Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 72
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de reclamanții, I, G, împotriva sentinței civile nr.1440 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1440/12 octombrie 2007 tribunalului Bacăus -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților privind drepturile salariale aferente lunii martie 2004.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, I, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor, privind acordarea de despăgubiri, reprezentând 10 % din salariu.
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr.3172 din 03.04.2007, reclamanții au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata drepturilor restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1.03.2004-1.03.2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective, pentru reclamanta drepturile solicitate fiind pentru perioada 2006-2007, precum și în continuare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate și, în solidar, să fie obligați pârâții la includerea în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul judecătoriei Bacău și că sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării față de angajații de la executări penale și din cadrul falimentelor întrucât potrivit art.19 alin.(3) din L nr.50/1996 " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă. beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, de aceeași indemnizație beneficiind și conducătorii de carte funciară.
Aceste dispoziții - susțin reclamanții - încalcă dispozițiile OG nr. 137/2000 care statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, art.6 alin.2 din Codul muncii care consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, reclamanții au invocat dispozițiile art.20 și 53 din Constituția României potrivit cărora dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenești trebuie aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu celelalte tratate la care România este parte, restrângerea lor putând fi dispusă doar cu respectarea anumitor condiții.
In dovedirea susținerilor lor, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (practică judiciară), respectiv sentința civilă nr.59/2007 și decizia nr. 101/2007 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, respectiv Curtea de Apel Pitești în dosar nr.6688/2006 (4-10), au solicitat relații de la ribunalul Bacău privind calitatea lor de salariați, instanța în cadrul căreia funcționează și faptul că nu au beneficiat de sporul de 10% solicitat precum și efectuarea unei expertize contabile care să stabilească în concret cuantumul drepturilor salariale pe care pârâții le datorează.
În motivarea soluției adoptate, Tribunalul a reținut că:
Reclamanții ocupă posturi de grefier, grefier registrator, arhivar agent procedural, aprod, șofer în cadrul judecătoriei Bacău (88,89).
Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este reglementat de L nr.567/2004 iar drepturile de care beneficiază acesta de Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, în prezent abrogată prin art.30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art. 3 din Lg. nr.567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori (alin. 1), corpul grefierilor fiind alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii (alin.2). Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod.
Hotărârea CSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești cuprinde în secțiunea a VII-a dispoziții privind activitatea compartimentelor auxiliare ale instanțelor judecătorești și stabilește că personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței,potrivit nevoilor acestora(), iar în cadrul secției, de către președintele secției (art.38 alin.2), că repartizarea personalului pe secții se face prin ordin de serviciu în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia (art.48), atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor (art.42 alin.2).
Lg. nr.567/2004 nu stabilește, așadar, că modul concret în care personalul auxiliar participă la activitatea instanțelor de judecată, lăsând la aprecierea conducerii fiecărei instanțe acest lucru dat fiind faptul că volumul de activitate este diferit de la instanță la instanță sau între compartimentele diferitelor instanțe.
Potrivit art. 19 alin.(3 )din L nr.50/1996, dispoziție preluată de art.3 alin.8 din OG nr.8/2007, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Pentru a se stabili existența unei stări de discriminare, trebuie analizat dacă diferențierea celor două categorii de grefieri este justificată obiectiv, și atunci acordarea sporului de 10% pentru una dintre cele două categorii este justificată, sau dacă activitatea celor două categorii este asemănătoare și atunci trebuie aplicat principiul prevăzut de art.6(2) din Codul muncii "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal".
Prin urmare, instanța este datoare să verifice dacă textul art.19 alin.3 din L nr.50/1996 duce la existența unei stări de discriminare prin însuși conținutul lui, independent de modalitatea de interpretare și de aplicare a acestui text de către fiecare instanță în parte, mai exact de faptul că o parte dintre grefieri ar fi beneficiat de acest spor cu aplicarea greșită a textului.
Astfel, instanța apreciază că legiuitorul a plecat de la situația premisă în care la activitatea de judecată, specifică instanțelor, participă toți angajați, în mod egal, parte din aceștia primind sarcini diferite, suplimentare, ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate - efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, sau sunt conducători de carte funciară.
La această concluzie se ajunge din interpretarea gramaticală și logică a textului, având în vedere sintagma ".calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități", sintagmă inutilă și, mai mult, imposibil de aplicat, în condițiile în care s-ar fi stabilit de la început, prin actele normative specifice, că parte din personalul auxiliar urmează să lucreze întreg programul de muncă în cadrul acestor compartimente.
Stabilind această interpretare a art.19 alin.3 din L nr.50/1996 nu se poate susține existența unei tratament diferențiat constând în deosebirea dintre care participă la ședințele de judecată și care participă la activitățile enumerate de text și aceasta pentru că, în situația în care anumiți grefieri participă doar la ședințele de judecată iar alți grefieri participă doar la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală sau civilă sau sunt conducători de carte funciară pentru că volumul de activitate al acestor compartimente a impus președintelui de instanță această soluție, art.19 alin.3 nu este aplicabil și deci acordarea sporului de 10% este lipsită de suport legal.
