacestor drepturi în continuare.
A fost obligată pârâta, către fiecare reclamant la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamații au fost angajații SA, ca muncitori calificați.
La data de 02.04.2008 această societate și-a schimbat denumirea în SA B astfel după cum rezultă din certificatul eliberat de ONRC B.
Pe perioada cât a lucrat la pârâtă reclamantului nu au fost acordate salariile de baza conform prevederilor CCM pe anii 2005 - 2008 și anume:
- în art. 128 alin. 5 din CCM 2005 - februarie 2008 în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie.
La salariul stabilit în condițiile articolului 128 alin. 5 din CCM se menționează că potrivit art. 129 CCM se mai aplică un coeficient de salarizare în funcție de categoria de personal angajat.
Dispozițiile privind această modalitate de salarizare au fost menținute în perioada 2005 - 2008, iar salariul reclamanților trebuia calculat avându-se în vedere protocolul încheiat în aceiași data între sindicatul și unitatea pârâtă.
Instanța a reținut potrivit concluziilor raportului de expertiză pârâta nu a acordat reclamanților salariul de bază minim prevăzut de art. 128 al. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, iar diferențele salariale cuvenite reclamantului în această perioadă au fost calculate de expertul contabil.
Prin urmare având in vedere și dispozițiile art. 287 din Codul muncii potrivit, cărora deși îi revenea sarcina probei, pârâta nu a depus dovezi din care să rezulte că s-au achitat aceste drepturi bănești, instanța a admis in parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele nete reprezentând diferențe salariale actualizate dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv pe perioada 20.12.2004-05.06.2008.
S-a respinge cererea privind acordarea diferențelor salariale in continuare, deoarece obligația de plată a acestor drepturi își are izvorul în dispozițiile convenționale menționate anterior, iar aplicabilitatea acestora este limitată în timp, si totodată nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata acestui spor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se susține că instanța de fond nu a ținut cont de fondul de salarii stabilit și alocat în funcție de situația financiară a firmei, fond distribuit pentru fiecare negociere în cazul majorărilor de salarii.
Mai susține recurenta ca nu au fost avute în vedere actele adiționale ale fiecărui salariat, care reprezintă voința părților în cazul negocierii și implicit acceptarea salariului, în sensul că a fost de acord cu remunerația primită pentru munca prestată.
Stabilirea salariului minim pe unitate pentru muncitorii calificați, precum și pentru personalul cu studii superioare s-a făcut prin negociere între salariat și patronat, iar salariații au semnat contract individual de muncă și actele adiționale.
Având în vedere salariile minime pe economie și faptul că societatea le-a acordat cu 1,76 mai mult, recurenta susține că munca prestată a fost corect apreciată și plătită. Mai mult art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă precizează că grila prevăzută la Anexa nr. 3 bis nu este implicită și obligatorie.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În drept, dispozițiile a căror aplicare a fost invocată de reclamanți sunt dispoziții contractuale, respectiv art. 128 alin. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
sociali au convenit la negocierea anuală a contractelor colectiv de muncă astfel:
Art. 128 alin 5: "în cadrul SC și al sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Art. 129 (1) " de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC A (conform art. 128 din prezentul contract) a următorilor coeficienți minimi -
(2) stabiliți în alineatul precedent vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
(3) individuale se stabilesc prin negocieri, cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în prezentul contract la anexa nr. 3 bis".
Același mod de reglementare convențională a modalității de stabilire a salariului de bază se regăsește pentru întreaga perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Se constată din analiza textelor mai sus enunțate că partenerii sociali au stabilit în primul rând nivelul salariul minim la nivelul unității, acesta fiind de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat. Acesta reprezintă pragul minim, sub care nici un salariu nu poate scădea și totodată reprezintă salariul de bază al angajaților al căror coeficient de salarizare este 1,00 (respectiv muncitori necalificați).
După stabilirea salariului de bază minim pe unitate (art. 128 alin. 5), partenerii sociali au precizat la art. 129 că salariul stabilit la art. 128 alin. 5 reprezintă baza de calcul pentru toate salariile stabilite la nivelul unității, reglementând la art. 129 alin. 1 coeficienții minimi aplicabili pentru stabilirea salariului de bază pe niveluri și funcții.
stabiliți la art. 129 alin. 1 sunt însă stabiliți cu valoare de principiu, ca nivel minim de la care părțile contractante trebuie să pornească la negociere pe parcursul derulării contractului colectiv de muncă, astfel cum rezultă din redactarea art. 129 alin. 2.
de salarizare este stabilită în concret conform anexei nr. 3 bis la contractul colectiv de muncă, unde sunt stabiliți distinct coeficienții de salarizare pe funcții și niveluri, coeficienți care se aplică la salariul minim de bază stabilit conform art. 128.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că salariul de bază al reclamanților nu a fost stabilit conform dispozițiilor art. 128 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, această stare de fapt rezultând din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Este nefondată critica recurentei care a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de fondul de salarii stabilit și alocat în funcție de situația financiară a firmei.
Pe de o parte, chestiunea stabilirii fondului de salarii este reglementată expres prin dispozițiile contractuale, părțile stabilind conform art. 128 alin. 6 din contractul colectiv de muncă că "negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce va face parte din prezentul contract". Cu alte cuvinte, în lipsa stabilirii de comun acord de către partenerii sociali fondului de salarii, negocierile nu puteau avea loc.
Pe de altă parte, prin negocierea contractului colectiv de muncă, respectiv a grilelor de salarizare aplicabile la nivelul unității, angajatorul și-a asumat o obligație necondiționată, astfel că alocarea sau nealocarea de fonduri pentru executarea acestei obligații de către angajator nu este relevantă.
Este nefondată și critica legată de existența negocierilor individuale și semnarea de către angajați a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale, deoarece drepturile negociate colectiv și stabilite prin contractele colective de muncă au caracter minimal, potrivit art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individual de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Este nefondată și susținerea recurentei referitoare la faptul că angajatorul nu avea obligația de a respecta dispozițiile din grila prevăzută la anexa nr. 3 bis.
Interpretarea recurentei în sensul ca aplicarea grilei de salarizare din anexa nr. 3 este facultativă nu are nici un suport în dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Dimpotrivă, partenerii sociali au reglementat expres faptul că anexa nr. 3 bis este cea care să la baza stabilirii salariilor individuale, dreptul astfel reglementat nefiind afectat de nicio condiție.
Art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă se referă la stabilirea valorii salariului minim pe unitate prin negociere semestrială, părțile contractante menționând obligația partenerilor sociali de a menționa expres dacă valoarea salariului minim astfel stabilit se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3 bis.
Se constată astfel că dispozițiile art. 129 alin. 4 nu afectează în niciun fel obligația de stabilire a salariului de bază conform grilei de salarizare negociate la anexa nr. 3 și nu face ca aplicarea acestei anexe sa devina facultativă, cum în mod greșit susține recurenta.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 996/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud. P:
2 ex/IE/08.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
