Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Busuioc
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Doru
Grefier
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, R, A, A, G, împotriva sentinței civile nr.676 din 06 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că au fost atașate la dosar relațiile solicitate prin adresa de la fila 141 dosar.
Instanța având în vedere că recurenta, în calitate de reprezentant al recurenților în cauză, la termenul anterior de judecată din data de 17 decembrie 2007, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.676/C/06 iulie 2007 s-a disjuns acțiunea formulată de funcționarii publici, și.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanțiiSABĂU, R, A, A, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Reclaman ii îș desf ăș oar activitatea cadrul Tribunalului Bacău, av nd calitatea de grefieri, grefieri arhivari, informaticieni, agen i procedurali, ngrijitor, conduc tori auto i aprozi.
Potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de mas " ( 1) Salaria ii din cadrul societ ăților comerciale, regiilor autonome i din sectorul bugetar, precum i din cadrul unit ăților cooperatiste i al celorlalte persoane juridice sau fizice care ncadreaz personal prin ncheierea unui contract individual de munc, denumite n continuare angajator, pot primi o aloca ie individuală de hran, acordat sub forma tichetelor de mas, suportat integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de mas se acord n limita prevederilor bugetului de stat sau, dup caz, ale bugetelor locale, pentru unit ățile din sectorul bugetar, i n limita bugetelor de venituri i cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori ".
Astfel, av nd n vedere textul de lege invocat, se apreciaz, pe de o parte, acordarea tichetelor de mas nu constituie o obliga ie a angajatorului, ci este doar facultativ, put ndu-se realiza numai tre persoanele care sunt angajate prin ncheierea unui contract individual de munc, ceea ce face imposibil plata unor astfel de aloca ii individuale de hran tre reclaman ii ce ndeplinesc func ia de personal auxiliar de specialitate.
Pe de alt parte, se mai re ine, potrivit aceluia i act normativ, chiar i pentru personalul contractual ncadrat la unit ăț ile din sectorul bugetar, acordarea tichetelor de mas este condi ionată de respectarea prevederilor cuprinse n legile bugetului de stat.
Ori, analiz nd prevederile din legile bugetului de stat, prin care, raportat la perioada dedus judec ății, s-a stabilit n bugetele institu iilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de mas, se constat preten iile reclaman ilor sunt nefondate ( art.39 alin.4 din Legea nr.631/2002, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003, art.40 din Legea nr.511/2004 i art.24 din Legea nr.379/2005); cu at t mai mult, se apreciaz nu poate dispune obligarea âț ilor la plata acestor drepturi pe viitor.
De asemenea, instan a apreciaz, aplicarea Legii nr. 142/1998 nu este discriminatorie ntruc t chiar prin dispozi iile acestui act normativ au fost prev zute at t categoriile de salaria i care pot beneficia de tichete de mas t i condi iile acord rii acestor aloca ii de hran.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către reclamanți care au arătat că sunt îndreptățiți la acordarea acestor alocații individuale de hrană (tichete de masă) respectiv tichete cadou și tichete de creșă întrucât acordarea tichetelor respective nu este condiționată nici de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care, pârâtele angajatoare aveau obligația, la conturarea bugetului, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop.
A aprecia astfel, ar însemna să se recunoască o restrângere a dreptului la protecția socială a recurenților, restrângere care nu este justificată și susținută de nici un motiv real.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru cele ce succed:
Conform art.1 din legea 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
2)Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetuluide stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Textele legale de mai sus sunt elocvente prevăzândposibilitatea(facultatea) acordării tichetelor de masă, aceasta fiind în raport de un alt parametru, respectiv limita unor bugete.
În condițiileinexistenței unei obligații legale(aspect valabil și pentru tichetele cadou și tichetele de creșă- legea 193/2006), instanța nu poate obliga pârâții la acordarea acestor tichete.
Mai mult decât atât acordarea unor sume de bani în locul tichetelor neacordate ar însemna o "deturnare de fonduri", în condițiile în care, conform art.8 din legea 142/1998 sumele corespunzătoare tichetelor de masă sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar pentru salariat sunt scutite de plata impozitului pe venitul din salariu.
Dacă, în schimb, contravaloarea tichetelor se privește ca o despăgubire acordată în caz de discriminare situația este alta, dar neaplicabilă speței deduse judecății,întrucât nu există discriminare, reclamanții nefiind în situații identice sau analoage cu alte categorii sociale.
Deci, Art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu este încălcat.
Scopul acordării acestor tichete, așa cum rezultă din expunerea de motive( trimisă de Camera Deputaților la solicitarea instanței de judecată) care a însoțit legile 142/1998 și 193/2000 a fost acela de a stimula angajările, de a îmbunătăți condițiile de muncă și de ameliora regimul de salarizare.
Prin raportare la art.1 alin.2 din legea 142/1998 (un buget limitat, față de condițiile economice ale țării) se apreciază că prevederea privind acordarea acestor tichete a fost pentru stimularea angajărilor în sectoarele de activitate mai puțin atractive din punct de vedere al salarizării și condițiilor de muncă, ceea ce nu e cazul în speță.