Starea de discriminare rezultă, deci, nu din dispozițiile legii, ci din aplicarea greșită a acestora or art.16 din Constituția României statuează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, tară privilegii și fără discriminări; aplicarea greșită a legii generatoare a unei situații de discriminare nu poate antrena răspunderea statului față de persoanele discriminate decât în măsura în care, tolerând această practică, de acordare a sporului fără justificare legală, creează premisele instituționalizării și generalizării unui tratament ce intră sub incidența dispozițiilor OG nr. 137/2000.
Împotriva sentinței s-a declarat recurs de către reclamanți care, în esență, au arătat următoarele:
- art.6 al.2 din Codul muncii și, art.23 din Declarația Universală a drepturilor Omului statuează principiul " la muncă egală, salariu egal".
- de ședință au preluat din sarcinile grefierilor de la compartimentele de executări civile și penale.
- de la compartimentele executări civile și penale nu participă la ședințele de judecată.
- instituirea acestui spor doar în favoarea unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat.
- nici Legea 50/1996 nici OG8/2007 nu precizează " de ce" pentru activitățile menționate se acordă sporul de 10% și nici criteriile de selecție a celor care desfășoară activitate plătită suplimentar cu 10 %.
- prin respingerea acțiunii s-ar naște oad oua discriminare în cadrul aceleiași categorii de personal, grefieri care iau acest spor, având hotărâri definitive și irevocabile în acest sens, și grefieri care nu iau acest spor, având hotărâri respinse.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru cele ce succed:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, apreciind că nu se impune acordarea sporului de 10 % reclamanților.
Conform art.19 al.3 din Lg.50/1996( în vigoare până la apariția OG) " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii consiliilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități."
OG 8/2007, în art.3 al.8 prevede că: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități."
Reclamanții nu fac parte din această categorie, neîndeplinind vreuna din atribuțiile prevăzute pentru delegați la biroul de executări civile sau penale sau cei care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare sau falimentului, respectiv cele prevăzute de art.55, 56, 57, 109 al.2 și 7 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești ( aprobat prin Hot. 278/2005).
În aceste condiții, nu poate fi vorba despre muncă egală. Situațiile avute în vedere de reclamanți la formularea acțiunii nu sunt identice sau analoage pentru a constata existența unei discriminări.
Este opțiunea legiuitorului de a aprecia favorabil, prin acordarea unor stimulente financiare, munca desfășurată de delegați la compartimentele prevăzute de art.9 al.3 din OG8/2007, respectivi desfășurând munca în alte condiții de responsabilitate și complexitate.
Faptul că temporar, în funcție de necesități( este un fapt notoriu că delegați la biroul executării penale stau cu mult peste programul normal de lucru, nefiind întotdeauna pontați suplimentar) conducerea instanței decide pentru a nu repartiza acești grefieri în ședințe de judecată, nu poate duce la concluzia că reclamanții sunt îndreptățiți la acest spor.
Susținerea cum că prin respingerea acțiunii s-ar ajunge la o discriminare față de cei care deja au câștigat acest spor în mod irevocabil nu poate fi ea însăși recunoscută ca un argument în favoarea admiterii acțiunii.
Față de cele reținute, instanța, cu majoritate, apreciază ca nefondat recursul urmând să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de reclamanții, I, G, împotriva sentinței civile nr.1440 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Cu opinia separată a domnului judecător care este pentru admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței recurate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată, de către de ședință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red./ 19.02.
tehn.red.BC/ 2 ex./ 28.02/ 03.03.
CU OPINIA SEPARATĂ
a domnului judecător - - - -
Recursul trebuia admis în ceea ce îi privește pe reclamanțiicare îndeplinesc funcția de grefierde ședință astfel cum a fost formulat pentru următoarele considerente:
Discriminarea invocată de aceștia rezultă nu din lege, ci dintr-un act administrativ prin care ordonatorii de credite au aplicat normele legale, recte art.19 alin.3 din Lg. nr.50/1996.
În opinia noastră ( analizând obligațiile profesionale ale acestora) acești reclamanți se află într-o situațieanaloagăcu care participă la activitățile menționate în art.19 alin.3 din Lg.nr.50/1996.
În acest context trebuie reținut că în lipsa unei justificărirezonabile și obiectivediferența de tratament juridic între situații similare constituie discriminare.
Complexitatea atribuțiilor de serviciu nu poate fi reținută ca argument atâta timp cât nu sunt identificate criterii obiective care să facă diferența.
Nu în ultimul rând se constată că nu există un temei rezonabil în a considera că diferența de tratament salarial urmărește un scop legitim și/sau că raportul de proporționalitate dintre scop și mijloacele utilizate este lipsit de importanță.
În ceea ce-i privește pe reclamanții care nu sunt grefieri de ședință, acțiunea acestora este nefondată întrucât ei nu sunt într-o situație identică sau similară cu cărora li s-a acordat sporul de 10 %.
JUDECĂTOR,
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