Față de cele expuse, se apreciază să recursul este nefondat, prima instanță făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale prevăzute de legea 142/1998, legea 193/2006 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții- reclamanți:, R, A, A, G, împotriva sentinței civile nr.676 din 06 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- pârâți: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cu opinia separată a dlui judecător - - - care este pentru admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței recurate, în sensul admiterii capetelor de cerere având ca obiect alocație hrană (tichete de masă) și tichete cadou și respingerii, ca nedovedit, al capătului de cerere privind tichete de creșă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
- - -
Pt.Grefier
Aflată în
GREFIER SECȚIE,
Red.sent./
Red.dec.rec.-19.02.2008
Tehnored.- 03.03.3008(2 ex)
OPINIE SEPARATĂ
Consider că recursul trebuia admis și modificată în parte sentința recurată în sensul admiterii capetelor de cerere având ca obiect alocație de hrană (tichete de masă) și tichete cadou și respingerea ca nedovedit al capătului de cerere privind tichete de creșă pentru următoarele considerente:
1. Atât nr.142/1998; cât și l nr.193/2006 instituieun dreptal salariaților, respectiv oobligațiecorelativă în sarcina angajatorilor (în această noțiune intrând bineînțeles și instituțiile publice cu care persoaneleau raporturi de muncă- a se vedea art.1 alin.2 din legea nr.53/2003)și nu o facultate (vocație) la acordareaalocației individuală de hranăacordată sub forma tichetelor de masă, respectiv a biletelor de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
Argumentul irefutabil pe care se întemeiază concluzia noastră îl constituie expunerea de motive la cele două acte normative care precizează și detaliază scopurile (rațiunea) care s-au urmărit prin adoptarea celor două legi (filele 149-161 ds.C).
Astfel, din expunerea de motive la nr.142/1998 rezultă că, "proiectul de lege - reprezintă una din măsurile de punere în aplicare a prevederilor programului de guvernare"; "programul de guvernare are ca obiectivîntărirea sistemului de protecție socială-", iar din expunerea de motive la 193/2006 că "protecția socialărealizată în parteneriat de către societățile comerciale trebuie dezvoltată și în România"; " Proiectul de lege privind acordarea de tichete de creșă este menit să încurajeze întoarcerea cât mai rapidă a mamelor la locul de muncă, etc.".
"Proiectul de lege privind acordarea de tichete cadou este menit să asigure siguranța deplină a circuitului financiar, etc"
Se observă deci căîn esențăcele 2 acte normative au ca scop determinant comun stabilirea unor noi măsuri de protecție socială. Or, este de principiu că măsurile de protecție socială sunt și trebuie să fienumai obligatorii, nu facultative, astfel am fi în prezența unei contradicții în termeni.
Enumerarea prevăzută de art.41 alin.2 din Constituțiarevizuităeste exemplificativă ("precum și alte situații specifice stabilite prin lege") și nu limitativă.
În opinia noastră tichetelor de masă, cadou și de creșă trebuie să li se aplice același regim juridic ca și de exemplu concediului de odihnă plătit, salariului minim brut pe țară, etc. atâta timp cât ele constituie așa cum am arătato măsură de protecție socială.
În acord cu această concluzie art.1 alin.2 din L nr.142/1998 și art.4 alin.2 din 193/2006 trebuie interpretat și aplicat doar prin raportare la art.3 alin.2 din nr.142/1996, respectiv art.7 din nr.193/2006 în sensul călimitele prevederilor bugetarese referă la valoarea nominală a acestor tichete care nu este fixă (nu poate depăși suma de 15.000 leiîn cazul tichetului de masă, respectiv valoarea unui tichet cadou, precum și a unui tichet de creșănu poate fi mai mare de 50 de lei).
În aceste condiții este deci irelevant faptul că în perioada de referință legile bugetare anuale (L nr.631/2002, L nr.507/2003, etc.) au oprit aprobarea sumelor pentru acordareatichetelor de masăîntrucât nu erau prevăzute în buget sume cu asemenea destinație.
2. Chiar și în ipoteza în care s-ar concluziona că cele două legi instituie o posibilitate și nu o obligație pentru angajatori (lato sensu) de acordare a acestor tichete acțiunea reclamanților este întemeiată pe considerentul existenței unei situații discriminatorii între ei și alte categorii socio- profesionale care au beneficiat și beneficiază în continuare (este vorba de medici, diferiți funcționari publici, etc.) de aceste tichete și care se află într-o situație similară lor.
Similitudinea rezidă în faptul că atât reclamanții cât și aceste persoane din alte sectoare bugetare "privilegiate" au ca sursă de finanțare același buget, recte bugetul de stat.
De reținut că spre deosebire de alte situații analogia între aceste categorii sociale se stabilește prin raportare doar la statutul de salariați (lato sensu) ai statului, fiind vorba demăsuri de protecție socială. Nu au deci importanță statutul profesional al reclamanților și atribuțiile lor concrete de serviciu și (sau) drepturile suplimentare de care beneficiază aceștia, așa cum în mod greșit susține pârâtul, Ministerul Justiției, prin întâmpinare.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului ar constitui o restrângere a dreptului la protecție socială al reclamanților care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de creșă acțiunea trebuia respinsă ca nedovedită deoarece reclamanții nu au făcut dovada faptului că au copii în vârstă de până la 3 ani.
JUDECĂTOR,
Red.op.sep.
Tehnored.B- 2 ex.
29.02.08/03.03.3008
Președinte:Anamaria BusuiocJudecători:Anamaria Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei, Doru
